marți, 7 iulie 2015
Capitolul 3!
Moartea în alertă!
Locație: Londra
Ora: 21:45 pm
Un grup de constructori se apropie de încheierea zilei de lucru. Mai trebuie să facă ultimele finisări la construcția care e aproape gata. La un moment dat, o bucată din acoperiș se desprinde. Muncitorii se alarmează.
-Mă duc să văd ce se întâmplă. (spune Doodlie, unul dintre muncitori)
-Atenție, preitene! (spune altul)
-Nici o grijă, știu ce fac. Sunt în meseria asta de mai bine de 25 de ani. (spune Doodlie, fiind sigur de el)
Acesta se leagă cu o sfoară în jurul brâului, iar capătul sforii îl fixează bine de o țeavă de metal suspendată. Doodlie merge pe acoperiș.
-Care-i problema? (strigă un muncitor)
-Se pare că partea asta n-a fost fixată. Oricine a făcut bucata asta de acoperiș a uitat să termine treaba. (spune Doodlie)
Acesta încearcă să se îndepărteze de acoperiș însă alunecă și cade jos. Din fericire, bucata de frânghie reușește să-l țină suspendat în aer. Colegii de lucru se panichează și fug să-i sară în ajutor.
-Doodlie, ești bine?
-Grăbiți-vă și ajutați-mă! (strigă bărbatul)
Muncitorii se grăbesc cu toată puterea lor, însă frânghia care-l ținea pe Doodlie se rupe iar acesta cade de la etajul 6.
-Doodlie! (strigă oamenii)
Aceștia coboară și-l găsec pe Doodlie într-o baltă de sânge. Capul îi era spart, coloana vertebrală ruptă, la fel ca și majoritatea oaselor din corp. Câteva organe vitale i-au fost distruse deasemenea.
-Nu se poate! Doodlie! (spune un muncitor)
-La dracu! (spune altul)
-Aw aw aw! (se aude din direcția lui Doodlie)
-Doodlie, ești bine? (întreabă un muncitor)
-Trăiești! Nu stați așa, să sune careva la ambulanță! (strigă altul)
-Mă doare! Mă doare foarte tare! (oftează Doodlie)
-Bine că trăiește. (spune unul dintre muncitori)
-Nu … n-are cum. Priviți! Capul îi e spart. Și poziția aceea nefirească indică că și-a rupt coloana. Nu poate să trăiască. Nu are cum! (zice un muncitor mai bătrân)
Locație: Italia
Ora: 22:45 pm
Două clanuri mafiote tocmai ce-și rezolvă niște vechi dispute print-un schimb de focuri de arme.
-Fugiți! Nu-l lăsați să scape! (strigă Pablo, unul dintre mafioți)
Pablo, împreună cu trei camarazi, tocmai ce urmăresc un membru al familiei inamice. Aceștia fug după el deja de 10 minute în care schimbă focuri de armă fără oprire. La un moment dat, inamicul celor 4 ajunge într-o fundătură.
-Te-am prins acum. (spune Pablo)
Cei 4 mafioți încep să tragă cu pistoalele în inamic. Gloanțele îl nimeresc peste tot. Giovanni, ăsta e numele lui, a încasat mai bine de 57 de gloanțe în cam toate părțile din corp. Fericiți, cei 4 mafioți încearcă să se îndepărteze.
-He he! Așa merită fraierul. (spune unul dintre mafioți)
În timp ce pleacă fericiți, unul dintre ei este împușcat în spate de către Giovanni.
-Umberto! Umbeto! Hei! (strigă Pablo)
-Cum se poate. I-am nimerit toate organele. Trebuia să fie mort. (spune un alt mafiot)
Giovanni s-a ridicat de jos ca și cum n-ar fi pățit nimic și ține pistolul îndreptat spre cei 4. Umberto, amicul lui Pablo, ce tocmai a fost împușcat își revine deasemenea.
-Sunt bine. N-am nimic. (spune Umberto)
-Ar fi trebuit să fiți morți. Ce mama dracului se întâmplă aici? (spune Pablo speriat)
Locția: Japonia
Ora: 08:45 am
Un sociopat japonez care torturează și ucide oameni în timp ce-i filmează, iar după pune filmările pe internet, tocmai se pregătește să-și execute următoarea victimă. Ucigașul își pune cagula pe cap și pornește camera.
-Ești gata să mori, Sakamoto-kun? (întreabă ucigașul)
-Nu, te rog! Ai milă! Ai milă! … Am familie și o companie de condus. (spune Sakamoto)
-Nu te teme pentru familia ta. Ei o să urmeze. (spune ucigașul râzând fără să se oprească)
-Monstrule! Du-te dracului! Sper să arzi în iad! Mori! (strigă Sakamoto)
Ucigașul se enervează, ia de jos un baros și-i dă peste cap lui Sakamoto. Acesta pare că și-a pierdut cunoștința.
-Ui, e mort deja? Sakamoto-kun, speram să reziști și tu mai mult! (spune ucigașul)
-Uhhh …(spune Sakamoto revenindu-și)
-Incredibil Sakamoto-kun! Ești foarte rezistent. Să vedem cum te descurci acum. (spune ucigașul)
Acesta pornește o drujbă.
-Nu! Stai! Nu! ...
Ucigașul îi taie o mână lui Sakamoto. Acesta urlă de durere.
-Bravo Sakamoto-kun, văd că încă mai reziști. I-a să te facem bucățele! (spune ucigașul)
Acesta începe să râdă și să taie toate membrele lui Sakamoto, după care îi taie corpul în două și la final capul. În tot acet timp el râde.
-Huh! Cred că iar m-a luat valul … Mă rog! Sakamoto-kun, mi-a făcut plăcere să lucrez cu tine. (spune ucigașul în timp ce se îndepărtează)
-Hei, unde crezi că te duci? (se auzi vocea lui Sakamoto)
Ucigașul se întoarce și vede capul bărbatului pe jos)
Ceea ce este și mai ciudat, e capul lui Sakamoto care vorbește.
-Nu mă lăsa aici așa. Ce dracu se întâmplă? (spune Sakamoto)
-Asta nu e real! Nu e real! (strigă ucigașul)
Acesta se sperie groaznic și părăsește camera fugind.
-Nu mă lăsa așa! (strigă Sakamoto)
Într-o cafenea din New York televizorul mergea pe canalul de știri. O reporteriță ne este arătată într-un spital din New York în care s-a creat o adevărată dezordine. Mii de pacienți vin în fiecare oră cu probleme inexplicabile.
-Haosul a cuprins toată planeta. Deja de câteva ore oamenii par să nu mai poată să-și piardă viețile. Spitalele din New York abia mai fac față valului uriaș de persoane care vin la urgențe. Chiar acum câteva secunde a intrat pe ușă un om a cărui corp a fost retezat în jumătate de către o elice electrică. Situația începe să scape de sub control în toată lumea. Doctorii sunt depășiți de situație, iar lumea suferă îngrozitor. Durerea pacienților nu poate fi stopată nicidecum. E un fenomen într-adevăr inexplicabil. Să fie ăsta sfârșitul lumii? În ritmul ăsta planeta o să fie suprapopulată în câteva săptămâni. Autoritățile nu știu cum să răspundă ...
Camera se îndepărtează de televizor către o masă din bar. La acea masă stau Death, Nigg și Seraphiel.
-Uite! Vezi ce-ai făcut, moarte proastă? (spune Seraphiel)
-Da. Văd. Ăsta este exact lucrul pe care mi l-am dorit. Ha ha! Și nu doar eu, chiar și aceste creaturi patetice asta au vrut. De fiecare dată îi auzeam cum voiau să scape de moarte. Poftim! Au scăpat. (spune Death, fiind mândru de sine)
-Ascultă mucosule, ăsta nu-i un joc! (spune Seraphiel nervos)
Îngerul îl ia de guler pe Death.
-Haide! Fă-o! Să vedem ce o să spune Deus după. (spune Death)
-La naiba! Nu înțeleg de ce te lasă să faci ce vrei. Lucrul ăsta e greșit din atât de multe puncte de vedre. (spune Seraphiel)
-Nu înțelegi …(spune Death în șoaptă)
-Ce? (întreabă Seraphiel)
-Nu înțelegi nimic. Un înger de nivel înalt ca tine n-ar putea să înțeleagă niciodată. (spune Death)
-Taci din gură! (strigă Seraphiel)
O chelneriți vine și le aduce câte un hamburger.
-Poftă bună! (spune chelnerița)
-Mulțumim mult! (spune Seraphiel)
Chiar atunci când Seraphiel este pe cale să apuce hamburger-ul, Nigg îl ia din fața lui.
-Oi, ce naiba faci? E al meu. (spune Seraphiel nervos)
Nigg îi arată degetul mijlociu.
-Huh, ce înseamnă asta? (întreaba Seraphiel)
-Nigg, ce fel de semn e ăsta. (întreabă și Death)
-Nu știu sigur nici eu. Am observat că oamenii îl folosesc atunci când doresc să trimită pe cineva la mă-sa-n p***! (spune Nigg)
Death și Seraphiel rămân încremeniți.
-Oi, moarte cretină, educă-ți copilul! (spune Seraphiel)
-Nu sunt tatăl lui! … Nigg, de când vorbești așa? (întreabă Death)
-Folosirea unui limbaj vulgar este un lucru comun aici pe pământ. (spune Nigg)
-Oamenii ăștia, oare ce naiba au în cap?! (întreabă Death)
-Asta nu scuză cu nimic faptul că mi-ai furat mâncarea. (spune Seraphiel, deranjat)
Nigg își baga mâna în nas și scoate un muc.
-Poți să mănânci asta. (spune Nigg)
-Până aici! Nenorocitule, am să te omor! (spune Seraphiel nervos, vrând să-și foloseasă puterile)
-Hei, calmează-te! (spune Death)
***După ce s-au liniștit apele***
-Totuși, e ceva ciudat. (spune Seraphiel)
-Ce anume? (întreaba Death)
-Nu înțeleg cum de îngerul căzut de ieri a murit. Sunt destul de sigur că nu s-a mai ridicat. (spune Seraphiel)
-Nici atâta nu ști? Ești cretin cumva? Îngerii n-au trup, ei sunt doar suflete. Ei nu mor. Când distrugi un suflet îl distrugi și atât. Nu ține de puterea mea. Nu știu ce se întâmplă cu un înger când moare. (spune Death)
-Asta e destul de înfricoșător. (spune Seraphiel)
-Așa că ai grijă cum te comporți, cine știe când o să-mi dezlănțui puterea și-o să te trimit în neant. (spune Death)
-Moarte cretină, nu ești în măsură să vorbești. N-ai nicio putere acum. (spune Seraphiel)
-Deci, pentru asta m-ai chemat? Ca să mă întrebi prostia asta? (întreabă Death)
-Nu, am ceva pentru tine. (spune Seraphiel)
-Huh! Ce anume? (întreabă Death)
-Un cadou de la Deus. (spune Seraphiel)
-Deus! (spune Death, mirat)
***După un timp***
-Înțeleg. Păi dacă nu mai ai nimci de spus eu am să plec. (spune Death)
-Încă ceva. (spune Seraphiel)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Îngerul căzut care te-a atacat ieri, a fost trimis de cineva. (spune Seraphiel)
-Huh! De către cine? (întreabă Death)
-Un înger căzut foarte puternic. Îl chemă Metatron. (spune Seraphiel)
În momentul în care aude numele lui Metatron, fața lui Death se schimbă total. Pare speriat.
-Deci ai auzit de el. (spune Seraphiel)
-Să aud? E unul dintre cei 3 generali a lui Lucifer! Cum să nu aud. (spune Death)
-Deci realizezi în ce pericol te afli. (spune Seraphiel)
Dintr-o dată Death începe să râdă.
-Mă crezi atât de naiv! Hmph! Chiar dacă e unul dintre generalii lui Lucifer, asta nu face vreo diferență pentru mine. În comparație cu moartea e un nimic. (spune Death)
-Împuțit arogant! Metatron nu e cineva cu care să-ți permiți să te joci. Habar nu ai ce putere are … Du-te! Și nu uita, sunt cu ochii pe tine. (spune Seraphiel)
-Da da! Am înțeles. Să mergem, Nigg. (spune Death)
-Vin acum, domnule Death! (spune micuțul)
-Și cred că … cred că tu nu ai habar de ce putere am eu. (spune Death)
Death și Nigg ies din bar. Seraphiel rămâne în continuare la masă.
-Nu-ți stă în fire să spionezi lumea! (spune Seraphiel unei persoane ciudate aflată la masa din spate)
-Am motivele mele. (spune acea persoană)
-Nu te înțeleg deloc. De ce ești atât de fascinată de Death? Câteodată am impresia că nu te cunosc deloc, fost general al armatei lui Deus, Alphiel! (spune Seraphiel)
Alphie se ridică de la masă și dă să plece.
-Îl las pe Death în grija ta. Dacă pățește ceva am te fac bucuțele. Clar? (spune Alphie cu o voce serioasă)
-Ce ai de gând să faci acum? (întreabă Seraphiel)
-Nu e evident? Am să-i sparg căpățâna lui Metatron. (spune Alphiel)
-Înfricoșătoare ca întodeauna. Nici nu mă aștept la mai puțin de la îngerul care m-a învățat tot ce știu. (spune Seraphiel)
-Despre ce vorbești? Sunt o dulce! (spune Alphiel, reasumându-și atitudinea naivă)
Alphiel pleacă din bar.
-Nu e de joacă cu femeia aia … Huh! Stai o secundă! Moarte tâmpită, ai uitat să plătești! (strigă Seraphiel)
Ultimele evenimente au creat o formă de agitație chiar și la școală. Elevii sunt panicați și nedumeriți în același timp. Zvonurile despre Sam s-au răspândit repede, iar acum toți îl privesc cu alți ochi. Sam umblă pe coridorul școlii. Față de băiatul plin de energie și sociabil care era înainte, acum a devenit o legumă palidă care nu vorbește cu nimeni.
-Am auzit că i-a fost scoasă inima. (spune un elev în timp ce Sam trece pe lângă el)
-Am auzit și eu. Cum mai poate trăi? Unchiul meu a pățit la fel. A făcut un accident de mașină și și-a rupt gâtul. Însă n-a murit. (spune alt elev)
-Chiar vine sfârșitul lunii? (se întreabă un altul)
Din depărtare, Death și cu Nigg îl privesc pe Sam.
-Se pare că nu-și mai amintește nimic. (spune Nigg)
Death îl privește insistent și se duce către Sam.
-Oi, ești bine? (întreabă Death)
-Ți se pare că sunt bine? (întreabă Sam)
-Eu doar ...
-Ce s-a întâmplat D.? Eu nu mai înțeleg nimic. Țin minte că te urmăream pe tine și pe Anna, iar apoi, nimic. Totul a devenit negru. Iar când m-am trezit n-am mai avut inima. Nu înțeleg! (spune Sam)
-Îmi pare rău. Nu știu nimic. Dacă țe-aș fi putut ajuta cu ceva aș fi făcut-o. (spune Death)
-Nu mai contează. (spune Sam)
-Iei morfină, nu-i așa? (întreabă Death)
-Poftim? Cum ți-ai dat seama? (se miră Sam)
-Am văzut foarte mulți oameni care nu mai aveau mult de trăit, iar ca să-și ușureze durerea luau acest drog. Aveau exact aceiași expresie ca și tine. (spune Death)
-N-am ce fac, ok? Durerea … durerea e prea mare. Nu o mai suport! Ai habar cum e să simți că n-ai nimic? Nu, n-ai. Mă doare, D.! Mă doare îngrozitor. Nu știu ce să mai fac. Și durerea nu se mai oprește. Nu vreau asta! Nu mai vreau să trăiesc așa. Vreau să mor odată, înțelegi? Nu mai suport durerea. Dacă nu mă droghez simt cum corpul meu explodează. (spune Sam plângând)
Sam se apropie de Death și își reazămă capul de pieptul său.
”Așa este. Chiar dacă oamenii nu mai mor, durerea tot o simt. Iar atunci când cineva îți scoate un organ vital durerea e imensă. El trebuie să trăiască cu o senzație de durere permanentă.” - gândea Death
-Nu mai pot! (spune Sam plângând)
Lângă cei doi vine Anna. Aceasta se apropie încet și îi abordează cu grijă.
-Sam, ești bine? (întreabă Anna)
-N-am nimic. (spune Sam)
Acesta își șterge lacrimile și pleacă de lângă ei.
-Trebuie să plec. (spune Sam)
-Sam … stai! (spune Anna)
”El e îndrăgostit de Anna. E normal să nu vrea ca ea să-l vadă în halul ăsta.” - gândește Death.
-Îmi fac griji prentru Sam! (spune Anna)
-N-ai ce să faci. (spune Death)
-Ascultă, D … (spune Anna, însă Death se îndepărtează de ea)
-Scuze, trebuie să plec! (spune Death plecând)
Anna rămâne în spate nedumerită și se uită la Death în timp ce pleacă. Pe față i se poate citi neliniștea și ezitarea.
-Domule Death, de ce ați plecat așa? Nu era ea iubita dumneavoastră? (întreabă Nigg)
-Nu știu ce să fac, Nigg. (spune Death)
-În ce sens? (întreabă copilul)
-Acum că sunt într-o relație nu știu cum să mă comport. Am reușit să o sărut, dar de aici e un mister. Cred că ar trebui să o întreb pe Alphie. (spune Death)
-Nu e cazul. Mi-am luat libertatea de a studia mai amănunțit cultura și comportamentul uman. După o relație următorul pas este căsătoria. (spune Nigg)
-Ce? Ce-ai spus? Că … că … că … sătoria?! (spune Death mirat)
-Exact. Iar după căsătorie trebuie să faceți copiii. (spune Nigg)
-Nigg, asta nu se poate. Ce-o fi în capul lui Deus? De ce-ar vrea să mă pună să fac copiii? Nu! Nigg, trebuie să fug. Nu vreau nici o relație. Nu vreau copiii! (spune Death accelerând pasul)
-Fugiți ca gândul domnule Death! (spune Nigg)
Death grăbește pasul. În fața lui se bagă un bărbat, în jur de vreo 50 de ani, îmbrăcat la costum. Death dă peste el.
-Hmph! (spune Death privind în sus)
-Scuze tinere! (spune bărbatul)
-Nu-i nimic. (spune Death plecând)
-Înțeleg că atunci când ești moartea ai foarte multe pe cap, iar drumul pe care pășești nu mai e o prioritate. (spune bătrânul)
-Poftim! Cum de … (spune Death, fiind foarte mirat)
-E chiar atât de greu să-ți dai seama? (întreabă bătrânul)
-Metatron! (spune Death)
-A durat ceva până ți-ai dat seama. (spune Metatron)
-Ce vrei de la mine? (întreabă Death)
-Să oprești jocul ăsta imbecil. Dacă oamenii nu mai mor stăpânul meu, Lucifer nu mai primește suflete în iad. Iar fără suflete, iadul o să dispară. (spune Metatron)
-Huh! Deci asta era? Nu-mi pasă de soarta iadului. Poate să dispară din punctul meu de vedere. (spune Death)
-Copil arogant! Ăsta e ultimul avertisment pe care ți-l dau. (spune Metatron)
-Și ce-o să-mi faci? Huh! O să mă omori? Ah, stai! Nu poți. Eu sunt moartea. (spune Death începând să râdă)
-Există sortă mai rea ca și moartea. (spune Metatron)
-Ca să fim clari, ăsta e ultimul meu avertisment către tine. Dacă nu mă lași în pace am să-ți rup fiecare pană de pe aripi. Ai
înțeles? … Ah, era să uit! Moartea nu-i o soartă rea. (spune Death plecând)
În timp ce pleacă Nigg scoate limba către Metatron. Acesta este enervat la culme.
”O să-l fac să-și înghită și ultimul cuvințel. Nimeni nu mă umilește pe mine” - gândea Metatron
Death și Nigg merg pe holurile școlii.
-Domnule Death, sunteți sigur? În momentul de față nu aveți nicio putere împotriva lui. (spune Nigg)
-Trebuie să joc la cacealma Nigg. Dacă Metatron ar afla că nu mai am puterile, sunt sigur că ar ataca. (spune Death)
-Înțeleg. E o tactică foarte iscusită, domnule Death. (spune Nigg, scobindu-se în nas)
-D.! (se aude vocea Annei)
Anna apare în spatele celor doi. Death se întoarce spre ea.
-Vreau să vorbim. (spune Anna)
Death devine agitat. Începe să transpire și să se bâlbâie.
-Anna … ascultă … eu… (spune Death)
-Nu vrei să fim împreună? De ce mă eviți? Am greșit cu ceva? (întreabă Anna)
-Nu … doar că … doar că … NU VREAU SĂ MĂ CĂSĂTORESC! (strigă D. în gura mare)
Anna roșește.
-Ce!? (exclamă fata)
-Și nici copiii nu vreau. Nu se poate. Nu vreau o asemenea viață. Eu pur și simplu ...
Se aude o pocnitură. Death este lovit în cap. Alphie îl prinde de tricou și-l trage cu ea.
-Scuză-mă o secundă, Anna! Am să-l iau pe tâmpitul ăsta cu mine. Trebuie să vorbesc ceva cu el. (spune Alphie trăgându-l pe Death cu ea)
-Bine. (spune Anna derutată)
-Apropo Anna, arăți minunat, ca de obicei! Ești prea bună pentru un cap sec ca ăsta. (spune Alphie cu o voce copilăroasă și dulce)
-Mulțumesc! … Căsătorie, eh! (spune Anna roșiind)
Lângă baia profesorilor, Death își revine în urma loviturii primite.
-Oi, Alphie, care-i marea idee? (întreabă Death)
-Dacă îl mai lovești pe domnul Death am să te mănânc. (spune Nigg)
-Tacă-vă fleanca! Ar trebui să-mi mulțumești. Era să te faci de râs într-un mare hal. Cine naiba ți-a spus că trebuie să te căsătorești? (spune Alphie)
-Nigg. (spune Death)
-Sunteți fără speranță. Când mai aveți întrebări haideți la mine. Nu mai faceți nimic de capul vostru. (spune Alphie)
-Deci nu trebuie să mă căsătoresc? (întreabă Death)
-E opțional. Iar căsătoria se face după ani de relație. (spune Alphie)
-Nu e minunat Nigg? N-am să mă căsătoresc. Și n-o să am nici copiii. (spune Death plângând de fericire și țindându-se de mână cu Nigg)
-E minunat domnule Death! Dacă vreodată o să aveți copiii, o să-i pot mânca? (întreaba Nigg)
-Sigur. (spune Death)
-Nu mâncați copiii! (spune Alphie, lovindu-i pe fiecare peste cap)
-Nu mai da! Nu e vina mea că nu știu cultura oamenilor! (spune Death)
-Pentru cineva care vine pe pământ atât de des ca tine ești cam aiurit. (spune Alphie)
-Treaba mea a fost să-i trec dincolo. Nu să le învăț stilul de viață. (spune Death)
-Ți-am spus că te pot învăța orice v-r-e-i. (spune Alphie apropiindu-se suav de Death)
Aceasta îl încolțește lângă un perete și dă să-l sărute.
-Alphie … Oi, Alphie! Ce faci? (întreabă Death)
Nigg privește având o sclipire în ochi.
-Glumeam doar. Nu sunt o fată atât de indecentă. (Spune Alphie chicotind și revenind la personalitatea ei dulce)
-Credeam c-o să mor! (spune Death)
-He he! Aveți grijă de voi! Ne vedem acasă. (spune Alphie plecând și făcând cu mâna)
În biroul său, Metatron stă și se gândește la cele petrecute pe hol.
-Am să-i vin eu de hac acelui idiot! O să vadă el. (spune Metatron)
Se aude o bătaie în ușa.
-Intră! (spune îngerul căzut)
Ușa este lovită și aruncată în perete. Metatron rămâne mirat. În încăpere își face apariția Alphie, fiind extrem de nervoasă.
-Metatron! Ți-am spus c-o să te omor dacă încerci să-l ataci pe Death. (spune Alphie fiind foarte nervoasă)
-Alphiel, nu! Nu e ceea ce crezi. Mike a acționat fără permisiunea mea. Îți jur! N-am știut ce face. Eu i-am spus să nu se apropie de moarte. (spune Metatron)
-Huh! Și eu ar trebui să te cred? (spune Alphiel)
-Ăsta e adevărul. Îți jur asta! Te rog să mă crezi. (spune Metatron)
-Pe naiba! (spune Alphiel)
-Să nu ne grăbim Alphiel. Te rog! Nu a fost vina mea. (spune Metatron)
Din spate mai vin încă doi îngeri căzuți. Aceștia o prind și imobilizează pe Alphiel.
-La naiba! (spune Alphie)
-Ha ha! Ți-ai lăsat garda jos. L-am urmărit îndeaproape pe micul tău protejat. Știu că nu-și mai are puterile. (spune Metatron)
-Dacă-i faci ceva … (spune Alphiel)
-Ce să-i fac? E moartea. Nu-i pot face nimic. (spune Metatron râzând)
-Netrebnicule! O să … (spune Alphiel)
-Nu ești în măsură să vorbești. Stai aici cuminte! (spune Metatron)
Acesta invocă un cerc de teleportare magică și pleacă din încăpere râzând.
Pe o băncuță în parc stătea Seraphiel și le dădea de mâncare porumbeilor. Deodată îi sună telefonul.
-Alo da! (spune Seraphiel)
La celălalt capăt de linie era Alphie. Aceasta stătea cu telefonul în mână, în biroul lui Metatron, iar cei doi îngeri căzuți erau morți lângă ea.
-Metatron s-a pus în mișcare. (spune Alphiel)
Seraphiel se ridică de pe bancă. Privește suspect în spate și dă să plece.
-Ce s-a întâmplat? (întreabă Seraphiel)
-A aflat de faptul că Death nu-și mai are puterile. Cred că o să acționeze curând. Trebuie găsit repede. (spune Alphiel)
-Death știe? (întreabă Seraphiel)
-Nu. Și nici nu e nevoie. Lasă-l în pace! Asta e datoria noastră. (spune Alphiel)
-Am înețes … Trebuie să închid. (spune Seraphiel închizând telefonul)
Acesta ajunge într-o bodegă de drum înfundată. În spatele său este un înger căzut.
-Ești satisfăcut acum? Aici ne putem lupa liniștiți. (spune Seraphiel)
Îngerul căzut îl privește bucuros. Seraphiel își formează sabia de lumină și-și deschide aripile. Îngerul căzut face la el.
-Dobitocule! (spune Seraphiel atacând)
Death și Nigg merg spre casă. Chiar în fața școlii îi așteaptă Anna. Death și Anna au parte de un schimb de priviri.
-Mergem împreună? (întreabă Anna)
-Huh! … Da. (spune Death)
Pe drum cei doi tac și schimbă priviri pe furiș.
-Sunt puțin speriată de ceea ce se întâmplă. Oare de ce nu mai mor oamenii? (spune Anna)
-Habar n-am. (spune Death)
-Tu nu ești îngrijorat? (întreabă Anna)
-De ce aș fi? Nu asta e ceea ce-și dorește fiecare om? Să nu mai existe moarte. E ca o binecuvântare. (spune Death)
-Greșit! Moartea e importantă. Ea e cea care ne curmă suferința atunci când noi ne chinuim prea mult. Da, sunt și momente când ea apare atunci când nu trebuie dar … dar … avem nevoie de moarte. (spune Anna)
-Tu!
Death o privește mirat.
-Nu suport să văd oamenii chinuiți așa. Uită-te la Sam, a ajuns un fel de stafie. Era atât de vesel și plin de enrgie odată. Nu suport să-l văd așa. Sunt sigură că nu vrea să ducă o astfel de viață. (spune Anna)
Death nu mai spune nimic. Conversația dintre cei doi se oprește pentru câteva minute iar acea liniște ciudată se așterne la loc.
-Eu …(spune Anna)
-Ascultă … (spune Death în același timp)
Cei doi încep să râdă.
-Spune tu primul. (spune Anna)
-Vreau să-mi cer scuze pentru mai devreme! (spune Death)
-Nu e nimic. (Spune Anna roșiind)
-Sunt destul de derutat în momentul de față. (spune Death)
-Adevărul e că nici eu nu mă pricep prea bine la relații. Adică … ne-am sărutat aseară, nu? Asta înseamnă că suntem împreună. (spune Anna)
-Ceva de genul. (spune Death puțin rușinat)
Cei doi se privesc în ochi. Anna se apropie de Death.
” E ciudat. Trebuie să fac o mișcare și să joc rolul iubitului. La naiba, Deus! De ce mă pui să fac asta. N-am de ales. Trebuie să sărut din nou omul ăsta patetic.” - gândește Death în timp ce se apropie și el de Anna
Chiar în momentul în care sunt pe cale să se sărute, Nigg trage o bășină.
Death și Nigg întră în casă. Aceștia se desculță și merg în camera de zi. Acolo, Alphie tocmai a ieșit de la duș și se strege cu prosopul. Când o vede, Death roșește.
-Ce faci? Pune un prosop pe tine! (spune Death rușinat)
-Huh! Pentru o ființă supranaturală ești surprinzător de pudic. Credeam că doar oamenii se simt așa. (spune Alphie etalându-și trupul)
”Are dreptate. Ce naiba se întâmplă cu mine? Nu eram așa. La naiba! Atunci când mi-a luat puterile Deus m-a transformat în om. Fără ele sunt ca și un om obișnuit. Mă rușinez la un astfel de lucru. Eu n-am nevoie de așa ceva!” - gândea Death
-Sau poate nu-ți place trupul meu. Asta să fie oare? (întreabă Alfie)
-Termină odată! Cel fel de comportament este ăsta pentru un înger? (strigă Death)
-Glumeam doar! (spune Alfie scoțând limba)
Îngerul păzitor își pune prosopul în jurul coprului.
-Oricum, cum de ai ajuns atât de repede acasă? (întreabă Death)
-M-am teleportat. (spune Alphie)
-Ai voie să-ți folosești puterile în lumea umană? (întreabă adolescentul)
-Nu. (răspunde îngerul)
-Atunci de ce o faci? (întreabă Death)
-Nu-mi pasă de reguli. Sunt prea dulce ca să nu fac ce vreau eu. (spune Alphie)
-Ah, deci nu ești decât un înger patetic și lenes! (spune Death)
Alphie se enervează, îl prinde pe Death de gât și începe să-i dea bobârnace.
-Ce-ai spus? N-au auzit din cauza drăgălășenie mele. (spune Alphie)
-Îmi cer scuze! (spune Death, fiind aproape mort)
-N-am timp de pierdut ca tine giugiulindu-mă cu fete drăguțe în drum spre casă. (spune Alphie)
-Termină! (spune Death)
-Ai grijă de Anna! (spune Alphie)
-Poftim?
-Eu sunt îngerul ei păzitor. De ce crezi că lucrez într-o școală? Nu vreau să o văd suferind. (spune Alphie pe un ton serios)
-Hmph! Nu-mi pasă de ea. Sunt cu ea pentru că așa scrie pe lista aia cretină a lui Deus. Știi prea bine asta. (spune Death)
-Știu asta, tot ce-ți zic e să n-o faci să sufere. (spune Alphie)
-Ce-i cu tine? (întreabă Death)
Deodată, telefonul lui Death începe să vibreze. A primit un mesaj. Acesta scoate telefonul și se uită.
-Huh! Văd că ai început să folosești telefonul pe care ți l-am dat. (spune Alphie)
-E de la Anna. (spune Death)
Acesta citește mesajul: ”Dragă Death! Fata e la mine. Dacă vrei să nu-i rupem trupul în bucățele mici ai face bine să vii într-o oră la depozitul abandonat de lângă școală. Și nu uita, lasă-ți îngerii acasă. Cu multă stimă, Metatorn!”
”La naiba!” - gândește Death
-E vreo problemă? (întreabă Alphie)
-Nu e nimic. Să mergem Nigg. (spune Death)
-Am înțeles, domnule Death!
Nigg sare pe umărul lui Death, iar cei doi părăsesc casa.
-Mergi să te vezi cu Anna? (întreabă Alphie)
Aceasta nu mai primește nici un răspuns deoarece Death deja a ieșit din casă. Alphie pune mâna pe telefon și sună pe cineva.
-A început. Ai grijă de el! (spune Alphie, după care închide)
Death și Nigg fug prin oraș. Death este foarte concentrat iar Nigg privește către el nedumerit.
-Domnule Death, de ce faceți asta? (întreabă Nigg)
-Ce anume?
-De ce faceți ce vrea Metatron. Credeam că nu vă pasă de fata asta. Cel mai bine ar fi să o lăsați să moară. Vă puteți găsi altă iubită. (spune Nigg)
”Are dreptate. Ce naiba fac? De ce ascult de Metatron?” - gândește Death
*Flashback - În drum spre casă*
Death își amintește de Anna și de vorbele ei.
-Moartea e importantă. Ea e cea care ne curmă suferința atunci când noi ne chinuim prea mult. Da, sunt și momente când ea apare atunci când nu trebuie dar … dar … avem nevoie de moarte.
*End of flashback*
Death accelerează.
Într-un final ajunge la depozitul abandonat.
-Aveți grijă, domnule Death! (spune Nigg)
Death intră înăontru. Acolo îl găsește pe Metatron și încă alți doi îngeri căzuți.
-Metatron, am venit! Unde e Anna? (strigă Death)
-Observ. Hmph! Nu credeam că ești atât de dobitoc să-mi cazi în plasă. Char ai sentimente pentru târfa asta? (întreabă Metatron)
Îngerul căzut arată spre Anna, care era inconștientă pe jos lângă el.
-Am venit. Dă-i drumul! (spune Death)
-Renunță la jocul ăsta mai întâi. (spune Metatron)
-Dă-i dru … (zice Death)
-Tu nu înțelegi ce faci? Te joci cu un echilibru foarte fin, copile! Ai să distrugi tot în ritmul ăsta. Nu doar pământul, ci și raiul și iadul. (spune Metatron)
-Niciodată! Oamenii trebuie să primească o lecție… (spune Death)
-Nu. Te ești cel care trebuie să primească o lecție. Știu că nu ai puteri. N-ai cum să-mi scapi. Capturați-i pe amândoi! (spune Metatron)
Cei doi îngeri căzuți se apropie de Death.
-La naiba! (exclamă băiatul)
-Domnule Death, am să-i rețin eu, dumneavoastră fugiți! (spune Nigg)
-N-ai cum. Deus ți-a luat puterile și ție. (spune Death)
-Chiar și așa, tot pot să fac rost de câteva secunde necesare. Uitați de fată! Siguranța dumneavoastră e prioritară. (spune Nigg)
-Nigg! (zice Death)
Îngerii se apropie din ce în ce mai mult de cei doi. O lumină albă înfășoară încăperea. Seraphiel se teleportează în fața celor doi și îi atacă cu sabia lui de lumină. Îngeri căzuți ripostează și îl atacă și ei. Un duel între cei trei îngeri are loc. Seraphiel se descurcă destul de greu în fața a doi adversari.
-Seraphiel! (strigă Death)
-Moarte tâmpită! Nu te uita așa. Lasă fata și fugi! (spune Seraphiel)
-Eu … (spune Death ezitând)
-Pleacă odată! (spune Seraphiel)
Death ezită. Nu știe ce să facă. Privește la Seraphiel care se luptă cu cei doi îngeri căzuți și la Anna, care era inconștientă pe jos.
*Flashback - Apartament*
Death își amintește de cuvintele lui Alphiel.
-Să n-o faci să sufere.
*End of Flashback*
Death se apropie de Metatron.
-Dă-i drumul! (spune Death)
-Sigur.
Metatron își deschide aripile. După ce Death mai face câțiva pași, Metatron zboară spre el și își trece mâna prin stomacul lui.
-Domnule Death! (strigă Nigg)
-Moarte tâmpită, ce faci?! (strigă și Seraphiel)
într-un moment de neatenție, Seraphiel este lovit de un atac al unuia dintre îngerii căzuți și este aruncat pe jos.
Death cade sângerând.
-Nu mai ai ce face, Seraphiel! Este prea târziu. Nu te pot omorî, dar am să te duc în cele mei adânci colțuri ale idaului unde am să te torturez până vei ceda. (spune Metatron râzând)
Nigg începe să facă o incantație într-o limbă străveche. Un cerc magic purpuriu se formează în jurul mâinii lui, iar de acolo iese un fulger. Metatron se ferește cu ușurință și-l lovește cu piciorul pe Nigg. Acesta este aruncat într-un zid.
-Stai acolo! Elf al pădurilor afurisit! (spune Metatron)
-Nigg! … La naiba! Trebuie să folosesc asta. (spune Death scoțând o bilă de cristal ce pare că are un fel de fum negru înăontru)
-Să mergem spre iad. (spune Metatron)
Death se uită la bila de cristal.
*Flashback - Mai devreme în bar*
-Un cadou de la Deus?! (întreabă Death mirat)
Seraphiel scoate o bilă de cristal pe care i-o dă lui Death.
-Ce e asta? (întreabă Death)
-E de mâncare? (întreabă Nigg)
-Puterile tale. (spune Seraphiel)
-Poftim! (se miră băiatul)
-Nu te ambala. Doar o mică parte din ele. Deus mi-a zis să-ți dau asta în caz că n-o să pot fi prin preajmă ca să te protejez. Dacă spargi cristalul ăsta lângă tine o să-ți revină puterile pentru 5 minute. Asta e destul timp ca să scapi de adversar. (spune Seraphiel)
-Tipic Deus. (spune Death)
-Folosește-o doar în cazuri de urgență. Ai înțeles? (întreabă Seraphiel)
-Da da. (spune Death privind către cristal)
*End of flashback*
-Nu mă gândeam că o să-l folosesc atât de devreme. (spune Death)
Băiatul sparge bila de cristal, iar o perdea imensă de fum negru se produce în toată încăperea.
-Nenorocitul ăla a spart cristalul! (spune Seraphiel)
-Domnule Death! (strigă Nigg ridicându-se de jos)
Niște scântei roșii se produc în jurul fumului. O aură copleșitor de puternică curpinde încăperea. Îngerii căzuți, cât și Seraphiel sunt loviți de o spaimă inexplicabilă.
-Ce este senzația asta?! Simt o presiune de nedescris. (spune Metatron)
-Atât de puternic! (spune Seraphiel gâfâind)
Fumul se risipește și se aud niște pași. Metatron e speriat de aura puternică ce tocmai s-a format. Death își face apariția, dar de data asta îmbrăcat cu hainele lui obișnuite de moarte și având coasa în mână. Puterile i-au revenit.
-Spune-mi, păduche ordinar, eși pregătit să mori? (întrebă Death, fiind înconjurat de o aură copleșitoare)
-Nu se poate! Puterea asta … Credeam că Deus ți-a luat puterile! (spune Metatron speriat)
-Nu-mi poate lua nimeni puterile. Clar? (spune Death, având o atitudine intimidantă)
Moartea se aproape din ce în ce mai mult de îngerul căzut. Acesta se sperie și dă înapoi.
-Stai deoparte! Știi cine sunt? Sunt unul dintre cei 3 generali a lui Lucifer! (spune Metatron speriat)
Metatron face un cerc magic. Din cerc ies mai multe atacuri de energie. Acestea se duc în direcția lui Death, însă un scut negru îl protejează.
-Mori! (strigă Metatron cotinuând atacul, însă fără rost)
Death apare în spatele lui învârtind coasa.
-Patetic! (spune Death)
-Cum ai? (se întreabă Metatron speriat)
Unul dintre aripile lui Metatron cade.
-Aripa mea! Nu! (spune îngerul căzut, depărtându-se)
-Asta e tot ce ai? Mă așteptam la mai mult de la cineva cu o reputație ca a ta. Se pare că cei trei generali a lui Lucifer sunt defapt cei trei bufoni. (spune Death)
”N-am mai simțit o asemenea energie niciodată. Cine este el? ” - gândește Metatron.
-Cum de ești atât de puternic? (întreabă Metatron)
-Hmph! Nu știi istoria creației? (întreabă Death)
-Poftim!
-Atunci permite-mi să ți-o povestesc. Cred că ai auzit de cele două ființe primordiale. Ființele care au trăit încă dinaintea universului. Una dintre acele ființa este Deus, cel care a creeat viața, spațiul și timpul. Iar a doua … (povestește Death)
-Nu-mi spune că … (spune Metatron)
-Ba da. A doua ființă a fost moartea. O entitate la fel de puternică precum Deus. (spune Death)
-Deci … deci … tu ești acea ființă? (întreabă Metatron)
-Huh! Nu. Prima moarte, cea originală a dispărut acum câteva miliarde de ani. Nimeni nu știe unde este. Eu sunt doar moștenitorul puterii sale. O putere care e comparabilă cu cea a lui Deus. (spune Death)
-Nu! Lasă-mă în pace! (strigă Metatron)
Îngerul căzut începe să-l atace pe Death cu raze de energie.
-Patetic! (spune Death)
Acesta apare în fața lui Metatron și-i taie capul cu coasa. Când văd asta, ceilalți doi îngeri căzuți fug. Seraphiel este și el mut de uimire.
-Incredibil! (spune Seraphiel)
Corpul lui Metatron cade decapitat. Death se uită la el. Are o privire mult mai rece decât deobicei. Acesta merge spre Anna.
-Seraphiel! (spune Death)
-Ce vrei? (întreabă îngerul)
-Ai grijă de ea. (spune Death)
-Oi, stai! Ce faci? (întreabă Seraphiel)
-Nigg, cât timp mai am? (întreabă Death)
-Încă două minute. (răspunde micuțul)
-Înțeleg. Să ne grăbim atunci. (spune Death)
Nigg sare pe umărul acestuia, iar adolescentul deschide un portal interdimensiunal.
-Ce faci? (întreabă Seraphiel)
-Am o treabă de rezolvat. (spune Death dispărând)
-Nu mă lasă așa, moarte cretină! (strigă Seraphiel)
Death și Nigg ajung într-o cameră de apartament obișnuită. În cameră este un pat, iar în pat doarme Sam. Death îl privește în timp ce doarme. Sam pare că suferă în somn.
-Domnule?! (spune Nigg)
-Doar de data asta. (spune Death)
Acesta își pregătește coasa. O muzică ușoară se aude pe fundal.
-Nigg, pregătește-te! (spune Death)
-Am înțeles! (spune Nigg)
Nigg invocă ciocanul lui magic.
”Moartea reprezintă ajutoul oamenilor. Chiar dacă ei încă nu realizează asta. Este cadoul lăsat de către strămoșul meu împotriva blestemului pe care l-a abătut Deus asupra lor, viața” - gândea Death
Între timp Seraphiel o pune pe Anna în patul ei de acasă. O privește în timp ce doarme.
”Este corect ceea ce fac? Sau este greșit? Chiar ar trebui să-mi pese de astfel de ființe?” - gândește Death în timp ce se uită la Sam.
Alphiel își toarnă o ceașcă de cafea. Privește pierdută.
”Ce vreau eu cu adevărat? Nu, ce vrea Deus? Ăsta e și jocul lui, nu doar al meu.” - gândește Death
Nigg îl lovește pe Sam cu ciocanul. Spiritul lui Sam iese din corp. Acesta se sperie. Îl vede pe Death.
-Ce se peterce? D., ce faci la mine în casă? (întreabă Sam speriat)
-Nu-ți faci griji. Totul o să se termine. (spune Death)
-Ce e cu ținuta asta? Stai așa! Durerea … durerea s-a oprit. Tu! (spune Sam)
Death îndreaptă coasa spre el.
-Nume: Samuel McFarlane; Vârsta: 17 de ani; Cauza morţii: lipsa inimii; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo ca să fii judecat pentru faptele tale. Rest în peace! (spune Death tăiindu-l pe Sam cu coasa)
Băiatul se uită ușurat. Spiritul acestuia începe să dispară.
-Mulțumesc! (spune Sam dispărând)
Death privește în gol.
-De ce ați făcut asta? (întreabă Nigg)
-Nu știu, Nigg! Nu știu. (spune Death)
În camera lui Deus tocmai ce dă buzna David agitat.
-Deus! Deus! N-o să-ți vină să crezi! (spune David)
-Ce se petrece? (întreabă Deus)
-Death … Death … tocmai ne-a trimis un suflet. (spune David gâfâind)
-Înțeleg! Asta e mai interesant decât mi-am imaginat. Nu regret nici o secundă că am început acest joc. Sunt foarte curios de ce o să faci în continuare, Death. În momentul de față soarta pământului e în mâinile tale. Nu. Nu doar soarta pământului, chiar și cea a raiului. (spune Deus, fiind foarte încântat)
Va continua în capitolul 4: ”Panică! Unde este Moartea?”
Interesant,chiar vreau sa vad ce-i in capul lui Death si in urmatorul capitol, incepe sa gandeasca tot mai uman, sa inteleaga, imi place xD
RăspundețiȘtergere