Se afișează postările cu eticheta scenariu. Afișați toate postările
Death: Războiul celor 4 Arhangheli - Capitolul 1 (13)
Salutare! N-am mai apucat ieri să termin capitolul. Deși nu mai aveam mult, am zis că nu are rost să mă forțez și să nu iasă atât de bine pe cât ar trebui. Poate că v-ați prins că despre Death vorbesc, poate nu, ideea e că scenariul revine cu un nou sezon. În urma voturilor voastre, s-a decis că majoritatea vreți să continui pe stilul ăsta de 12 capitole astronomice. N-am nimic împotrivă, dacă vă place să citiți, treaba voastră. Încă ceva. Din cauză că timpul meu e foarte limitat, capitolele o să iasă mai greu față de cele din primul sezon. N-am ce face. Dacă primul sezon l-am terminat în cca. trei luni, pe ăsta cred că voi sta dublu. Atât. Bucurați-vă de noul sezon!
Capitolul 1! (13)
Balul Îngerilor!
Pe un câmp ce
servește drept punte între două dimensiuni, puternice mișcări seismice
afectează relieful. Observăm un bărbat fugind. Acesta este agitat și se
îndreaptă cu viteză spre marginile câmpiei de-o diversitate florală foarte
bogată. Pe parcurs ce fuge, identitatea
îi este dezvăluită. Este Soul - a doua moarte și gardianul lui Death.
”Oare ce se
petrece? … N-ar trebui să existe asemenea seisme în zona aceasta.” - gândește
Soul, în timp ce își continuă drumul
Acesta ajunge la
marginea câmpiei. Un zgomot haotic se aude din prăpastia ce se află în fața
lui.
-De ce? Ce se petrece aici? (întreabă Soul, privind stupefiat în jos)
Se pot observa cum colcăie o armată de ființe ce emană o energie neagră. Siluetele acestora
sunt negre, așa că nu se pot distinge prea bine, însă cert este că aceștia se
îndreaptă zombificați spre un anume loc. O energie neagră, impură, este emanată
de aceste creaturi. Soul nu poate face nimic decât să privească neputincios la
miile de ființe care par fără vlagă. Bărbatul se calmează,
trage puternic aer în piept și își aprinde o țigară. Privește pasiv în jos. După
două fumuri, pământul de sub picioarele lui se surpează, iar acesta cade în prăpastie.
Soul se redresează în aer și aterizează în mijlocul creaturilor, care par să-l
ignore, continuându-și drumul.
-A fost pe
aproape. Creaturile acestea par a nu avea nicio formă de
rațiune. Sunt doar niște carapace goale. Întrebarea este, încotro se
duc? La naiba! Chiar când am sperat că mă pot relaxa și eu. (spune Soul)
Acesta începe să
se deplaseze deodată cu turma de creaturi. După câțiva metri,
bărbatul vede două sclipiri de energie ce se apropie de el. Soul profită de reflexele sale ascuțite și evită atacurile de energie.
”Cine?” -
gândește acesta
Se aude sunetul
unei armuri ce vine spre el. Soul privește atent și constată că un bărbat, cu
părul roșu - lung , se apropie de el. Acesta poartă o armură pe întreaga
suprafața a corpului, cât și o cască ce-i acoperă fața. Singura trăsătură
distinctivă care îi dă de gol identitatea este părul roșu.
-Yo, a trecut
ceva timp! (spune Soul)
Bărbatul în
armură tace. Acesta întinde mâinile în direcția lui Soul.
-Ne vedem și noi
după atât de mult timp iar tu ești așa ostil? Eh … nu știu ce plănuiești, cap de
tinichea, dar cred că a sosit timpul să te bată cineva la fund pentru acțiunile tale.
Ești așa un ghimpe-n coaste! (spune Soul, fumând liniștit din țigară și privind
spre bărbatul aflat în armură)
Acesta lansează
un soi de manunchi energetic care se prelungește din brațul său și se bifurcă
în drum spre Soul. Fosta moarte se ferește cu ușurință și sprintează
înspre bărbatul în armură. Soul zâmbește. În timp ce se apropie, scoate un cuțit
din spatele paltonului. Soul încearcă să taie oponentul din fața lui, însă
acesta reușește să se eschiveze destul de ușor.
-Pentru cineva
care poartă o armură atât de grea să știi că te miști destul de bine. (spune
Soul)
Bărbatul în
armură îl lovește cu piciorul în burtă pe Soul. Acesta este aruncat câțiva
metri și scapă cuțitul din mână.
-La naiba! (spune
Soul ridicându-se)
Bărbatul în
armură pocnește din degete, iar din sparte, creaturile corupte încep să îl
atace pe Soul. Acestea îl prind de umeri. Mentorul lui Death încearcă să scape, dar este înghițit în marea masă de energie neagră din jurul său.
-Asta nu se …
poate … în … (spune Soul în timp ce este absorbit)
Death: Războiul celor 4 Arhangheli - Capitolul 0 (Prolog)
Salutare!
Azi vă fac o surpriză și postez capitolul 0 din noul sezon Death. Acesta capitol este unul introductiv, narând evenimente care s-au petrecut cu mult timp în urmă, spre înțelegerea mai ușoară a evenimentelor ce o să aibă loc în acest nou sezon pe care îl pregătesc. Capitolul este destul de scurt (față de unul normal). Voi lansa sezonul doi undeva pe la mijlocul lui Decembrie, până atunci postez acest mic prolog ca să simțiți gustul noului sezon ce o să urmeze. Enjoy!
Death: Războiul celor 4 Arhangheli
Capitolul 0
Prolog!
Fiorul rece al războiului împânzește întreg peisajul. Într-un spațiu arid ce seamănă mai mult cu un deșert stâncos se remarcă o frumoasă construcție de marmură. Este un palat uriaș. În fața palatului stă o întreagă armată de îngeri pregătiți pentru luptă. Miile de ființe cerești par să privească în jos, spre un teren deschis, chiar deasupra unei formațiuni pietroase foarte mari pe care se află și palatul. Înaintea lor se poate distinge un înger deosebit, un conducător. Acesta are niște aripi imense, mult mai mari decât ai celorlalți îngeri, și poartă o armură aurie care se remarcă și ea prin gravurile ei deosebite. Părul acestuia este brunet, iar ochii îi sunt de-un verde pătrunzător. Din marea gloată de îngeri purcede în față un altul, mult mai mic și banal în comparație cu îngerul ce stă în fața oștii.
-Lord Michael, e timpul! Armata lui Lucifer a trecut de barieră și se îndreaptă spre noi. (spune Îngerul)
Michael, acesta este numele îngerului care conduce armata, face un pas în față și ridică în mâna dreaptă o suliță.
-Acțiunile fratelui meu au ajuns mult prea departe ca să mai rămână ignorate. Trebuie să îl protejăm pe Deus. Vă cer să nu renunțați și să dați ce aveți mai bun în această luptă. Aveți recunoștința mea eternă! … Atacați! (spune Michael)
Armata de îngeri își etelează strigătul de război, pe care îl combină cu sunete de corn. Aceștia pornesc la atac. Michael rămâne în urmă și privește spre îngerii care fug să lupte.
Într-o cameră întunecată din interiorul palatului, stau Deus și David. Aceștia par să privească insistenți spre o sferă de energie.
-Știu că ți-e greu să o vezi așa … (spune Deus)
-E singura cale. Puterea ei este prea periculoasă. Totuși, ce se va întâmpla cu ea? (întreabă David)
Asistentul lui Deus privește trist spre podea.
-Chiar și mie îmi vine greu să ucid o ființă cu o putere așa specială. Momentan vreau să o mai țin sub observație o perioadă … Se pare că războiul a început. Ar trebui să mergi. (spune Deus)
-Așa voi face. (spune David)
Zeul Materiei părăsește încăperea. Înăontru rămâne doar Deus care se uită în continuare la sfera de energie.
Pe holul palatului este o agitație de nedescris. Îngerii fug dintr-o parte în alta și se pregătesc de luptă. În acel hazard de ființe angelice se remarcă Soul, care este împreună cu Death și Emily. Aceștia sunt încă copii și stau în spatele morții. Traversează încăperea imensă. Emily este speriată. Țipă.
-T-t-taci! Eș … ști slabă. Nu te te te me! (spune Death tremurând)
-Și tu ești speriat, prostule! (spune Emily tinându-se de piciorul lui Soul)
-N-aveți de ce să vă temeți! Locul ăsta este cel mai sigur din lume în momentul de față. (spune Soul în timp ce o mângâie pe Emily pe cap)
Aceasta privește fericită și zâmbește.
-Soul, ai ajuns! (se auzi vocea lui David)
Moartea se întoarce și îl vede pe asistentul lui Deus în fața lui. Death și Emily se uită mirați.
-David, care-i treaba? (întreabă Soul)
-Îmi pare rău că te-am chemat atât de repede, dar avem nevoie de fiecare ajutor pe care îl putem obține. Puterea morții o să fie un avantanj imens pentru noi. (spune David)
-Înțeleg. Deci ce s-a întâmplat? Și-a pus Lucifer pantalonii de băiat mare și-acum vrea să se răzvrătească împotriva lui tata? (întreabă Soul)
-Mă tem că e mai mult de atât. (spune David)
Acesta se uită la cei doi copiii.
-Scuze, dar a trebuit să-i aduc. Nu-i puteam lăsa acasă în condițiile astea. (spune Soul)
-Înțeleg! Voi pune pe cineva să aibă grijă de ei. (spune David)
-Apreciez enorm … haideți, mulțumiți-i și voi lui David! (spune Soul)
-Mulțumim! (spun Death și Emily)
Soul se întoarce spre ei.
-Soul, o să fii bine? (întreabă Emily)
-Ce se întâmplă? (întreabă Death)
-Da. Copiii n-ar trebui să-și bată capetele cu asta. E problema adulților. Mergeți și jucați-vă pe undeva. Promit că mă întorc repede și mergem acasă! (spune Soul)
Emily îl îmbrățișează. Death ezită. Soul se uită la el și zâmbește. Coborând treptele se arată un nou înger. Acesta are părul argintiu și poartă ochelari. Deasemena poartă și un costum de servitoare.
-Angelica, ai grijă de cei doi! (spune David)
-Am înțeles. (spune îngerul)
-Mergeți cu Angelica și jucați-vă! (spune Soul)
Soul se uită la Death și Emily. Zâmbește. Pleacă cu David. Aceștia rămân în urmă. Angelica o prinde de mână pe Emily.
-Să mergem! (spune aceasta)
Death privește cum Soul și David merg în altă cameră. Fuge după ei.
-Death! (strigă Emily în timp ce privește cum prietenul ei dispare prin marea masă de îngeri agitați)
Death se strecoară cât poate, însă este lovit de un înger și cade. Îngerul îl vede și-i întinde mâna.
-Îmi pare rău! (spune îngerul)
Acesta îl ajută pe Death să se ridice. În momentul în care îl vede, Death rămâne mirat de mărimea și de aura impozantă a acestuia. În fața lui se află Michael. Arhanghelul îl privește blând pe Death.
-Cum te numești? (întreabă Michael)
-Death. (spune copilul)
-Death, ăsta nu-i un loc bun pentru tine. Ar trebui să pleci cât mai repede. Nu-ți face griji pentru Soul, va fi bine. (spune Michael zâmbind)
Death dă aprobator din cap. Lângă cei doi apar Emily și Angelica.
-La ce te gândeai oare când ai fugit așa? (spune Angelica pe un ton grav)
Aceasta îl vede pe Michael și îngenunchează.
-Lord Michael, îmi cer scuze dacă acest copil va cauzat probleme! (spune Angelica)
-Nici pe departe. Mergi cu Angelica și nu-ți face griji, Death! (spune Michael)
Angelica îl ia de mână pe Death și pleacă. Mica moarte se uită încă insistent după Michael. Arhanghelul îi face cu mâna și intră într-o sală din apropiere. Acolo îl așteaptă David și Soul.
-Copilul ăla nu ascultă niciodată! (spune Soul)
-Nu-ți bate capul, Soul. Într-o zi va ajunge o moarte la fel de bună ca tine. (spune Michael)
Aceștia înaintează puțin și găsesc un aparat ce seamănă mult cu un creier uriaș, doar că are o diversitate foarte mare de piese metalice integrate în el. Conectați la aparat prin niște tuburi sunt câțiva zeci de îngeri cu părul roșu.
-Clanul Astral! (spune Soul)
-În momentul de față clanul Astral își folosesc puterile ca să monitorizeze câmpul de luptă și transmit informații esențiale îngerilor. În felul ăsta armata lui Lucifer nu ne va putea lua prin surprindere. (spune David)
-Nu cred că asta va funcționa în totalitate. Să nu uităm că Lucifer e cel care a creat clanul. Are aceleași puteri. Nu, chiar mai mari. (spune Michael)
În mijlocul câmpului de luptă este un haos de nedescris. Mii de îngeri și îngeri căzuți se măcelăresc între ei. În acest haos combatativ se remarcă Arhanghelul Gabriel, care ucide îngerii căzuți cu ușurință. Acesta își folosește sabia și învinge de unul singur sute de îngeri căzuți.
-Luptele astea nu se mai termină. (spune Gabriel)
Acesta este înconjurat de mai mulți îngeri căzuți. În fruntea lor apare un înger căzut mult mai mare. Acesta are părul nergu și ochii la fel, iar coprul îi este plin de tatuaje tribale.
-Tu trebuie să fii Azazel, nu? Unul dintre cei trei generali. (spune Gabriel)
-Omorâți-l! (strigă Azazel)
Îngerii căzuți îl atacă pe Gabriel. Acesta își folosește viteza superioară să taie îngerii. Azazel îl atacă de sus cu un topor. Gabriel barează.
-Glorie Stăpânului! (spune Azazel)
-Îți pute gura. (spune Gabriel)
Sabia lui Gabriel începe să strălucească. Forța lui crește cu mult și îl aruncă pe Azazel câțiva metri. Generalul armatei lui Lucifer se ridică însă Gabriel apare din spate și își înfinge sabia în în el. Azazel sângerează.
-Chiar credeai că poți bate un Arhanghel? (întreabă Gabriel)
-La naiba! (spune Azazel)
Acesta cade. Gabriel își scoate sabia și continuă să meargă mai departe.
Între timp, în fața palatului, armata Gardienilor lui Deus se pregătește să iasă pe front. În fața acestora stă Alphiel, care este totodată și conducătoarea lor. Îngerii stau aliniați în fața ei.
-Ascultați la mine, gunoaielor! Trebuie să ieșim acolo și să murim pentru Lordul Michael. Ați înțeles? Nu voi tolera lași în echipa mea. (spune Alphie în timp ce se plimbă printre recruți)
Aceasta ajunge lângă un înger care tremură. Se uită nervoasă la el.
-Tu, lepădătură, de ce tremuri?! Am spus că n-am nevoie de lași. (spune Alphiel)
-Mă scuzați! E prima mea zi … (spune îngerul, tremurând și mai tare)
-Nu-mi pasă nici dacă e a suta ta zi! Nu tolerez lașitatea. Dacă n-ai coaiele necesare unei lupte poți să mergi și să tremuri în altă parte … Cum te numești? (întreabă Alphiel)
-Seraphiel, doamnă! (spune îngerul)
-Seraphiel, huh?! Sunt cu ochii pe tine. Nu mai tremura! (spune Alphie)
-Am înțeles! (spune Seraphiel)
În punctul central al bătăliei, Raphael stă față în față cu o persoană mascată. Fața nu i se poate distinge, dar se poate observa un păr lung și roșu care i se prelinge de sub mască. Persoana mascată este deasupra unei creaturi ce seamănă cu un mamut, dar este ceva mai mic și mai agresiv.
-Lucifer, nu mă face să-mi scot sabia. (spune Raphael)
-Crezi că mă poți învinge, frățioare? (spune Lucifer)
-Subestimează-mă și îți vei pierde capul mai repede decât crezi. Acțiunile tale de răzvrătire împotriva lui Deus nu pot fi iertate. (spune Raphael)
-Știi ceva Raphahel? Dintre toți frații mei pe tine te urăsc cel mai mult. Să-ți spun de ce? Pentru că tu te supui cel mai orbește lui Deus dintre toți. Nu mai suport să te tot aud cu Deus încolo, Deus încoace, bla bla! Ești un gunoi de care mă bucur să scap! (spune Lucifer)
Raphael îl atacă nebunește pe Lucifer cu sabia. Acesta îi prinde sabia în mână. În jurul mâinii lui Lucifer începe să se formeze o aură roșie.
-Ai terminat? (întreabă Lucifer)
Rapahel dă drumul sabiei și îi dă un pumn lui Lucifer. Acesta se ridică în aer și întinde mâinile. Deasupra lui se formează o bilă uriașă de aură.
-Acum chiar m-ai supărat. Puteai să stai liniștit în banca ta și nu pățeai nimic. Devotamentul tău față de Deus o să-ți aducă moartea. (spune Lucifer pregătind atacul)
Raphael privește neputincios.
Raphael încearcă să-i facă față de unul singur lui Lucifer în timp ce Gabriel este ocupat cu exterminarea îngerilor căzuți.
-La naiba! Nu mai am timp de nimicuri. (spune Gabriel)
Arhanghelul este înconjurat de sute de îngeri căzuți. Aceștia pornesc la atac. Gabriel se pregătește, dar zeci de îngeri căzuți se preling tăiați în fața lui.
-Ce se … (spune Gabriel, după care îl vede pe Soul în fața)
-Tipii ăștia chiar cad ușor. Salut! Domnule Arhanghel, locul tău nu cred că este aici. O bătălie mult mai îngrozitoare te așteaptă în altă parte. (spune Soul, ciopârțind printre îngerii căzuți, cu coasa)
-Moartea?! … Îi las în seama ta atunci. (spune Gabriel)
-Atât de mulți? Dar dacă mă rănesc? … Glumesc! O să distrug nimicurile astea cât ai clipi după care vin să vă ajut. (spune Soul)
Gabriel își deschide aripile și zboară.
Mica armată condusă de Alphiel așteaptă să intre în luptă. Aceștia sunt nerăbdători și nu mai au stare.
-Serafimii ăia nenorociți! Unde sunt? Drăguța de mine nu mai are răbdare. Sunt drăguță, nu-i așa? (întreabă Alphie pe un ton înfiorător)
-Da doamnă! (spun toți îngerii)
Din lateral își fac apariția trei îngeri cu câte trei perechi de aripi. Îngerii prezenți le privesc cu un sentiment de admirație. Toate trei sunt femei. Acestea merg în fața lui Alphiel.
-Sunt Alphiel, șefa Gardienilor lui Deus! De ce ați întârziat atât? (întreabă Alphie)
-Sunt Lila, liderul Ordinului Serafimilor! Ca să fie clar, noi mergem în frunte iar voi curățați gunoiul din urma noastră. N-avem nevoie de îngeri slabi ca voi ca să ne stea în cale. (spune Lila)
Aceasta, împreună cu ceilalți doi Serafimi pleacă. În spare rămâne doar Alphie. Îngerii din armată au rămas gură casă. Alphie stă paralizată. Aceștia nu știu cum să o abordeze. Îl împing pe Seraphiel în față și îl obligă să spună ceva. Acesta se apropie tipil.
”La naiba! Dacă o să mă ucidă? Nu vreau asta. Azi e prima mea zi și-am să mor deja.” - gândește Seraphiel în timp ce se apropie de Alphiel.
-Domnișoară Alphiel, sunteți bine? (întreabă Seraphiel)
Aceasta se întoarce. Are figura unui mosntru. Îngerii se sperie.
-Nenorociții ăia de Serafimi! O să-i fac să plătească. Cine se cred? (spune Alphiel nervoasă)
Gabriel aterizează și-și croiește drum printre câțiva îngeri căzuți. La un moment dat îi vede pe Michael, Raphael și Lucifer stând față în față. Raphael este puțin rănit.
-Fraților! (spune Gabriel)
-Măi măi! A ajuns și mezinul. Ce reuniune de familie frumoasă. (spune Lucifer)
-Raphael, ești bine? (întreabă Gabriel)
-Da. (spune Raphael pe un ton sec)
-Lucifer, oprește carnagiul ăsta! Nu trebuie să ne ucidem între noi. Ce s-a întâmplat cu tine? (întreabă Michael)
-Ce întrebare stupidă. Știi și tu. Ești conștient de ce se întâmplă și totuși alegi să ignori toate deciziile teribile luate de Deus. Nu se mai gândește la noi. Nu vrea decât să-și satisfacă micile lui plăceri. Nu-i mai pasă de noi. Stă toată ziua și se uită la nenorociții ăia de oameni! Ființe proaste și slabe dar considerați mult mai importante ca noi. M-am săturat să fim obligați să murim pentru ei. Vouă vă convine asta? (întreabă Lucifer)
-Nu vorbi oamenii de rău! (spune Gabriel)
-Ah, așa-i, am uitat cât de mult iubești oamenii. Mi se face greață! (spune Lucifer)
-Asta a fost menirea noastră de la început, să fim uneltele lui Deus. Oamenii au alt scop. (spune Michael)
-Atunci am să schimb menirea noastră. Michael, nu te preface că ești mulțumit. Adânc, știu că și tu îl disprețuiești pe Deus. Alătură-te mie! Ajută-mă să facem o lumea nouă, una în care îngerii domină, nu Deus și nici oamenii! Fraților … (spune Lucifer, dar este întrerupt)
-Destul! Lucifer, nu vreau să mai aud nimic din ceea ce spui. Am vrut să vorbesc cu tine. Am sperat că poate te vei răzgândi, dar se pare că gândirea ta coruptă te-a consumat de tot. (spune Michael)
-Îmi pare rău, fraților! Voi sunteți cei corupți aici. Eu … eu sunt liber. (spune Lucifer)
-Discuția asta nu mai are nici un sens. (spune Raphael)
-De acord. (spune Gabriel)
-Atunci nu-mi rămâne decât să vă ucid pe toți trei. (spune Lucifer)
Cei patru Arhangheli stau unul lângă altul. Presiunea din aer crește foarte mult. Soul, îi observă de la distanță.
”Toți patru în același loc. Ăsta nu-i deloc un semn bun.”
Death s-a pierdut de Angelica și Emily. Acesta hoinărește rătăcit printre holurile palatului.
”La naiba! Unde e Emily? … Mi-e foame!” - gândește Death
Acesta se mai plimbă puțin și vede o lumină stranie venind dinspre o ușă. Death se apropie și privește cu coada ochiului înăontru. Acolo se afla Deus, nefăcând altceva decât să se uite la sfera de energie. Demiurgul îi simte prezenta copilului.
-Intră! Soul nu te-a învățat că nu-i politicos să tragi cu ochiul? (întreabă Deus)
Death se sperie. Ezită, dar într-un final intră. Face câțiva pași. Deus se întoarce spre el.
-Death, mă mai ți minte? A trecut mult de când nu ne-am văzut. (spune Deus)
Death dă afirmativ din cap. Băiatul se uită la sfera de energie. Este fascinat de ea.
-Îți place? (întreabă Deus)
-Cine e ea? (întreabă Death)
-O greșeală. (spune Deus)
Death se apropie de sferă. Înăontrul ei o putem observa pe Anna dezbrăcată. Aceasta arată exact ca și cea din prezent. Are o privire fără viață, parcă e moartă. Aceasta este legată cu lanțuri de pământ. Death se uită la ea. Anna îl privește și zâmbește.
-Se pare că te place! (spune Deus)
Death se uită la Deus după care continuă să o privească pe Anna. Îl vedem din spate pe Death.
Imaginea se schimbă și revenim în prezent. Îl vedem pe Death îmbrăcat în hainele morții din aceeași poziție. (din spate) Acesta urcă scările construcției misterioase în care a fost trasportant de către Deus atunci când a salvat-o pe Anna. Ajunge în vârf. Acolo este așteptat de către Deus.
-A sosit timpul? (întreabă Death)
-Da. Am să mă țin de promisiunea făgăduită atunci. Mai rămâne un singur lucru de făcut. (spune Deus)
-Ce anume? (întreabă Death)
-De găsit un succesor potrivit. (spune Deus)
-Cum adică? Ce plănuiești din nou? (întreabă băiatul)
-Voi schimba lumea. Hasoul o să predomine un timp. Nu asta voiai și tu, Death? (întreabă Deus)
-Explică-mi mai concret ce ai în minte. (spune Death)
-Încă nu este nevoie. Ai să aflii deodată cu toată lumea. Cert este că plănuiesc ceva mare, Death! Cea mai mare adunare a îngerilor care a existat vreodată. Pregătește-te pentru BALUL ÎNGERILOR! (spune Deus)
Va continua în capitolul 1: ”Balul Îngerilor!”
Anunț Death!
Salut!
După cum spune și titlul am să fac un mic anunț în legătură cu Death. Dacă încă există printre voi persoane care nu știu, Death este un scenariu de anime scris de mine ce are 12 capitole și pe care l-am postat aici pe blog. Dacă vreți să-l citiți îl găsiți postat sub formă de articol. Acum câteva zile am scris ultimul capitol. Ei bine, probabil ați observat că am lăsat câteva chestii neexplicate în poveste. Identitatea Annei, promisiunea lui Deus, tipul cu părul roșu de la final. Eu cred că ați dedus și voi că mai este o parte a poveștii. Da. Aveți dreptate. O să fie și un sezon doi. Anunuțul ăsta este despre următorul sezon din Death, care o să apară în iarnă. Momentem vreau să fac o pauză, să mă concentrez doar pe recenzii, și să revin la iarnă cu forțe proaspete.
O prezentare a sezonului nu vă dau. Aveți și voi răbdare. Am să anunț doar titlul sezonului secund, Death: Războiul celor 4 Arhangheli. Asta ar trebui să fie suficient pentru voi. Cert este că am să reiau acțiunea din punctul în care am lăsat-o. Clar până aici? Mai vreau un lucru. Să vă cer părerea legat de ceva. Mi s-a tot reproșat că scriu capitole extrem de lungi și că lumea nu are răbdarea necesară ca să le citească. E posibil ca din cauza asta să fi pierdut câțiva cititoti. Întrebarea mea pentru voi este: Să împart acțiunea din sezonul 2 pe mai multe capitole? Sau s-o las tot așa?
M-am gândit ca sezonul doi să aibă 25 de capitole, dar mult mai scurte, cam jumate din mărimea unui capitol cu care ați fost obișnuiți în primul sezon. Astfel n-o să fie atât de mult de citit dintr-o dată. Să nu vă așteptați că dacă am să scriu 25 de capitole sezonul va fi mai lung decât dacă fac 12. Povestea e tot aia. N-am s-o lungesc, n-am să dau informații în plus, nimic. Totul ține doar de modul în care o să organizez povestea. Așa. Las un link spre un poll online, aștepți să votați acolo. Bucurați-vă! Death revine la iarnă! Merci!
Votați aici!
Death: Capitolul 12 (final)
Salutare omaeni buni! Cu acest capitol se încheie și aventura lui Death. Ce să spun? Au trecut repede cele 12 capitole. Parcă abia acum m-am apucat de scenariu. Capitolul de azi este ceva mai lung pentru că este ultimul, însă închide de tot aventura morții în lumea oamenilor. Mulțam fain celor ce au avut răbdarea și rezistența să citească toate capitolele. Aș vrea, dacă există, ca și cei ce au citit dar n-au comentat până acum să-și lase o părere despre întreaga serie. Chiar sunt curis ce aveți de zis. Bun. N-o mai lungesc. Bucurați-vă de ultimul capitol!
Capitolul 12
D.!
Imagini neclare. Nimeni nu-și dă seama ce se petrece. Totul e vag. O serie de secvențe tulburătoare trec prin fața ochilor celui ce privește. Un oraș pustiu, în mijlocul nopții. Vocea unei fete speriate se aude în spate. O baltă mare de sânge pe jos. Se aud niște lanțuri. Se pare că o fata e legată. Nu i se vede prea bine fața. Imaginile se schimbă mult prea repede. Auzim cum țipă. Lângă ea stă o creatură ciudată. N-are formă. E ca o mixtură de umbră și lumină. Conturul ei pare oarecum uman, însă înfățișarea-i deloc. I se văd doar ochii, albi și goi. Râde. Se bucură. Fata în lanțuri țipă din nou. Îi vedem fața. Este Anna.
-Ajutor! (spune aceasta)
Death: Capitolul 11
Capitolul 11
Ambiția lui Death!
După ce a reușit să pună mâna pe cheia sigiliului, Death a întrerupt lupta dintre Deus și Grimm. Dorind să-i sigileze pe amândoi, acesta este nevoit să se lupte cu cele două ființe primordiale.
-Să ne sigilezi? Asta-i bună. Tu?! Nu știu de unde ți-a venit o asemenea idee, dar asta n-o să se întâmple niciodată. Am avut milă față de tine, deși n-ar fi trebuit. Puteam să te ucid de zeci de ori până acum. M-ai călcat rău pe nervi de data asta. (spune Grimm)
-Stai! E ceva … Pot simți o putere diferită la el. Nu! Ăla este … Ai cheia. (spune Deus)
-Poftim?! (se miră Grimm)
-Cum ai găsit cheia sigiliului? Nimeni n-ar trebui să știe unde este ascunsă. Nici măcar eu … (spune Deus)
-Destul cu vorba. N-are importanță cum am găsit cheia. Luați-vă adio de la libertatea voastră. E timpul să creez o lume nouă. (spune Death)
-Aroganța ta depășește orice limite. Huh! Crezi că ne poți sigila atât de ușor? Cheia aia nu valorează nimic în mâinile tale. Nu-ți uita locul, băiete! Nu ești decât un suflet amărât care este orbit de iluzia idealismului. Vrei să ne sigilezi? Și ce crezi că vei reuși cu asta? Cum poți tu crea o lume nouă? N-ai nicio putere. (spune Grimm)
-Iar voi ce sunteți? Ah, uitasem, o masă infinită de suflete amărâte. Unul sau o infinitate, asta nu face nicio diferență atât timp cât suntem toți la același nivel. (spune Death)
-Îndrăznești să te numești egalul nostru? (întreabă Grimm)
Death: Capitolul 10
Capitolul 10
Deus și Grimm!
La început nu era nimic. Spațiu, timp, materie, univers, totul era un vid în care nu exista nimic. În urma unei explozii de energie au apărut două entități energetice. Acestea nu aveau o formă. Erau doar două mase de energie infinită și nimic mai mult. Ele hoinăreau prin vidul inexistenței, fiind înzestrate cu cunoștințe și puteri absolute. Cele două mase de energie erau cunoscute ca fiind cele două ființe primordiale. Ele sunt infinitul, alpha și omega, și posedă cunoașterea nelimitată. Într-o zi, una dintre cele două mase de energie a realizat că poate să desprindă din ea o bucată mai mică de energie și să creeze o altă ființă. Așa, o nouă ființă energetică a luat naștere. Însă, spre deosebire de cele două precedente, aceasta avea limite. Curând, marea masă de energie a mai dat naștere la încă 8 entități energetice. Atunci și-a dat seama că are puterea de a creea și da viață. Acesta a făcut spațiul, timpul, universul, stelele, dimensiunile, planetele. Văzând că toate creațiile au formă, cele două mase infinite de energie au hotărât să ia și ele una, pentru a putea interacționa mai ușor cu lumea creeată. Unul dintre ei a luat forma unei creaturi de 3 metri, de culoare neagră. Celălalt, a preferat un corp mult mai mic, asemănător unui om. Cei doi au devenit cunoscuți ca fiind Deus și Grimm. Prima dintre creațiile lui Deus, a luat și el o formă asemănătoare omului. Numele lui era David, prima ființă. Urmând exemplu său, și restul de 8 entități energetice au primit câte o formă. Ele sunt considerate cele mai puternice și vechi creații ale lui Deus, cei 9 Zei ai Creației. Dată fiind cantitatea mare de
Death: Capitolul 9
Capitolul 9
El e prietenul meu, Nigg!
Întâlnirea dintre prima moarte și succesorul puterilor sale tocmai s-a produs. Vestea pe care Death tocmai a primit-o l-a bulversat mai mult decât și-ar fi imaginat. Între timp, în Rai, Deus se încarcă cu energie pentru lupta ce va urma. Energie sub formă de fulgere roiesc în jurul său. Acesta stă și așteaptă. Deus zâmbește nerăbdător, un zâmbet care-i trădează dorința de luptă.
-Încă puțin. (spune acesta)
Death și Grimm stau față în față. Grimm îl privește pe băiat, parcă cu bucurie. Ironia acțiunilor sale tocmai s-a abătut asupra lui.
-Eu, om? Asta este absurd. Nu se poate! (spune Death)
-Spune-mi, care sunt primele tale amintiri? (întreabă Grimm)
”Primele mele amintiri, asta ar fi...” - gândește Death
În minte îi apare băiatului o imagine cu el, fiind copil, și cu un bărbat îmbrăcat în hainele morții. Bărbatul avea părul lung, ridicat în sus și purta barbă.
Death: Capitolul 8
Capitolul 8
Sfârșitul jocului!
Multe s-au întâmplat într-un timp foarte scurt. Amenințarea lui Gabriel a trecut, însă o nouă forță care se opune lui Death și planului său este pe cale să apară. După bătălia care a distrus clădirea în care stătea Alphie, aceștia s-au mutat la Seraphiel. Alphiel și Nigg au primit îngrijiri medicale, iar după o zi de somn și-au revenit. Seraphiel stă într-o garsonieră de la periferia orașului. Spațiul de locuit este foarte mic, iar condițiile sunt la limita decenței. Mobila e veche, praful și mucegaiul domnesc, iar dezordinea este prezentă peste tot. După ce și-a revenit, Nigg s-a pus pe mâncat hamburger-i, ca să recupereze energia consumată. Acesta mănâncă de zor. Death, Seraphiel, Uriel și Alphie se uită la el în timp ce înfulecă.
-Se pare că Pisica-Nigg și-a revenit complet. (spune Uriel)
-E așa de bun. Mai vreau! (spune Nigg, ochii strălucindu-i din cauza plăcerii date de gustul mâncării)
-Nigg, cum te simți? (întreabă Death)
-Bine. (spune Nigg puțin mirat, după care trage o bășină)
Seraphiel se enervează la culme și începe să țipe la el.
-Nu te mai băși! Locuința asta este oricum foarte mică. (spune Seraphiel)
-Taci și mai adu-mi mâncare. (spune Nigg, continuând să mănânce)
-Elf mic și…(spune Seraphiel)
Acesta se oprește brusc și își amintește de Nigg în timp ce era controlat de Lucifer și avea sigiliul rupt. Îi este puțin frică și dă înapoi. Death se uită atent și analizează situația.
-Nigg, cum a fost Lucifer capabil să-ți rupă sigiliul? (întreabă Death)
-Care sigiliu? (spune Nigg, neștiind ce se petrece)
-Micuțule, care este ultimul lucru pe care ți-l amintești? (întreabă Alphie)
-Că mâncam hamburger-i. (spune Nigg)
-Mă refeream la ultima amintire înainte de ați pierde cunoștiința. (spune Alphie)
-Am fost lovit în timp ce-l protejam pe domnul Death și aruncat de pe clădire. Tot ce știu după e că m-am trezit aici înconjurat de hamburger-i. Îmi plac hamburger-ii. Și mă bucur că ați reușit să învingeți inamicul, și că domnul Death este teafăr. (spune Nigg)
”Fix cum credeam, nu-și mai amintește nimic. Asta e bine. Însă nu știm când poate Lucifer să-și facă de cap din nou!” - gândește Death.
*Flashback*
Death: Capitolul 7
Capitolul 7
Moartrea și fiul lui Lucifer!
Lupta între doi dintre cei mai puternici îngeri tocmai a început. Deși, încercând eroic să-l ajute pe Death, Nigg a fost aruncat de pe clădire. Acesta a căzut 12 etaje pe niște tomberoane pline cu gunoi din fața scării. Micuțul este incoștient și sângerează în urma loviturii primite, la cap. Camera se apropie încet de fața micuțului și pătrundem într-o lume de vis, în conștiința adormită a micuțului elf al pădurilor. Acesta se plimbă printr-o peșteră de culoare roșie. Micuțul este agitat, nu știe foarte clar ce se petrece. De pe crestele pietrelor se aude cum picură apa. Nigg vede pe jos un hamburger. Merge și-l ia, după care îl mănâncă. Mai vede unul. Face la fel. Tot așa până când se lovește de o siluetă neagră. Pare o siluetă de om, însă se poate distinge doar forma, restul este negru. Nigg îl mușcă de picior.
-Ce faci? (se auzi o voce)
-Am crezut că ești mâncare. (spune Nigg)
Nigg îi dă drumul. Se scobește în nas și dă să plece în direcția opusă.
-Stai! Vreau să vorbesc ceva cu tine. A sosit timpul să-ți rupem sigiliul. (se auzi din nou vocea)
Nigg se întoarce și se uită din nou la silueta neagră. Deodată, acesta își deshide ochii. Nigg observă niște ochii de demon, galbeni, foarte înfricoșători.
Death: Capitolul 6
Capitolul 6!
Arhanghel vs. Serafim!
Într-o întorsătură de evenimente neașteptată, situația pare să fie din ce în ce mai rea pentru Death. Chiar dacă a scăpat de Gabriel, Arhanghelul și-a recuperat puterile și este gata să se răzbune. Însă problema actuală este starea de sănătate a Annei. Îngerii, împreună cu Death și Nigg, tocmai ce o aduc pe Anna în casă. Aceștia sunt agitați.
-Alphie, trebuie să facem ceva. N-o putem lăsa așa. (spune Death)
-Știu asta, prostule! Dă-mi doar puțin timp. (spune Alphie)
-Oi, nu înțeleg de ce vă agitați așa. Nu-i ca și cum ar putea muri sau ceva. (spune Seraphiel)
Acesta se alege cu câte un pumn în cap, atât de la Alphie, cât și de la Death.
-Care-i problema voastră? (întreabă îngerul, revoltat)
-Pisica-Seraphiel e cam proastă. (spune Uriel)
-Hei! (exclamă Seraphiel)
-Pot să-l mănânc? (întreabă Nigg)
Death și Alphie dau aprobator din cap.
-Lasăți-mă-n pace! (strigă șeful gardienilor lui Deus)
Alphie îi dă jos haina Annei. Aceasta rămâne doar un sutien. Death roșește puțin.
-Ăsta nu e momentul să roșești, obsedatule! (spune Alphie)
-Nu sunt obsedat! Cum e rana? (întreabă Death)
-Foarte urâtă. Stomacul ei este perforat, la fel și-o parte din intestine. Ca să nu mai spun că a piedut enorm de mult sânge. Ar fi trebuit să fie moartă deja. (spune Anna)
-La naiba! (spune Death)
-Mă surprinde că-ți pasă atât de mult de ea. (spune Alphie)
-Eu… nu… (zice Death, dar este întrerupt)
-Lasă, nu spune nimic. Mă bucur mult! (spune Alphie zâmbind)
-Ăsta nu e momentul să te bucuri. (spune Death)
-Miroase frumos. Oare ce e? (întreabă Nigg)
-Cred că sunt intestinele fetei-pisică. (spune Uriel)
-Whoa! Oare aș putea să le gust? (întreabă micuțul, salivând)
-Nu e vremea de prostii! (spune Alphie)
Aceasta își pune mâinle pe abdomenului Annei. Deodată, începe să strălucească o lumină puternică. Alphiel se chinuie să o mențină. Rana Annei se vindecă încet.
-Alphie, ce faci? (întreabă Death)
-Ai înebunit? Folosești propria energie vitală ca s-o vindeci? (întreabă Seraphiel)
-Tăceți din gură! (spune Alphie)
Aceasta se concentrează până rana lui Anna se vindecă complet. În momentul în care Alphie observă că rana a dispărut, își pierde cunoștința. Din fericire, Uriel o prinde înainte să cadă jos.
-Pisica-Alphiel s-a suprasocilitat. Se vede că-i pasă mult de fata asta. Și nu doar ei, și Pisicii-Death la fel. E o tânără specială. Miaw! (spune Uriel)
-Înger păzitor cretin! (spune Death)
-Și-acum ce facem? (întreabă Seraphiel)
-Așteptăm să se trezească. Du-te și fă-mi o cafea! (spune Death)
-Fă-ți singur, imbecilule! Nu sunt lacheul tău. (spune Seraphiel)
-Observ. Un lacheu s-ar fi dus deja. Eu mai prejos de atât, un gândac. (spune Death)
-Ce-ai spus? (spune Seraphiel nervos)
-Vreau intestine. (spune Nigg)
-Să mergem. (spune Death)
Restul ies din cameră și le lasă pe cele două fete să se odihnească. Camera se apropie de Alphie, care vorbea în somn.
-Sunt cea mai drăguță ființă din univers. (spune acesta sforăind)
Death: Capitolul 5
Capitolul 5!
Moartea pentru 30 de secunde!
Alphiel și cu Seraphiel se îndreaptă grăbiți spre locul în care Death și Nigg au fost răpiți.
-La naiba! De ce l-ai lăsat să plece de capul lui? (întreabă Seraphiel indignat)
-Ce era să fac? A luat-o la fugă fără să spună nimic. (spune Alphie)
-Moarte cretină! Face numai probleme. (spune Seraphiel)
”Sper ca Anna să fie bine!” - gândește Alphiel
-Nu-mi vine să cred că Lordul Gabriel a reapărut după atâția ani. (spune Seraphiel)
-Huh!? Ah, uitasem. Tu și cu Gabriel ați fost prieteni buni. (spune Alphie)
-Nu. N-am fost prieteni. Îl admiram, la fel ca și pe tine. Însă oricine îl sfidează pe Deus este un nenorocit. Nu-mi pasă dacă e chiar persoana pe care o admiram cel mai mult. O să-i bag mințile-n cap cu forța. (spune Seraphiel)
-Oh?! Ai evoluat mult de când nu te-am mai văzut. Dintr-un slăbănog cu gura mare ai ajuns un slăbănog cu gura mare mai hotărât. (spune Alphie)
-Ține-ți gura! Nu vreau să aud asta de la tine. Din punctul meu de vedere și tu ești în aceiași oală cu Gabriel. Doi trădători! (spune Seraphiel iuțind pasul)
Alphiel privește în jos pentru câteva secunde. Se poate observa multă tristețe în ochii îngerului. Aceasta nu stă prea mult timp așa și iuțește și ea pasul.
Cei doi îngeri ajung la cafeneaua cu pricina. Deschid ușa și intră în forță.
-Death! Nigg! (strigă Alphie)
-Oi, moarte proastă! (sprtigă și Seraphiel)
Aceștia rămân muți de uimire în momentul în care își dau seama că toți oamenii din cafenea se uită ciudat la ei.
-Oi, muritorilor! Ați văzut un puști cu părul negru cam atât de înalt, care poartă un copil după el? (întreabă Seraphiel)
-Ce-o fi cu ciudații ăștia? (întreabă un om ce-și bea cafeaua)
-Mami, mă sperie. (spune un copil)
Alphiel îi dă un pumn lui Seraphiel și-l trage afară din cafenea.
-Ne cerem scuze! Repetam pentru o piesă de teatru. Nu ne băgați în seamă și continuați-vă activitățile. La revedere! (spune Alphie ieșind)
-Ce crezi că faci? (întreabă Seraphiel supărat)
-Eu? Tu ce faci? Sperii lumea degeaba. N-o să scoți nicio informație de la ei. Probabil Gabriel a folosit magia îngerilor ca să altereze amintirile persoanelor din bar. E inutil să-i întrebi ceva. (spune Alphie)
-Înțeleg. Dar totuși, unde e moartea aia? (întreabă Seraphiel)
Death: Capitolul 4
Capitolul 4!
Panică! Unde este Moartea?
Atmosfera sumbră a unei înmormântări, un ritual cu care Death și Nigg sunt foarte obișnuiți. În aceste momente în care moartea nu mai există. Ce reprezintă ea? Un motiv de sărbătoarea, sau unul de plâns? Părerile sunt împărțite. Nimeni nu știe cum să reacționeze la înmormântarea lui Sam. Unii sunt triști pentru bietul băiat care a fost nevoit să părăsească lumea celor vii atât de repede, însă alții sunt bucuroși pentru că băiatul nu mai suferă. O adunare mare de oameni s-a strâns ca să-l conducă pe băiat pe ultimul drum. Și prin adunare mare, mă refer la foarte mulți oameni. Oameni curioși. Curioși pentru că Sam este singuul om care a murit într-o perioada în care oamenii nu mai mor. Presa, cât și poliția și FBI-ul s-au adunat la locul mormântului. Preotul ține slujba de înmormântare în timp de mii de oameni privesc. Parcă nici lor nu le vine să creadă că a murit cineva. Death și Nigg privesc nepăsători în timp ce Anna își șterge lacrimile în haina lui Death. Alphie asistă și ea în calitate de profesor, în timp ce mama lui Sam plânge lângă mormânt. Preotul continuă să citească biblia. După ce termină, sicriul ce conține trupul gol a lui Sam este pus în pământ. Rând pe rând oamenii se adună să arunce cu o bucată de pământ pe sicriu, tradiție ce dusă până la capăt semnifică faptul că cel care aruncă e pregătit să treacă mai departe și să uite de mort. Anna face gestul cu tragere de inimă. Lacrimile îi curg incontrolabil, în timp ce Death și Nigg par să nu fie afectați deloc.
Death: Capitolul 3
Capitolul 3!
Moartea în alertă!
Locație: Londra
Ora: 21:45 pm
Un grup de constructori se apropie de încheierea zilei de lucru. Mai trebuie să facă ultimele finisări la construcția care e aproape gata. La un moment dat, o bucată din acoperiș se desprinde. Muncitorii se alarmează.
-Mă duc să văd ce se întâmplă. (spune Doodlie, unul dintre muncitori)
-Atenție, preitene! (spune altul)
-Nici o grijă, știu ce fac. Sunt în meseria asta de mai bine de 25 de ani. (spune Doodlie, fiind sigur de el)
Acesta se leagă cu o sfoară în jurul brâului, iar capătul sforii îl fixează bine de o țeavă de metal suspendată. Doodlie merge pe acoperiș.
-Care-i problema? (strigă un muncitor)
-Se pare că partea asta n-a fost fixată. Oricine a făcut bucata asta de acoperiș a uitat să termine treaba. (spune Doodlie)
Acesta încearcă să se îndepărteze de acoperiș însă alunecă și cade jos. Din fericire, bucata de frânghie reușește să-l țină suspendat în aer. Colegii de lucru se panichează și fug să-i sară în ajutor.
-Doodlie, ești bine?
-Grăbiți-vă și ajutați-mă! (strigă bărbatul)
Muncitorii se grăbesc cu toată puterea lor, însă frânghia care-l ținea pe Doodlie se rupe iar acesta cade de la etajul 6.
-Doodlie! (strigă oamenii)
Aceștia coboară și-l găsec pe Doodlie într-o baltă de sânge. Capul îi era spart, coloana vertebrală ruptă, la fel ca și majoritatea oaselor din corp. Câteva organe vitale i-au fost distruse deasemenea.
-Nu se poate! Doodlie! (spune un muncitor)
-La dracu! (spune altul)
-Aw aw aw! (se aude din direcția lui Doodlie)
-Doodlie, ești bine? (întreabă un muncitor)
-Trăiești! Nu stați așa, să sune careva la ambulanță! (strigă altul)
-Mă doare! Mă doare foarte tare! (oftează Doodlie)
-Bine că trăiește. (spune unul dintre muncitori)
-Nu … n-are cum. Priviți! Capul îi e spart. Și poziția aceea nefirească indică că și-a rupt coloana. Nu poate să trăiască. Nu are cum! (zice un muncitor mai bătrân)
Death: Capitolul 2
Capitolul 2!
Moartea merge la școală!
Spațiul și timpul sunt distorsionate. Death, Nigg și Alphiel tocmai trec print-un poral interdimensional din lumea îngerilor în cea a oamenilor. Nimic nu mai este recognoscibil, chiar și conștiința morții se pierde încet.
”A sosit vremea. Oameni imbecili, cât am să mă bucur când am să vă văd fețele disperate.” - gândea Death în timp ce treceam prin portal.
Nigg se uită nedumerit la el. Alphiel fredonează o melodie foarte încet.
Dimensiunea începe să-și recapete formele. Au ajuns. Sunt în lumea oamenilor, tocmai pe acoperișul unui bloc destul de înalt. E mult fum, agitație și o gălăgie de nesuportat.
-Unde suntem? (întreabă Death)
-Asta e lumea oamenilor. (răspunde Alphiel)
-De asta m-am prins și eu. Unde mai exact în lumea oamenilor? (întreabă din nou băiatul)
-Ah! Ce bătută-n cap sunt! ... Suntem în New York. (spune Alphiel)
-Huh! Așa deci. Văd că Deus m-a aruncat în cel mai mare mușuroi de oameni. (spune Death)
-Mușuroi? (se miră Alphiel)
-Las-o baltă! Hei, unde a dispărut Nigg? (întreabă Death, fiind puțin speriat de dispariția micului său partener)
-Asta e o întrebare bună. Acum o secundă era aici. (spune Alphiel)
Cei doi încep să se uite prin împrejurimi. Îl caută pe Nigg din priviri. Alphiel îl observă jos, în fața unui stand de hot dog.
-Uite-l acolo! (spune Alphiel)
-Ce naiba face?! (întreabă Death)
-Aparent își ia un hot dog. (spune Alphiel)
Jos, bărbatul ce vindea hot dogi tocmai îi dă unul lui Nigg.
-Poftim, băiat ciudățel! (spune bărbatul)
-Mulțumesc!...Uhm! E bun. (spune Nigg, mâncând și salivând simultan)
-Face 2 dolari și 50 de centi. (spune bărbatul cu hot dogi, întinzând mâna)
Nigg își bagă un deget în nas, scoate un muc, și-l pune în mâna bărbatului.
-Poftim! (spune Nigg)
Micuțul dă să plece. Bărbatul se uită nedumerit preț de câteva secunde. Se enervează și fuge după Nigg.
-Stai așa, pramatie mică! Dă-mi banii pe hot dog! (strigă bărbatul, urmărindu-l pe Nigg)
Cei doi încep să fugă prin mulțime. De sus, Alphiel și Death privesc toată scena.
-Prietenul tău e foarte amuzant și drăguț. (spune Alphiel)
-Da, trebuie să recunosc, are un stil aparte. (spune Death, zâmbind nedumerit)
