luni, 13 iulie 2015
Capitolul 4!
Panică! Unde este Moartea?
Atmosfera sumbră a unei înmormântări, un ritual cu care Death și Nigg sunt foarte obișnuiți. În aceste momente în care moartea nu mai există. Ce reprezintă ea? Un motiv de sărbătoarea, sau unul de plâns? Părerile sunt împărțite. Nimeni nu știe cum să reacționeze la înmormântarea lui Sam. Unii sunt triști pentru bietul băiat care a fost nevoit să părăsească lumea celor vii atât de repede, însă alții sunt bucuroși pentru că băiatul nu mai suferă. O adunare mare de oameni s-a strâns ca să-l conducă pe băiat pe ultimul drum. Și prin adunare mare, mă refer la foarte mulți oameni. Oameni curioși. Curioși pentru că Sam este singuul om care a murit într-o perioada în care oamenii nu mai mor. Presa, cât și poliția și FBI-ul s-au adunat la locul mormântului. Preotul ține slujba de înmormântare în timp de mii de oameni privesc. Parcă nici lor nu le vine să creadă că a murit cineva. Death și Nigg privesc nepăsători în timp ce Anna își șterge lacrimile în haina lui Death. Alphie asistă și ea în calitate de profesor, în timp ce mama lui Sam plânge lângă mormânt. Preotul continuă să citească biblia. După ce termină, sicriul ce conține trupul gol a lui Sam este pus în pământ. Rând pe rând oamenii se adună să arunce cu o bucată de pământ pe sicriu, tradiție ce dusă până la capăt semnifică faptul că cel care aruncă e pregătit să treacă mai departe și să uite de mort. Anna face gestul cu tragere de inimă. Lacrimile îi curg incontrolabil, în timp ce Death și Nigg par să nu fie afectați deloc.
*Flashback*
Death își amintește de momentul în care Sam i s-a confesat.
-Vreau să mor, D. Nu mai suport!
După care îi revine în minte momentul în care l-a trecut pe Sam dincolo.
-Mulțumesc! (spune Sam zâmbind)
*End of flashback*
”Poate că am fost puțin nesăbuit. Gestul meu ridică niște semne de întrebare în rândul oamenilor. Or fi ele niște creaturi stupide și fără nici o putere însă nu sunt proaste. Cred că mințile mai luminate și-au dat deja seama că se întâmpla ceva ciudat la mijloc. Uite, e plin de agenți aici. Totuși, asta nu reprezintă o piedică pentru mine. N-au cum să-și dea seama că eu sunt de vină ... Dar de ce? De ce-am făcut asta?” - gândește Death în timp ce pleacă împreună cu Anna și Nigg.
În fața lor, părinții lui Sam sunt duși de către niște agenți federali la o mașină.
-Ce o să se intâmple cu părinții lui Sam? (întreaba Anna îngrijorată)
-Cine știe! E normal ca poliția să fie cu ochii pe ei. În fond, Sam e singurul om care a murit în ultima săptămâna și asta ridică suspiciuni. Sunt sigur că vor face orice ca să afle răspunsul. (spune Death)
-Nici eu nu mai înțeleg nimic. Totuși, îmi pare bine pentru Sam. Nu merita să se chinuie în halul ăsta. (spune Anna)
-Oricât ar încerca, oamenii nu o să găsească niciodată cauza opririi deceselor. (spune Nigg)
-Nigg, vorbești de parcă n-ai fii om. (spune Anna)
-Sunt un elf al pădurilor. (spune Nigg)
-Sigur că ești. (spune Anna, mângindu-l pe Nigg pe cap)
-Pot să-ți demonstrez. Am să fac să-ți crească o buruiană din cur. (spune Nigg)
-Termină! (spune Death, lovindu-l ușor pe Nigg peste cap)
-Am înțeles, domnule! (spune Nigg)
Anna primește un mesaj. Își scoate telefon și se uită peste.
-Trebuie să plec. Mă așteaptă ai mei. (spune Anna)
-Bine. Ne vedem mai târziu. (spune Death)
-Sigur. (spune Anna)
Cei doi se sărută, iar fata pleacă. În spatele lui Death și Nigg apare Seraphiel.
-Yo, moarte virgină! Cât mai ai de gând să te săruți cu oamenii? N-ai făcut destule? Încheie odată jocul ăsta. (spune Seraphiel)
-Glumești?! Jocul abia a început să fie distractiv. (spune Death)
-Nu-i nimic distractiv în ceea ce se întâmplă. (spune Seraphiel)
-Țin să te contrazic. Oricum, n-aș putea să închei jocul nici dacă aș vrea. (spune Death)
-Poftim?! De ce? (întreabă Seraphiel mirat)
Death îi dă lista lui Deus lui Seraphiel. Îngerul se uită cu interes peste.
-Ce naiba e asta? (întreabă Seraphiel)
-E o listă pe care mi-a dat-o Deus. Nu pot opri jocul decât după ce îndeplinesc toate cerințele. (spune Death)
Pe Seraphiel îl pufnește râsul. Îngerul luptător începe să râdă în hohote. Death se enervează.
-Dacă mai vrei să ai capul ăla mare și prost pe umeri îți sugerez să încetezi. Ce te-a apucat? (întreabă Death iritat)
-O prietenă? Un loc de muncă? Scuză-mă, dar e hilar! Deus își bate joc de tine într-un mare hal. (spune Seraphiel râzând)
-Taci! Acum, dă-o înapoi! (spune Death)
Death încearcă să i-a lista de la Seraphiel. Îngerul îl evită și râde fără oprire.
-Acum înțeleg de ce faci toate astea. (spune Seraphiel)
Într-un sfârșit, Death obține lista de la el.
-Mai am o întrebare. De ce l-ai salvat pe copil? (întreabă Seraphiel)
-De ce? Nu e evident? Ca să mă joc mai mult cu ei. Uite ce agitație mare s-a produs în jurul morții lui Sam. Acum că le-am dat un gram de speranță o să se țină ca proștii de ea. (spune Death râzând)
-Ești un idiot dacă îți imaginezi că o să înghit lozinca asta. (spune Seraphiel)
-Crezi ce vrei. (spune Death plecând)
În timp ce pleacă de la locul înmormântării, Death dă peste un bărbat, în jur de 30 de ani, păr scurt șaten, ce poartă ochelari.
-Te rog frumos să mă scuzi! Încă nu m-am obișnuit cu ochelarii ăștia. (spune bărbatul)
-Nu-i nimic. (spune Death plecând)
Bărbatul îl privește insistent pe Death în timp ce pleacă. Acesta zâmbește.
Între timp, la Casa Albă, președintele Statelor Unite încearcă să facă față haosului din lume.
-Domnule Președinte, scutul nostru anti-rachetă a mai distrus două bombe ce se îndreptau spre țara noastră. Din păcate o parte din Mexic a fost distrusă. (spune un consilier)
-Înțeleg. Continuați să fiți în alertă. Ăsta este deja al 7-lea atac în ultimele 3 zile. Se pare că celălalte țări și-au pierdut calmul. Protejați SUA și oamenii cu orice preț. (spune președintele)
-Am înțeles. (spun consilierii și generalii armatei)
Președintele Americii povestește într-o emisiune în direct despre noile reforme adoptate și despre strategia Americii de a combate haosul din lume.
-Dragi cetățeni! Mereu ne-am pregătit pentru un astfel de lucru. Cert este că America nu va rămâne indiferentă la haosul creeat. Prioritatea noastră este protejarea cetățenilor și încercarea de a ajunge la o înțelegere ce celălalte state. Aceste distrugeri din ultima perioadă nu sunt soluția. Oamenii acționează din frică. Sunt sigur că dacă putem introduce o lege prin care oamenii să nu mai aibă voie să facă copiii, situația se va stabiliza într-un fel. De aceea vrea să anunț că toate spitalele din America vor fi închise, iar de acum încolo nimeni nu va mai avea voie să facă copiii. Acestea sunt singurele măsuri pe care le putem lua în momentul de față. Cei care încalcă această lege vor fi pedepsiți precum orice alt om care face ceva ilegal, și închiși. Armata va fi activă tot timpul și va încerca să mențină ordinea. Vă rog să nu vă panicați! Asta este cel mai important. Mulțumesc!
În tot acest timp Death și Nigg se uită la discursul președintelui.
-Interesant! Oamenii încep să ia măsuri de precauție. Îmi vine greu să cred că o să reușească să țină creaturile astea obsedate de sex sub control ca să nu mai facă copiii. (spune Death)
Nigg schimbă canalul pe desene animate.
-Nigg, ce faci? (întreabă Death)
-Încep ”Copiii mucoși și puturoși”. Vreau să mă uit la ei. În episodul de astăzi Ryan face scufundări în toaletă. (spune Nigg)
-Mă interesa ce era pe celălalt canal. De ce crezi că fac toate astea? Ca să văd reacțiile oamenilor și felul în care diseperă. (spune Death)
Death dă să ia telecomanda din mâna lui Nigg, însă copilul îl mușcă de mână.
-Ce naiba faci? Dă telecomanda încoace! (spune Death)
Cei doi încep să se impingă și să se îmbrâncească, însă Death nu reușește să îi ia telecomanda din mână lui Nigg.
-Îmi pare rău, domnule Death! Vă respect din toată inima, însă dacă nu mă lăsați în pace să mă uit liniștit la desene am să vă mănânc inima. (spune Nigg)
-Nenoro … Cum îndrăznești? (spune Death nervos)
Death se enervează la culme. Face un schimb de priviri răutăcioase cu micuțul. Cei doi se pregătesc să se atace unul pe celălalt. Nigg trage o bășină iar Death cade pe jos. Băiatul se târăște din sufragerie și merge spre bucătărie.
”La naiba, Nigg! Și-acum că mă fac? … Poate mă lasă Alphie să mă uit la televizorul din camera ei.” - gândește Death.
Acesta merge în fața ușii camerei lui Alphiel și bate la ușă. Ușa se deschide. O mână îl apucă pe Death de guler și-l trage în cameră. Băiatul este surprins și nu știe cum să reacționeze. Este aruncat pe pat. Simte că ceva îl mușcă de ureche.
-Oi, ce se întâmplă? (întreabă Death)
O lumină slabă se aprinde. Death o vede pe Alphie îmbrăcată doar în lenjerie și o cămasă.
-Nu din nou! (spune Death)
-Ascultă, trebuie să treci la pasul următor cu Anna. (spune Alphie)
-Ce? (întreabă Death)
-Pasul următor în relația dintre voi doi. (spune Alphie)
Death începe să tremure.
-A … a … adică? Ți-am spus că nu vreau să mă căsătoresc. (spune Death)
-Nu asta. Mă refeream la altceva. (spune Alphie)
-La ce anume? (întreabă Death)
-Trebuie să te culci cu ea. (spune Alphie)
Death încremenește.
-Ceeee?! Nu, asta nu. Nu scrie în lista aia nenorocită că trebuie să mă culc cu nimeni. (spune Death)
-Asta e problema. Nu știi cum e. Lasă-mă să îți arăt tainele plăcerii trupești și n-o să mai vrei să faci nimic altceva. (spune Alphie, apropiindu-se de Death)
Acesta se sperie și dă înapoi, însă îngerul păzitor nu se lasă. Alphie se aruncă peste Death.
-Fii blândă cu mine! (spune băiatul speriat)
-Glumeam doar! (spune Alphie)
-Ce?! (se miră Death)
Alphie se ridică de pe Death și dă să plece din cameră.
-Crezi că cineva atât de dulce și de pură ca mine ar face așa ceva? Eu sunt virginitatea în persoană. (spune Alphiel)
Death răsuflă ușurat.
-Apropo, trebuie să participi zilele astea la câteva interviuri pentru job-uri. (spune Alphiel)
-Poftim? Job-uri? Dar cum? (întreabă Death)
-Știi că lista pe care ți-a dat-o Deus cuprindea și găsirea unui loc de muncă. (spune Alphiel)
-Dar cum ai rezolvat toate interviurile astea? (întreabă Death)
-Nu eu. A fost Seraphiel. Chiar ține la tine din moment ce te-a programat la atâtea interviuri. (spune Alphie)
”Ține pe dracu! Vrea doar să completez lista aia cât mai repede ca să se poată întoarce în rai.” - gândește Death.
-N-am mai fost la un interviu până acum. Ce trebuie să fac? (întreabă Death)
-Păi e simplu. Trebuie să fii cât mai relaxat și să răspunzi cât mai sincer la întrebările care ți se dau. O să fie bine, ai să vezi! Baftă multă! (spune Alphie, îmbrățișându-l pe Death)
-Cred că-mi placi mai mult atunci când ai atitudinea de căpcăun irascibil. (spune Death)
Alphie zâmbește și începe să-l strângă din ce în ce mai tare pe Death.
-Alphie! Termină! Alphie! N-am aer. Ce faci? … Ajutor! (strigă Death)
Ziua cea mult așteptată a sosit. Îmbrăcat la costum, Death este pe cale să de-a primul său interviu pentru un job. Acesta stă pe un scaun și încearcă să-și ascundă emoțiile în timp ce îl așteaptă pe intervievator. Începe să îi curgă transpirația pe frunte.
”Nu credeam că v-a fi atât de greu. De ce mă simt emoționat? Cred că e un comportament tipic oamenilor. O să fie mai greu decât am crezut.”
În cameră intră o femeie îmbrăcată la costum. Acesta se așează în fața lui Death.
-Bună ziua! (spune femeia)
-Bună! (spune Death, făcându-și vocea mai groasă ca să pară mai intimidant.)
-Numele? (spune femeia)
-D. (spune Death)
-Nume ciudat. Deja ați pierdut niște puncte. Ocupația? (întreabă din nou femeia)
”Curvă proastă!” - gândește Death.
-Puntea dintre cele două lumi. Eu sunt acela care transportă sufletele oamenilor către lumea de apoi ca să fie judecați. În termeni populari mă știți ca fiind moartea. (spune Death fiind mândru de sine)
La un alt interviu, Death stă față în față cu un brăbat chel.
-Îmi place să tai lumea, cauzez dezastre, să-mi bat joc de îngeri...
-Categoric nu. Nu suport oamenii. De asta am început jocul ăsta. Dacă ar fi după mine toți ați merita să muriți în cele mai groazice chinuri. (spune Death unui alt intervievator)
-N-am absolvit nicio școală. În schimb am umblat timp de 7.000 de ani alături de mentorul și învățătorul meu. El era moartea de dinaintea mea. (spune Death)
-Dă-mi job-ul ăsta sau îți scot toate măruntaiele. (spune Death, având o față înfricoșătoare)
Bătrânul care îl intervievează se sperie, cade de pe scaun și fuge speriat afară din încăpere. Death oftează.
”Nici aici nu cred c-a mers prea bine.” - gândește acesta
În timp ce Alphie, Death și Nigg i-au liniștiți masa, Seraphiel dă buzna în încăpere nervos și dărâmă ușa de la intrare.
-27! La 27 de interviuri ai fost și n-ai reușit să-ți găsești nici o slujbă? Cât de cretin poți fi? Faci asta ca să-ți bați joc de mine? Huh! Spune-mi? E adevărat? M-am chinuit atât ca să fac rost de interviurile alea iar tu nu ești în stare să răspunzi cum trebuie la niște întrebări? (spune Seraphiel, fiind nervos și gâfâind)
-Yo, Seraphiel! Vrei niște supă? (întreabă Death)
-Nenoro…(spune Seraphiel, însă este călcat în picioare de către Alphie)
-Tâmpitule! Uite ce ai făcut cu ușa mea. Ai face bine să o pui la loc că altfel am să te distrug. Clar? (spune Alphie nervoasă)
-Iartă-mă! (spune Seraphiel de sub papucul lui Alphie)
-Nu-i vina mea că oamenii sunt cretini. Eu răspund cât de sincer pot la întrebări. Ce mai vor? (întreabă Death)
-Poftim! (spune Seraphiel întinzându-i lui Death un fluturaș de hârtie)
-Ce-i asta? (întreabă Death)
-Ultima ta șansă. Să n-o dai în bară nici de data asta. (spune Seraphiel)
-Înțeleg, merci! (spune Death)
-Vai, ce bine vă înțelegeți voi doi! (spune Alphie fericită)
-Ne înțelegem pe dracu! Vreau doar să scap odată de el, de asta îl ajut. (spune Seraphiel)
-Cine ar vrea să fie prieten cu un înger cretin ca și el. (spune Death)
-Ah, da! Era să uit. Data viitoare nu le mai spune că ești moartea! Trebuie să te comporți ca un om, nu ca un ciudat. (spune Seraphiel)
-Dar Alphie mi-a spus să fiu sincer. (spune Death)
-Of, măi! (spune Alphie)
Death și cu Anna se plimbă singuri pe stradă. Cei doi se țin de mână. În jurul lor roiesc foarte mulți polițiști și oameni ai armatei. Orașul e plin de ei. Din cauză că nimeni nu mai poate muri orașul a luat-o razna, oamenii au început să fure și să vandalizeze totul, fără să le mai pese de consecințe. În conformitate cu acțiunile lor, guvernul a declarat stare de alertă și a decretat ca fiecare dintre marile orașe ale Americii să fie supravegheat atent pantru a evita astfel de incidente.
-Unde e Nigg? Voi doi sunteți mereu împreună? (întreabă Anna)
-E acasă, se uită la desene animate. (spune Death)
-Înțeleg. Mereu mi s-a părut drguț cum voi doi sunteți de nedespărțit, și cum tu mereu ai grijă de el ca un frate mai mare. (spune Anna)
-Nigg e ca și mine. Nici el nu are un loc în lumea asta și a fost abandonat din cauza că s-a născut diferit. (spune Death)
-În ce sens? (întreabă Anna)
-Nu contează. (spune Death)
-Înțeleg că nu vrei să-mi spui totul despre tine încă. Dar … dar o să vină o zi în care o să-mi spui, nu? Vreau să te cunosc mai bine. Ești atât de misterios și rece. Cred că asta m-a atras la tine în primul rând. (spune Anna)
-Crede-mă, nu vrei să mă cunoști. (spune Death)
-De ce spui asta? (întreabă Anna)
Death tace, nu mai spune nimic. Anna privește în pământ câteva secunde.
-Cum merge cu găsitul unei slujbe? (întreabă Anna)
-Încă nimic. Nu știu unde greșesc, dar se pare că nu reușesc să trec de nici un interviu. (spune Death)
-Sunt sigură că o să reușești la un moment dat. Aș vrea să am și eu ambiția pe care o ai tu. Ești de atât de puțin timp aici și deja vrei să-ți găsești de lucru. Mai ales acum, când haosul e peste tot. Aseară niște vandali au dat foc la un magazin de pe strada mea. Nu știu ce o să mă fac. În ritmul ăsta o să-mi fie frică și să ies din casă. (spune Anna)
-Nu te condamn. (spune Death)
-D., tu ce vrei să faci după ce termini școala? Ce planuri de viitor ai? (întreabă Anna)
-N-am nici unul. Eu doar savurez momentul. Viața mea e fix cum mi-am dorit-o. (spune Death)
-Înțeleg. Deci ești unul dintre acei oameni. Păi, e tipic ție. Eu vreau să devin scriitoare. Să scriu romane. Ăsta e visul meu. (spune Anna)
”Huh, scriitoare? Ce patetic! Să-ți limitezi existența la un țel atât de mărunt e ceva tipic creaturilor acestea jalnice. Trăiesc degeaba, doar că să umple niște pagini de hârtie și nimic mai mult. Ce existență fără sens. Mă întreb, ce-o fi fost în capul lui Deus când a făcut ființele astea?” - gândește Death
-Scriitoare, interesant! (spune Death)
Anna se oprește brusc și scoate o cutie mică din buzunar pe care i-o dă lui Death.
-Huh! Ce e asta? (întreabă Death)
-Azi e o săptămână de când suntem împreună. M-am gândit să-ți fac un mic cadou. (spune Anna)
-Eu nu ți-am luat nimic. (spune Death)
-Știu. Nici nu m-am gândit că o să-mi iei. Nu contează. Acceptă-l! (spune Anna)
Death deschide cutia și vede un accesoriu în formă de craniu ce se lipește de telefon.
-Nu plănuiam să-ți cumpăr nici eu nimic. Însă am văzut asta într-un magazin și imediat mi-a zburat gândul la tine. (spune Anna)
-Mulțumesc! (spune Death)
-Îți place? (întreabă Anna)
-Da. (răspunde acesta)
”Patetic.” - gândește Death în timp ce pune accesoriul în buzunar.
A doua zi Death se pregătește pentru un nou interviu. Îmbrăcat din nou la partu ace, acesta stă și așteaptă liniștit. În cameră intră un bărbat chel și gras.
-Salut! (spune bărbatul)
Acesta se așează în fața lui Death. Băiatul îl privește cu emoție și înghite sec.
Alphie, Nigg, Seraphiel și Anna stau și-l așteaptă pe Death să ajungă acasă. Nimeni nu spune nimic și fiecare privește în altă parte. La un moment dat se aude clanța de la ușă. Intră Death, în jurul său se simte un aer pesimist. Când îl văd, toți sar pe el.
-Domnule Death, cum a mers? (întreabă Nigg)
-Te rog, spune-mi că te-au acceptat. Nu-ți mai bate joc de mine! (spune Seraphiel)
-Orice ai făcut să știi că noi tot te iubim. (spune Alphie)
-D. cum a fost? (întreabă Anna)
-La o parte. (spune Death)
Băiatul își face loc printre ei.
-Nu-mi spune că … (spune Seraphiel)
-M-au luat. (spune Death)
-Poftim! (se miră toți)
-Ce? Sunteți surzi? Am primit slujba. (spune Death)
-Asta e minunat. Încă puțin și mă pot întoarce la Deus! (spune Seraphiel plângând)
Alphiel sare și-l îmbrățișează pe Death.
-Știam c-ai să reușești. (spune Alphie)
-Dacă tot a reușit, pot să mănânc eu tortul ăsta pe care scrie ”mai încearcă”? (întreabă Nigg)
Alphie ia tortul și-l aruncă pe geam.
-Care tort? (întreabă aceasta, cu un zâmbet larg)
-Felicitări! Dar totuși, unde te-ai angajat? (întreabă Anna)
Death începe să râdă forțat.
-Chiar, sunt curios de slujba de care ți-a făcut rost găgăuță ăsta. (spune Alphiel)
-Este o slujbă la fel de vitală ca și cea de dinainte. (spune Death)
-Ce anume, domnule Death? (întreabă Nigg)
-Sunt distribuitor de materie organică necesară supraviețuirii. (spune Death)
-Whoa! Asta sună important. (spune Nigg)
-Păi chiar este. (spune Death)
Deodată, Seraphiel îl lovește peste cap.
-Este băiatul care servește mâncare la un fast food. (spune Seraphiel)
-Nu e doar orice fast-food, e cel mai bine cotat fast food din țară.
-Bine ați venit la Fat Boy Mama! (spune Death, purtând o uniformă roșie și aflându-se în spatele unei tejghele)
În fața lui se află Alphie, Nigg, Seraphiel și Anna. Alphie și Seraphiel încep să râdă fără oprire.
-Terminați odată! (strigă Death)
-Nu fi nepoliticos cu clienții sau te concediez. (se aude o voce)
-Am înțeles. (spune Death)
-Vreau 20 de hamburgeri, 15 porții de cartofi prăjiți, 10 de aripioare picante și 5 litri de suc. (spune Nigg)
-Ai bani să plătești? (întreabă Death)
-Treceți-le în contul domnului Death. (spune Nigg)
Death îl prinde de obraji pe Nigg și începe să-l strângă.
-Nu e amuzant. (spune Death)
-Mie mi se pare super. (spune Anna)
-În sfrâsit cineva care mă înțelege. (spune Death)
În spate Alphie și Seraphiel încă râd de felul în care arată Death.
*După un timp*
-Noi plecăm. (spune Seraphiel)
-Ai grijă de Anna. Să nu-i faci lucruri perverse. (spune Alphiel)
-Singura persoană perversă de aici ești tu. (spune Death)
-Vai mie! Nu-i adevărat. Eu sunt dulce și inocentă. (spune Alphiel)
-Nigg, tu nu rămâi? (întreabă Death)
-Nu pot. Încep ”Copiii mucoși și puturoși”. (spune Nigg)
-Ai devenit prea obsedat de desenul ăla. (spune Death)
-Îmi pare rău, domnule Death! (spune Nigg)
Cei trei ies pe ușă. În incinta fast food-ului rămân Death, Anna și încă câțiva clienți.
-Băiatule, vreu un cheeseburger! (spune un grăsan)
-Imediat tembelu...
-D. (se auzi vocea patronului)
-Imediat domnule! (spune Death)
”După ce-mi recuperez puterile o să-l omor pe Deus. Să mă pună să fac așa ceva. Nu suport oamenii, dar să mai fiu și drăguț cu ei. La naiba!”-gândește Death
Anna stă la tejghea și se uită la Death. La un moment dat apare un bărbat cu ochelari lângă ea. E același bărbat de care s-a lovit Death la înmormântarea lui Sam.
-Ați venit! (spune Anna bucuroasă)
-Bună! Scuze de întârziere! (spune bărbatul)
-Ați reușit să citiți? (întreabă Anna entuziasmată)
-Desigur. O lucrare excepțională. Aveți toate șansele ca să fiți publicată. (spune bărbatul)
-Serios?! Vai, ce fericită sunt! Ah, era să uit. D., dânsul este domnul Tom Peterson, este editor și a zis că o să-mi publice una dintre cărți. Domnule Peterson, el este D., prietenul meu. (spune Anna)
-Încântat de cunoștință! Talentul literar al domnișoarei Anna este unul cum rar mai întâlnești. Editura noastră ar fi mândră să publice un asemenea volum. (spune bărbatul)
-Înțeleg. Păi, asta e bine. (spune Death)
-Vai, trebuie să fug la baie. Mă întorc imediat. (spune Anna plecând)
La tejghea rămân doar editorul și Death.
-Deci, te întâlnești de mult timp cu domnișoara Anna? (întreabă bărbatul ce poartă ochelari)
-De cam o săptămână. (răspunde Death total dezinteresat)
-Ciudat. Cam de când au încetat oamenii să mai moară. (spune bărbatul)
Deodată, lui Death i se schimbă privirea.
-Ce vreți să spuneți? (întreabă Death)
-Știi, eu sunt scriitor deasemenea, nu doar editor. Și am o imaginație foarte bogată. Tot încerc să-mi explic cum s-a putut întâmpla un astfel de lucru. Ce zici de povestea asta? Să spunem că moartea nu s-a simțit apreciată de oameni, și ca pedeapsă a decis să nu mai facă nimic. Astfel oamenii nu mai mor și sunt obligați să trăiască într-un haos total până când moartea e mulțumită. Ce spui? Cred că asta va fi noua mea carte. (spune bărbatul)
Fața lui Death s-a schimbat total. Deja e panicat. Îl privește pe bărbatul din fața lui și nu știe cum să reacționeze.
”Știe cine sunt. Cum naiba? Cine e el? Un înger căzut? Nu, n-are cum.” - gândește Death
-Dar desigur, astea sunt doar povești născocite de imaginația mea. Nu e nimic real, nu? (întreabă bărbatul)
”Poartă-te normal.” - gândește Death
-Puțin probabil. (spune acesta)
-Totuși, dacă ar fi real aș avertiza moartea să nu se mai joace cu oamenii de parcă sunt animalele sale. (spune bărbatul zâmbind)
”Acum mă și amenință? La naiba! Trebuie să aflu cine e” - gândește Death
-Ascultă, cine dracu eșt...(Death nu termină ce are de zis, deoarece Anna se întoarce)
-Am revenit. Despre ce vorbeați? (spune Anna)
-Împărtășeam niște idei de poveși. (spune bărbatul)
-Serios? Ce fel de idei? (întreabă Anna)
”La naiba!” - gândește moartea
După ce și-a încheiat tura la lucru, Death se pregătește să meragă spre casă. Băiatul s-a schimbat de uniforma jenantă și iese pe ușa Fat Boy Mama. Acesta o i-a spre casă. Pe drum nu face altceva decât să se gândească la bărbatul cu ochelari de mai devreme.
”La naiba! Cine era?” - gândește Death
La un moment dat, pe stradă apar trei indivizi în fața lui. Fiecare dintre ei poartă o robă cu o mască și ține câte o carte în mână.
-Ce dracu? (se miră Death)
Acesta încearcă să fugă, însă vin și din spate încă trei. Băiatul este încolțit. Indivizii misterioși se pun să recite niște versuri ciudate. Deodată, Death este ridicat în aer de o forță nevăzută.
-Asta e magia îngerilor. Dar cum? Din câte știu genul ăsta de magie este interzisă. Cine naiba sunt ei? (spune Death)
Death este aruncat în toate zidurile din zona. Băiatul este plin de sânge.
-Renunță! (spune unul dintre indivizi, care se apropie de Death)
În jurul mâinilor acestuia se face un foc puternic. Misteriosul om este gata să-l ardă pe Death.
De după colț se văd girofarele mașinilor de poliție. Aceștia tocmai trec într-o patrulă prin acea zonă. Indivizii observă și se retrag. Death rămâne singur și plin de sânge. Băiatul abia își mai găsește forța necesară ca să se ridice de jos și să-și continue drumul.
”Alți îngeri decăzuți? N-are cum. Magia îngerilor e un tip de magie ce poate fi folosit doar de îngerii lucrători. Sunt singurii care au o afinitate spre magie. Iar ființele care m-au atacat acum n-au cum să fie îngeri. Deus a ordonat îngerilor să mă lase în pace!” - gândește Death.
Băiatul ajunge acasă plin de sânge. Intră pe ușă. Când îl văd, atât Alphie, cât și Nigg se duc grăbiți să vadă ce-i cu el.
-Death, ce-ai pățit? (întreabă Alphie)
-Domnule Death, sunteți bine? (întreabă Nigg)
-Nu. Am fost atacat. Cred cu e mâna lui. (spune Death)
-Mâna cui? Cine te-a atacat? (întreabă Alphie)
-O să-i mănânc pe toți. (spune Nigg)
-A venit azi un om cu Anna. Nu știu cine era, dar știa cine sunt. Și m-a amenințat să încetez cu jocul ăsta. Iar când am ieșit, am fost atacat de niște oameni ce … ce … (spune Death)
-Ce fel de oameni? Spune odată! (zice Alphie)
-Oameni ce foloseau magia îngerilor. Dar asta n-are nici un sens. Magia aia a fost interzisă de mult timp. Iar singurii care o mai folosesc sunt îngerii lucrători. Nu? (întreabă Death)
”Magia îngerilor. Asta însemnă că. Nu!” - gândește Alphie
-Magia îngerilor n-a fost interzisă, a fost furată. (spune Alphie)
-Poftim? Cum s-a întâmplat una ca asta? (întreabă Death mirat)
-Death, mă tem că bărbatul care te-a amenințat mai devreme este unul dintre cei 4 Arhangheli, Gabriel! (spune Alphie)
-Ce? Un Arhanghel? (spune Death speriat)
”La naiba! Dacă e vorba de un Arhanghel nu cred că aș avea vreo șansă de victorie nici dacă aș avea puterile!” - gândește Death.
Acesta își amintește de o siluetă neagră ce stă pe o stâncă și are aripile desfăcute. Acesta poartă o suliță în mână.
-Nu trebuie să te îngrijorezi. Gabriel nu mai are puterile de Arhanghel. (spune Alphie)
-Cum așa? (întreabă Death)
-Nu știi povestea lui? (întreabă Alphie)
-Nu. (spune Death)
-Dintre toți îngerii pe care i-a creeat vreodată Deus, Gabriel iubea oamenii cel mai mult. Îi plăcea să stea printre oameni, să ajute oamenii și să-i apere. În trecut, atât Deus, cât și Lucifer nu erau prea prietenoși cu oamenii. Deus a dus rasa umană la extinție de foarte multe ori prin niște jocuri asemănătoare cu acesta. Potopuri, incendii, ere glaciare, a lovit omenirea cu de toate. Gabriel n-a mai suportat să vadă oamenii chinuiți și a furat tăblițele cu magia îngerilor din rai, după care le-a dat-o oamenilor ca să se poată proteja. Când a aflat asta, Deus a decis să-i ia puterile și să lase să trăiască o eternitate ca și om. Iar de atunci n-am mai auzit nimic de Gabriel. (spune Alphie)
-Deci și el este ca mine. (spune Death)
-E normal. Când Deus mai făcea câte-un astfel de joc care afecta oamenii, Gabriel era mereu cel care-l oprea. Dar acum n-are puteri. Probabil a dat tăblițele cu magia îngerilor oamenilor și de acolo au învățat-o. (spune Alphie)
-Dacă nu are puteri n-ar trebui să fim speriați de el. (spune Death)
-Nu-l subestima pe Gabriel. Este o ființă care a trăit mai mult decât noi toți. Ca să nu mai spun că odată a fost una dintre cele mai puternice creaturi existente. Puterea unui Arhanghel o depășește chiar și pe a ta. (spune Alphie)
-Știu. Am mai avut de-aface cu ei înainte. La naiba! … Anna! trebuie s-o avertizez pe Anna. (spune Death)
Acesta ia telefonul și o sună pe Anna. Fata răspunde.
-Bună D.! (spune Anna)
-Anna, unde ești? (întreabă Death)
-Sunt cu domnul Peterson la cafeneaua de lângă școală. Mi-a spus că te salută. (spune Anna)
Death închide repede telefonul și o i-a la fugă.
-Nigg! (spune Death)
-Da domnule! (spune micuțul)
Acesta sare pe umărul lui Death. Cei doi ies din casă în fugă.
-Death nu! (strigă Alphie în urma lui)
Băiatul fuge cât de repede poate și ajunge în fața cafenelei. Intră înăontru. Nu mai e nimeni în cafenea. Din spate vin 5 oameni ce recită magia îngerilor. Lui Death și Nigg li se face rău. Nu mai văd bine și încep să amețească.
-Anna! (spune Death)
Cei doi leșină. Misterioșii oameni ce pot folsi magia îngerilor se apropie de ei.
Întuneric. Mult întuneric. Simțind o durere de cap imensă, Death își deschide ochii. Acesta își dă seama că este legat cu niște lanțuri de o cruce în formă de X. Lânge el este Anna, legată la fel, iar Nigg este aruncat într-un fel de cușcă de animale.
-Anna! (spune Death)
-D., ce se întâmplă? (spune Anna, având lacrimi în ochi)
-Nigg. (spune Death)
-Mi-e foame. (răspunde băiatul)
Din față se aud niște pași. Încet își face simțită prezența și fostul Arhanghel.
-Bună seara! (spune acesta)
-Gabriel! (spune Death)
Va continua în capitolul 5: ”Moartea pentru 30 de secunde!”
Nu este o poveste geniala, dar este totusi destul de amuzanta , totusi imi place cum evolueaza lucrurile si situatile in care este pus Death. Totusi am o curiozitate .. care este varsta pe care pretinde ca o are Death ? Sunt confuz.
RăspundețiȘtergereCat despre faza cu presedintele Americii .. wtf :))
Păi în jur de 17 ani. :D
Ștergere"Este băiatul care servește mâncare la un fast food." => la faza asta m-am spart de ras.
RăspundețiȘtergere