marți, 4 august 2015
Capitolul 6!
Arhanghel vs. Serafim!
Într-o întorsătură de evenimente neașteptată, situația pare să fie din ce în ce mai rea pentru Death. Chiar dacă a scăpat de Gabriel, Arhanghelul și-a recuperat puterile și este gata să se răzbune. Însă problema actuală este starea de sănătate a Annei. Îngerii, împreună cu Death și Nigg, tocmai ce o aduc pe Anna în casă. Aceștia sunt agitați.
-Alphie, trebuie să facem ceva. N-o putem lăsa așa. (spune Death)
-Știu asta, prostule! Dă-mi doar puțin timp. (spune Alphie)
-Oi, nu înțeleg de ce vă agitați așa. Nu-i ca și cum ar putea muri sau ceva. (spune Seraphiel)
Acesta se alege cu câte un pumn în cap, atât de la Alphie, cât și de la Death.
-Care-i problema voastră? (întreabă îngerul, revoltat)
-Pisica-Seraphiel e cam proastă. (spune Uriel)
-Hei! (exclamă Seraphiel)
-Pot să-l mănânc? (întreabă Nigg)
Death și Alphie dau aprobator din cap.
-Lasăți-mă-n pace! (strigă șeful gardienilor lui Deus)
Alphie îi dă jos haina Annei. Aceasta rămâne doar un sutien. Death roșește puțin.
-Ăsta nu e momentul să roșești, obsedatule! (spune Alphie)
-Nu sunt obsedat! Cum e rana? (întreabă Death)
-Foarte urâtă. Stomacul ei este perforat, la fel și-o parte din intestine. Ca să nu mai spun că a piedut enorm de mult sânge. Ar fi trebuit să fie moartă deja. (spune Anna)
-La naiba! (spune Death)
-Mă surprinde că-ți pasă atât de mult de ea. (spune Alphie)
-Eu… nu… (zice Death, dar este întrerupt)
-Lasă, nu spune nimic. Mă bucur mult! (spune Alphie zâmbind)
-Ăsta nu e momentul să te bucuri. (spune Death)
-Miroase frumos. Oare ce e? (întreabă Nigg)
-Cred că sunt intestinele fetei-pisică. (spune Uriel)
-Whoa! Oare aș putea să le gust? (întreabă micuțul, salivând)
-Nu e vremea de prostii! (spune Alphie)
Aceasta își pune mâinle pe abdomenului Annei. Deodată, începe să strălucească o lumină puternică. Alphiel se chinuie să o mențină. Rana Annei se vindecă încet.
-Alphie, ce faci? (întreabă Death)
-Ai înebunit? Folosești propria energie vitală ca s-o vindeci? (întreabă Seraphiel)
-Tăceți din gură! (spune Alphie)
Aceasta se concentrează până rana lui Anna se vindecă complet. În momentul în care Alphie observă că rana a dispărut, își pierde cunoștința. Din fericire, Uriel o prinde înainte să cadă jos.
-Pisica-Alphiel s-a suprasocilitat. Se vede că-i pasă mult de fata asta. Și nu doar ei, și Pisicii-Death la fel. E o tânără specială. Miaw! (spune Uriel)
-Înger păzitor cretin! (spune Death)
-Și-acum ce facem? (întreabă Seraphiel)
-Așteptăm să se trezească. Du-te și fă-mi o cafea! (spune Death)
-Fă-ți singur, imbecilule! Nu sunt lacheul tău. (spune Seraphiel)
-Observ. Un lacheu s-ar fi dus deja. Eu mai prejos de atât, un gândac. (spune Death)
-Ce-ai spus? (spune Seraphiel nervos)
-Vreau intestine. (spune Nigg)
-Să mergem. (spune Death)
Restul ies din cameră și le lasă pe cele două fete să se odihnească. Camera se apropie de Alphie, care vorbea în somn.
-Sunt cea mai drăguță ființă din univers. (spune acesta sforăind)
Gabriel tocmai și-a recuperat puterile. Vicleanul Arhanghel abia așteaptă să-și îneplinească scopul. Acesta se plimbă pe străzile New York-ului, care sunt devastate din cauza lui Death. Societatea degradează din ce în ce mai mult pe zi ce trece. Se poate citi durerea pe chipul său. Tot mergând, acesta observă pe jos trupul unui bătrân cu o rană mortală la plămâni. Bătrânul îl prinde de pantaloni.
-Ajută-mă! Durerea. N-o mai suport! (spune moșneagul)
Gabriel se apleacă. Îi sărută mâna și-l mângâie pe frunte.
-Săracul de tine! Stai liniștit. Totul s-a terminat. (spune Arhanghelul)
Gabriel își trece mâna prin trupul moșului și-i scoate sufletul afară.
-E timpul să te ducem în rai. (spune Gabriel)
Sufletul bătrânului este derutat. Nu știe ce se petrece. Gabriel își arată aripile. Îl i-a în brațe și-l curpinde cu aripile sale. După câteva secunde, acesta începe să zboare spre cer.
În apartamentul lui Alphiel, Anna tocmai ce-și deschide ochii. Fata se trezește după cea mai groaznică experiență din viața ei. Este panicată. Nu știe unde se află. Se uită în jur. Prin cap îi trec imaginile cu Gabriel în timp ce-i bagă țărușul în stomac. Este foarte speriată, tremură.
-Observ că te-ai trezit. (spune Death, care o urmărește dintr-un colț al camerei)
-D.! (spune Anna, mirată)
Death se apropie de ea. Fata începe să-și amintească de cele petrecute și de identitatea adevărată a lui Death. Se ridică în picioare și se retrage.
-N-ai de ce să fii speriată. Gabriel n-o să ne mai deranjeze. Cel puțin pentru o vreme. (spune Death)
-Gabriel?! Adică domnul Peterson. Nu! Stai. Tu. Tu ești cauza a ce se întâmplă acum în lume. (spune Anna)
-Da, și? (îi răspunde Death)
-Doar atât? N-ai nimic altceva ce spus? (întreabă fata)
-Ce-ai vrea să auzi? Să-ți spun că ai halucinat? Că nimic din ceea ce-ai văzut n-a fost real? Sau să-ți spun că-mi pare rău? Așa este. Este sunt Death, ființa care aduce moartea. (spune Death)
Anna se trage și mai în spate.
-Stomacul meu, putem să jur că… (spune Anna)
-Ar trebui să-i mulțumești adormitei de lângă tine. (spune Death arătând către Alphie)
-Domnișoara Alphie! Dar cum? Ce a făcut? (întreabă Anna)
-Te-a vindecat folosindu-și propria ei energie vitală. (spune Death)
-Sunteți niște monștrii! Toți. Nu? Asta sunteți. (spune Anna)
-Interpretează situația cum vrei. (spune Death)
Se lasă o tăcere sumbră în cameră. În aceste secunde cei doi se privesc în ochi. Anna sparge din nou gheața.
-De ce faci asta? De ce pedepsești oamenii? (întreabă Anna)
-Nu ți-am explicat deja? Pentru că-i urăsc. Sunt niște ființe proaste și arogante, care nu cunosc adevărata importanță a morții. Atât timp cât nu văd o schimbare, am decis că nu sunteți demni pentru a primi cadoul numit moarte. (spune Death)
-Greșești! Asta e josnic. Nu te înțeleg. (spune Anna)
-Nici n-ai cum. Un om prost n-ar avea cum să mă înțeleagă. (spune Death)
-Un om prost? Huh! Atunci de ce ai ieșit cu mine? De ce m-ai sărutat? De ce? Ce-am însemnat eu pentru tine? M-ai iubit vreodată? (întreabă Anna)
Death o privește în ochi după care râde isteric.
-Ești chiar atât de proastă? Din privirea ta reiese clar că vrei ca eu să spun da. Cât de naiv! Vă agățați de speranțe false dictate de sentimente puierile și ignorați total logica. Sunteți chiar fără speranță. Nu. N-ai însemnat nimic pentru mine, niciodată. (spune Death)
-Atunci de ce? (întreabă Anna)
-Simplă curiozitate. Am vrut să văd cum e să trăiești ca și-un om. Ce înseamnă să fii om? Ce face un om? Totul a fost doar un experiment pentru mine. (spune Death)
-Nu pot să cred! (spune Anna)
-Asta e problema ta. Hmph! Voi oamenii, dar mai ales tu, Anna, nu sunteți nimic mai mult decât niște simple jucării pentru mine. (spune Death)
Anna rămâne stupefiată. E foarte șocată, însă găsește suficientă energie încât să-i dea o palmă lui Death. Acesta nu se aștepta la gestul femeii. Însă, după câteva secunde revine la privirea lui manipluatoare.
-Ești un monstru! Toți sunteți monștii. Nu vreau să vă mai văd niciodată. (spune Anna fugind pe ușă)
Death se uită spre ușa pe care a ieșit Anna, după care zâmbește.
-Ești sigur că ai făcut ceea ce trebuie? (se aude vocea lui Alphie)
-Da. E mai bine așa. Știu că e un șoc mare pentru un om, dar e mult mai bine pentru ea dacă n-o să mai aibă de-a face cu mine vreodată. (spune Death)
-Dar dacă o să-ți dezvăluie identitatea? (întreabă îngerul păzitor)
-Atunci v-a fi aruncată în primul sanatoriu pentru nebuni. (spune Death)
-Poate e mai bine așa. (spune Alphie)
-Da. (spune Death)
Deodată, capul lui Death începe să bubuie. Un sunet strident îi împânzește mintea, iar o durere puternică îi străbate corpul. Moartea cade în genunchi. Alphie se ridică panicată și merge în direcția lui.
-Death, ești bine? (întreabă Alphiel)
În fața ochilor lui Death apar tot felul de imagini cu suflete de-ale oamenilor care sunt duse în rai. Totodată el mai observă și-o pereche de aripi.
-La naiba! Sufletele. (spune Death)
-Ce-i cu ele? (întreabă Alhpie)
-Cineva duce suflete în rai. Dar cum? Nu știam că cineva înafară de mine mai poate face asta. (spune Death)
-Poftim?! Nu! Asta înseamnă că… N-are cum. (spune Alphie)
-Dacă știi ceva, spune.(zice Death)
-E doar un zvon, dar am auzit că mai există niște ființe capabile de a transporta suflete înafară de moarte. (spune Alphie)
-Ce fel de ființe? (întreabă Death)
-Arhanghelii. (spune Alphiel)
Privirea lui Death îngheață la auzul cuvântului rostit de Alphie.
-Doar că ei sunt incapabil de a trimite un suflet spre judecată. Ei îl aruncă pur și simplu unde vor, fără ca sufletul respectiv să fie judecat. Și spre deosebire de tine, nu pot transporta decât un număr destul de limitat într-o zi. (spune Alphiel)
-La naiba! Mă doare capul foarte tare… Să fie Gabriel? (întreabă Death)
-N-are cum. Chiar dacă a supraviețuit, n-are puteri. Iar ceilalți Arhangheli nu acționează fără voia lui Deus. (spune Alphie)
-Ba e unul care ar face-o. (spune Death)
-Lucifer. (spune Alphie)
Gabriel iese dintr-o casă, după ce tocmai a transportat niște suflete. Afară este noapte. Un grup de trei oameni, toți îmbrăcați foarte formal, îl așteaptă în fața imobilului pe Arhanghelul cu pricina.
-Măi măi! Dacă nu sunt chiar prietenii mei, îngerii căzuți. Ei bine, cu ce vă poate fi de folos acest umil Arhanghel? (întreabă Gabriel)
-Lasă prostiile! (spune unul dintre îngerii căzuți)
-Suntem aici din ordinele stăpânului Lucifer. (spune altul)
-Înțeleg. Și ce dorește fratele meu mai mare de la mine? (întreabă Gabriel)
-Iadul duce lipsă de suflete. Vrea ca tu să duci sufletele oamenilor în iad, nu în rai. (spune încă odată unul dintre îngerii căzuți)
-În iad?! S-a țăcănit? Știe cât de mult îmi pasă de oamenii. De ce i-aș da pe mâna unui maniac ca el? (întreabă Gabriel)
-Vezi cum vorbești… (spune un înger căzut, dar nu termină propoziția)
Gabriel apare în lateral și-i pune mâna pe umăr, după care se depărtează.
-Nenoro…
Îngerul căzut vrea să-l jignească, dar după două secunde explodează.
-Cu cine credeți că vorbiți voi? Sunt un Arhanghel, cea mai puternică ființă dintre toate creațiile lui Deus. (spune Gabriel)
Îngerii îl atacă, dar Gabriel îi omoară cu ușurință, fără să se miște. Arhanghelul dă se plece. Unul dintre cei trei îngeri căzuți mai este în viață, însă e rănit mortal. Nu va mai trăi mult.
-O să plătești pentru asta. Stăpânul ne va răzbuna. (spune îngerul căzut, dându-și ultima suflare)
-Abia aștept. (spune Gabriel, ștergându-se de sângele de pe ochelarii lui)
A doua zi, la Fat Boy Mama, fast food-ul unde lucrează Death, acesta are un client puțin mai neobișnuit, Uriel. Îngerul stă frumos la tejghea și așteaptă șă fie servit.
-Comanda ta: Un dublu hamburger cu extra sos și o porție medie de cartofi prăjiți. (spune Death, dându-i cele mai sus menționate pe o tavă lui Uriel)
-Mulțumesc Pisică-Death! Miaw! (spune Uriel, fiind foarte încântat de meniul primit)
-Când suntem într-un loc public spune-mi doar D. (spune Death)
-Am înțeles, Pisică-D. (spune Uriel)
-Aș prefera doar D. (spune Death)
-Da, Pisică-D. (spune din nou îngerul cu părul roșu)
-Las-o baltă! Oricum, de ce ești aici? (întreabă Death)
-Huh! Oare de ce? Ah, da! Voiam să te întreb ceva. (spune Uriel)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Ce se întâmplă cu sufletul unei pisici după ce moare? (întreabă Uriel)
”Serios?! Tipul ăsta este cel mai ciudat înger pe care l-am văzut. Până și pe mine mă sperie.” - gândește Death
-Uhm, cum să-ți spun eu. Sufletele animalelor sunt transportate direct în rai după ce mor. Așa a decretat Deus. De asta animalele pot să moară și acum. Nu s-a schimbat nimic pentru ele. (spune Death)
-Serios? Whoa, ce bucuros sunt! Asta înseamnă că toate pisicile care au murit au ajuns în Rai? (întreabă Uriel)
-Cam așa ceva. (spune Death)
-Hei, mai spune-mi ceva! Cum e acolo sus? (întreabă Uriel)
-Acolo sus? Vrei să spui în Rai? (zice și Death)
-Da da. De când mă știu am trăit doar pe pământ ca înger păzitor. Mereu îi aud pe frații și surorile mele cum discută de Rai. Sunt foarte curios cum e. (spune Uriel)
-Nu e așa mare lucru. (spune Death)
-Serios? Ce păcat! Miaw! (spune Uriel)
-Totuși, ai o putere uimitoare. Dacă nu erai tu n-aș fi fost salvat. Deci, mulțumesc! Porția asta este din partea mea. (spune Death)
-Serios? Mulțumesc! Pisica-D. e cea mai tare. (spune Uriel fericit)
-Cu plăcere! (spune Death, fiind puțin șocat de atitudinea lui Uriel)
-Oh! Nu știam că ești o fire atât de bunăvoitoare. (se auzi o voce din direcția unui scaun alăturat)
Death îl vede pe Gabriel, stând la masă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Chiar mai mult, pare că și-a reasumat identitatea veche, cea a lui Thomas Peterson.
-Gabriel! Cum ai… (spune Death)
Acesta nu termină ce avea de spus, deorece Gabriel își eliberează o parte din aură în local. Pereții și podeaua se cutremură, geamurile se sparg, instalații electrice cedează, iar presiunea îi panichează pe oamenii din interiorul fast food-ului.
-Ce putere monstruoasă! Deci ăsta e o Pisică-Arhanghel. (spune Uriel)
-Tu! (spune Death)
-Îți place? Un binefăcător a voit să-mi dea puterile înapoi. Acum putem lupta de la egal la egal. Ah, stai! Tu nu mai ai puteri. Ce păcat! (spune Gabriel)
-Deci tu ești în spatele răpirii sufletelor? (întreabă Death)
-Răpire? Nu. Deloc. Eu nu răpesc suflete. Doar fac treaba ta până te hotărăști să te întorci din vacanță. Să știi că nu te invidiez. E greu. Consumă al naibii de multă aură. Nu pot transporta mai mult de 10 suflete într-o singură zi. Totuși, și ăsta e un început. Mai bine decât nimic. (spune Gabriel zâmbind)
-Nenorocitule! Îți dai seama ce faci? Nu poți duce sufletele oamenilor direct în rai. Trebuie judecați prima oară. (spune Death, nervos)
-Oh, deci și tu ești ca el! Pe toate morțile vă deranjează asta. Aveți fixanția asta cu judecata sufletelor. Dacă mă întrebi pe mine nu-i nevoie de ea. Toți oamenii ar trebui să ajungă în rai. (spune Gabriel)
-Cum adică toate morțile? (întreabă Death)
-Și moartea care a fost înaintea ta era la fel. Am dus și eu vreo două suflete în rai mai demult și era să mă omoare. Păcat că nu se poate! (spune Gabriel)
-Deci l-ai cunoscut pe maestrul meu? (întreabă Death)
-Sigur. Death, să știi că nu mai am nimic cu tine. Nu tu ești vinovatul. Singurul vinovat este Deus, el merită pedepsit. Am să te las în pace. Totuși, voi continua să duc sufletele oamenilor în rai până când te hotărăști să revi. (spune Gabriel)
-Nu poți face asta! (spune Death)
-Nu pot? Dar tu de ce faci ceea ce faci? Ești cam egoist. Nu ești singurul căruia îi este permis să se joace. (spune Gabriel)
-Hmph! Ai dreptate. Dar totuși, te voi opri. (spune Death)
-N-ai cum. Nici cu puterile tale nu mă poți învinge acum. Dar așa? (spune Gabriel)
”La naiba! Are dreptate. Dar nu-l pot lăsa să facă asta. Dacă duce sufletele în rai tot jocul meu nu mai are nici un sens. Oamenii se vor agăța de o speranță!” - gândește Death
-Uite, poftim! (spune Gabriel, dându-i o hârtie lui Death)
-Ce e asta? (întreabă Death)
-E rugăciunea adresată Arhanghelului Gabriel, adică mie. Dacă vreodată ai de gând să oprești prostia asta de joc, spune-o și-am să vin la tine. Te pot ajuta să-ți recuperezi puterile. Acum, te rog să mă scuzi, am niște suflete de salvat. Sper că nu te deranjează durerile de cap, n-o să scapi de ele prea curând. (spune Gabriel)
-Stai! (spune Death)
-Pa pa! (spune Gabriel)
Arhanghelul dispare. Death rămâne nervos cu bilețelul în mână.
-Pisica-Arhanghel e pusă pe fapte mari. Miaw! (spune Uriel)
”Cretinul ăsta e ultima problemă de care aveam nevoie!” - gândește Death
Reușind să jongleze cu un program destul de încărcat, Death mai trece și pe la școală din când în când. Însă durerile de cap date de Gabriel îl chinuie în permanență.
”Cum am ajuns așa? Sunt total neputincios în fața lui.” - gândește Death
Acesta trage aer puternic în piept și ce concentrează la profesor. Moartea nu se poate abține și-i mai scapă și câte o privire pe furiș către Anna. Fata se uita și ea la el. Privirile lor se întâlnesc pentru câteva secunde, după care fiecare se uită în altă direcție. Death zâmbește ușurat.
După terminarea orelor, Death și Nigg se plimbă pe holurile școlii. Nigg se uită foarte atent la fiecare fată care trece pe lângă ei.
-Ce faci, Nigg? (întreabă Death)
-Analizez. (răspunde micuțul)
-Ce anume? (spune Death)
-Din moment ce v-ați despărțit de Anna, aveți nevoie de o nouă iubită. Caut o fată care cred că ar fi potrivită pentru dumnevoastră. (spune Nigg)
-Înțeleg. Încă nici nu m-am gândit la asta. (spune Death)
-Ce fel de fată preferați, domnule? (întreabă Nigg)
-Nu prea-mi pasă, oricum totul e de fațadă. Alege tu pe cine vrei. (spune Death)
-Am înțeles. În acest caz, ce spuneți de ea? (întreabă Nigg, arătând cu degetul spre o fată grasă și plină de coșuri)
-Nici pomeneală! (spune Death)
-Atunci el? (spune Nigg, arătând spre un băiat de data asta)
-Nici măcar nu e fată. (spune Death)
-Nu contează. E o practică destul de răspândită în cultura umană. Ei nu mai țin cont de sex. O relație între doi bărbați, sau două femei este ceva normal în ziua de azi. (spune Nigg)
-Ce naiba e cu oamenii ăștia?! M-i se face greață. (spune Death)
-Atunci ce ziceți de Alphie? (întreabă din nou micuțul)
-Prefer să rămân blocat în lumea oamenilor pe veci. (spune Death)
-Atunci așa să fie. (spune Nigg)
Din spate vine Anna. Death o vede și se oprește. Aceștia stau nemișcați câteva secunde.
-Ce vrei? (întreabă Death)
-Putem vorbi? (spune Anna)
-N-am chef. (spune Death, dând să plece)
-O secundă doar. Te rog! (spune Anna)
Death nu spune nimic și continuă să meargă. Anna vine din spate și-l prinde de mână.
-Ți-am spus să mă lași în pace. (spune Death)
-Sunt foarte confuză. Nu știu ce se petrece. Vreau să știu mai multe. Cine ești tu defapt? (întreabă Anna)
-Ce contează? Știi oricum mult prea multe pentru binele tău. Ai face bine să stai departe de mine. N-am nevoie de oameni slabi și proști în preajma mea. (spune Death)
-Minți! (spune Anna)
Auzind cuvintele fetei, Death rămâne puțin mirat. Însă mirara-i nu zăbovește prea mult căci moartea își reia repede atitudinea de maniac arogant.
-De ce-aș minți? Chiar crezi că-mi pasă de tine? Ești un gunoi, un experiment eșuat și nimic mai mult. Dacă nu mă lași odată în pace jur că eu voi fi cel care te va omorî. (spune Death)
-Atunci așa să fie. (spune Anna)
-Ce?! (întreabă Death mirat)
-Ți-am mai zis, nu înțeleg foarte bine ce să întâmplă dar… dar nu cred că ești o persoană rea. M-ai salvat de atâtea ori. De ce? Știu că nu asta a fost prima data. A mai fost un moment cu directorul, nu? Credeam că a fost doar un vis, dar tu m-ai salvat și atunci. Și de ce mi-ați vindecat rana? Nu înțeleg. Spui că sunt un gunoi pentru tine. Un nimic. Dar totuși, de ce m-ai salvat de atâtea ori? (întreabă Death)
-Pentru că m-a rugat Alphie. Recunosc, ea are un punct sensibil pentru tine. Dacă n-ar fi fost ea n-aș fi mișcat un deget pentru tine. (spune Death)
-Atunci de ce te-ai înfuriat atât de tare când m-a înjunghiat domnule Peterso… ba nu, Gabriel? (întreabă Anna)
-Cine te crezi să mă interoghezi? N-am să mai răspund la întrebările tale tâmpite. Revino-ți Anna, nimeni nu dă doi bani pe tine. (spune Death, începând să se depărteze)
-N-am să renunț. (spune Anna)
Death se oprește.
-Cum adică? (întreabă Death)
-Nu cred nimic din ce-mi spui. Și chiar de-ar fi adevărat, nu-mi pasă. N-am să renunț la tine. Am să stau pe capul tău zi și noapte de acum încolo. (spune Anna)
-Și de ce mă rog? (întreabă Death)
-Ca să te fac să renunți. Poate că nu înțeleg nimic din ce se petrece, dar un lucru știu sigur, tot ce se întâmplă acum în lume e din vina ta. Așa că, am să încerc să te conving să-i salvezi pe oameni. (spune Anna)
-Ce prostesc! Crezi că ai să reușești? Mulți au încercat. Persoane mult mai puternice ca tine. Crezi că-mi pasă de gura unei fetițe cretine? (întreabă Death)
-Nu-mi pasă. Renunță! De mine nu scapi. (spune Death)
-Chiar ești…
Death nu termină ce are de zis că o durere puternică de cap îl curpinde. Băiatul începe să urle și să se pună în genunchi.
-Domnule! (spune Nigg)
-D.! (spune și Anna)
”La dracu cu Gabriel! Nu mai suport. Am să închei asta acum!” - gândește Death, luând-o la fugă împreună cu Nigg
Anna rămâne confuză în spate.
-Stai, D.! (strigă fata)
Death și Nigg stau pe acoperișul blocului în care locuiesc. Death recită rugăciunea către Arhanghelul Gabriel.
-… pentru toate relele! (termină moartea de rostit rugăciunea)
-Ce onoare! Să fiu chemat chiar de moartea în persoană. Deci, spune-mi, cu ce-ți pot fi de folos? (întreabă Gabriel, apărând în fața celor doi)
-Ai putea să mori. (spune Death)
-Mă tem că asta nu e posibil. Altceva? (întreabă Arhanghelul)
-Vreau să termini. Nu mai vreu să văd nici un suflet care ajunge în rai fără să fie judecat. (spune Death)
-E simplu. Termin dacă îți reiei tu vechea slujbă. Ar fi mult mai convenabil pentru amândoi. Tu scapi de mine, iar eu sunt mulțumit pentru că oamenii nu o să mai sufere. (spune Gabriel)
-Tu chiar crezi că n-o să mai sufere? Lupți pentru o cauză pierdută, Gabriel. (spune Death)
-Și de ce spui asta? (întreabă Arhanghelul)
-Oamenii mereu vor suferi. Câte miliarde de ani ai trăit? Încă n-ai realizat asta? Ființele precum oamenii n-au nevoie de un protector pentru că se condamnă singuri la moarte. Nu-i vezi? Chiar dacă n-aș face eu asta, într-o zi s-ar auto-distruge. Dintre noi doi tu ești cel naiv dacă crezi că oamenii merită apărați. (spune Death)
-Încetează. Discursul tău n-o să schimbe cu nimic situația. Știu ce fel de ființe sunt oamenii. E adevărat că se distrug singuri, dar printre ei am găsit și suflete mai pure decât al orcărui înger, suflete care merită cu adevărat să fie apărate. Tu ești cel care habar nu are despre ce vorbește. (spune Gabriel)
-Mă rog! Situația asta se va schimba acum. (spune Death)
-Și cum plănuiești să faci asta? (întreabă Gabriel)
Arhanghelul vrea să facă câțiva pași în față, dar realizează că nu poate. Este prins într-un cerc magic.
-Observ că ți-ai făcut temele. Un cerc de imobilizare a îngerilor. Ai fost învățat bine. (spune Gabriel)
-Nigg, acum. (spune Death)
-Da domnule. (spune micuțul)
Nigg scoate afară din stomac o sabie galbenă.
-Asta e… (se miră Arhanghelul)
-O sabie a îngerilor. O am de ceva vreme. Mi-a dat-o un înger după ce l-am decapitat. Totuși, nu te pot omorî, dar măcar pot să te rănesc. (spune Death)
Acesta se apropie cu sabia de Gabriel.
-Ce naiv! Îmi este milă de tine, Death. Ești folosit de Deus. Nu e vina ta. Vreau să te ajut. Asta e ultima ta șansă. Alătură-te mie. Recuperează-ți puterile și vino să-i protejăm împreună pe oameni. Cu ajutorul tău nimeni nu ne va sta în cale. (spune Gabriel)
-Scuze, dar singura persoană cu care lucrez este Nigg. (spune Death)
Nigg râgâie.
-Înțeleg! Păcat. (spune Gabriel)
Death fuge spre Gabriel fiind pregătit să-l atace. Arhanghelul își folosește puterea impresionantă ca să spargă vraja de imobilizare, după care îi dă un picior lui Death, cu care îl aruncă trei metri în aer. Băiatul cade pe beton și se rănește grav.
-Chiar credeai că asta va funcționa pe mine? (întreabă Gabriel)
-Sincer să fiu, nu prea. Dar am zis că merită încercat. (spune Death)
-Ești lipsit de orice speranță. Meriți o pedeapsă. Poate așa vei învăța unde îți este locul. Orice părinte bun educă copilul cu vorba bună la început. Dar dacă copilul nu ascultă, atunci măsurile luate de părinți devin mai violente. (spune Gabriel)
-Cine naiba te crezi? (întreabă Death)
Atmosfera de pe acoperiș devin din ce în ce mai apăsătoare. Puterea lui Gabirel îl copleșește pe Death. Presiunea care vine de la aura Arhanghelului este prea mult pentru trupul lui lipsit de putere. Gabriel se îndreaptă spre Death. Deodată, tânăra moarte începe să râdă.
-Ce-ai pățit? (întreabă Gabriel)
-Asta ete tot ce ai? Se pare că te-am supraestimat degeaba. Dacă într-adevăr asta este puterea ta n-ai avea nicio șansă împotriva mea dacă aș avea puterile. Arhanghelul pe care îl cunosc eu este de 10 ori mai puternic ca și tine. (spune Death râzând)
Auzind vorbele morții, Gabriel se enervează la culme.
-Vrei să vezi putere? O să-ți arăt eu. (spune Gabriel)
Arhanghelul îl atacă pe Death, însă Nigg sare pe fața lui.
-Nigg, nu! (strigă Death)
-Dă-te jos! Elf prost! (spune Gabriel)
O plantă de culoare violet iese din betonul ce acoperă acoperișul blocului și-l înfășoară pe Gabriel.
-Domnule Death, vă rog să fugiți! (spune micuțul)
-Nigg, nu! (strigă acesta)
Gabriel se eliberează ușor de planta micuțului și-l prinde ce cap. Nigg mârăie la el. Gabriel îi dă un pumn puternic ce îl aruncă de pe clădire pe Nigg.
-Nu! (spune Death)
-Cam vioi micuțul. (spune Gabriel)
”N-am nicio șansă în forma acutală. Trebuie să fug. N-am altă opțiune” - gândește Death.
Moartea se ridică de jos și fuge în direcția opusă. Gabriel apare în fața lui și-i taie calea.
-Bau! (spune Arhanghelul, după care îl lovește de Death)
Băiatul cade aproape inconștient. Sângerează puternic. Gabriel se apropie de el.
-Deci, ți-ai schimbat părerea acum? (întreabă Gabriel)
-Mori! (spune Death cu jumătate de gură)
-Jignirile nu te vor ajuta. Chiar din contră. Nu faci altceva decât să mă enervezi. (spune Gabriel)
Arhanghelul se apropie de moarte, însă, din spate cineva îi aruncă o piatră în cap.
-Te-am lăsat în pace pentru că nu ai intervenit. Chiar crezi că e necesar, Anna? (întreabă Gabriel)
De după scările care duc în jos, apare Anna.
-Anna, ce naiba faci aici? (întreabă Death)
-Lasă-l în pace! (spune Anna)
-N-ai văzut-o? A fost aici încă de la început. (spune Gabriel)
-Încă nu înțeleg foarte bine cine sau ce ești, dar te rog, lasă-l pe D. în pace! (spune Anna, având lacrimi în ochi)
-Vezi Death? Așa se vorbește cu cinema mai învârstă decât tine. (spune Gabriel)
Anna se duce lângă Death și-l ajută să se ridice.
-Ce crezi că faci? (întreabă Death)
-Ți-am spus că n-am să renunț la tine. (spune Anna)
-Apreciez relația puternică dintre voi doi. Chiar îmi pare rău că trebuie să vă fac asta. Ca să fiu sincer, îmi cam place de voi. (spune Gabriel)
Acesta își întinde mâinile. Death și cu Anna sunt luați pe sus de puterea îngerului și duși în fața lui. Gabriel îi prinde de gât pe amândoi.
-Las-o măcar pe ea să plece. N-are nicio legătură acum cu mine. (spune Death)
-Nu ți-am mai spus? Oricine este de partea ta, fie că este om, e împotriva oamenilor și merită să fie pedepsit. (spune Gabriel)
-Mincinosule! (spune Anna)
-Observ că ți-a fost vindecată rana. Ce-ar fă să-ți facem una nouă? (întreabă Gabriel, având o privire sadică)
-Nu! (strigă fata)
-Anna! (spune și Death)
De sus apare o lumină puternică, de parcă un meteorit tocmai ar fi pe cale să lovească clădirea pe care cei trei se află. Gabriel se dă în spate. Lumina îi lovește pe Anna și Death.
-Asta e… (spune Gabriel)
În fața celor doi tineri apare Alphiel, fiind foarte nervoasă.
-Ce tot faceți? Nu poate un înger drăguț ca mine să tragă un pui de somn din cauza voastră. (spune Alphiel)
-Alphie! (spune Death)
-Ce faceți aici? (întreabă Anna)
Din zona scărilor își fac apariția Seraphiel și Uriel.
-Seraphiel, ai grijă de ei. (spune Alphie)
-Nu-mi da ordine! Moarte cretină, ce-a fost în capul tău? (spune Seraphiel)
-Îmi pare rău! (spune Death)
”Poftim, și-a cerut scuze?!” - gândește Seraphiel, fiind foarte mirat de gestul lui Death
-Ar face bine să-ți pară. Urmați-mă! (spune Seraphiel)
Îngerul îi duce pe Death și Anna de acolo.
-Deci tu vei fi adversarul meu, Alphiel? (întreabă Gabriel)
-Observ că ți-ai recuperat puterile. Cum? (întreabă Alphie)
-Ar fi mai bine ca unele lucruri să rămână un mister. (spune Gabriel)
-Mă rog, nu contează! (spune Alphiel)
-Ce face Alphie, n-are nicio șansă. Un înger păzitor… (spune Death, dar Seraphiel îl întrerupe)
-Ea nu este un înger păzitor obișnuit. (spune Seraphiel)
-Atunci ce este? (întreabă Death)
-Un Serafim. (spune Seraphiel)
-Poftim?! (spune Death)
O lumină puternică începe să-i înconjoare trupul lui Alphie. Aceasta începe să se schimbe. Părul îi devine alb și îi cresc trei perechi de aripi. Hainele i se schimbă, iar din hainele de om devin o armură de luptă foarte frumoasă.
-Se pare că în sfârșit te-ai hotărât să devi serioasă, Alphiel din ordinul Serafimilor. (spune Gabriel)
-Ea… ea… chiar este un Serafim. Nu pot să cred! Am auzit de ei, dar n-am văzut niciodată unul. (spune Death)
-Pentru că există doar 7 Serafimi. Iar aceștia sunt cunoșcuți ca fiind cea mai puternică unitate de luptă a îngerilor, Ordinul Serafimilor. N-o subestima pe Alphie. Înainte să ajungă un Serafim ea a fost șefa gardienilor lui Deus, ca să nu mai spun, mentorul meu. (spune Seraphiel)
-Alphie?! Nu-mi vine să cred. Credeam că e doar un înger păzitor nefolositor și rău de gură. (spune Death)
-Domnișoara Alphie chiar e minunată! (spune Anna)
-Serafimii sunt ultima treaptă a evoluției unui înger. (spune Seraphiel)
-Credeam că Arhanghelii sunt. (spune Death)
-Nu. Arhanghel nu poți să devi, doar să te naști. Însă cu multă experiență și antrenament, un înger poate ajunge Serafim. Deși doar 7 au reușit asta până în momentul de față. Dar totuși… (spune Seraphiel)
-Totuși, ce? (întreabă Death)
-Chiar dacă e un Serafim, nu cred că va fi destul ca să învingă un Arhanghel. (spune Seraphiel)
-Alphiel, recunosc că ești unul dintre cei mai puternici îngeri pe care îi cunosc. Însă ai înebunit dacă crezi că un Arhanghel va pierde, chiar și-n fața unui Serafim. (spune Gabriel)
Alphie dispare, iar într-o fracțiune de secundă apare în fața lui Gabriel și-l lovește cu pumnul. Arhanghelul este proiectat câțiva metri.
-Să nu mă subestimezi, fraierule! (spune Alphie)
Va continua în capitolul 7: ”Moartea și fiul lui Lucifer!”
Capitolul asta a fost atat de intens, in deosebi finalul, mi-a placut enorm de mult. Nici eu nu ma asteptam ca Alphiel sa fie atat de puternica. Presimt o lupta epica XD
RăspundețiȘtergere