sâmbătă, 19 decembrie 2015
Salutare! N-am mai apucat ieri să termin capitolul. Deși nu mai aveam mult, am zis că nu are rost să mă forțez și să nu iasă atât de bine pe cât ar trebui. Poate că v-ați prins că despre Death vorbesc, poate nu, ideea e că scenariul revine cu un nou sezon. În urma voturilor voastre, s-a decis că majoritatea vreți să continui pe stilul ăsta de 12 capitole astronomice. N-am nimic împotrivă, dacă vă place să citiți, treaba voastră. Încă ceva. Din cauză că timpul meu e foarte limitat, capitolele o să iasă mai greu față de cele din primul sezon. N-am ce face. Dacă primul sezon l-am terminat în cca. trei luni, pe ăsta cred că voi sta dublu. Atât. Bucurați-vă de noul sezon!
Capitolul 1! (13)
Balul Îngerilor!
Pe un câmp ce
servește drept punte între două dimensiuni, puternice mișcări seismice
afectează relieful. Observăm un bărbat fugind. Acesta este agitat și se
îndreaptă cu viteză spre marginile câmpiei de-o diversitate florală foarte
bogată. Pe parcurs ce fuge, identitatea
îi este dezvăluită. Este Soul - a doua moarte și gardianul lui Death.
”Oare ce se
petrece? … N-ar trebui să existe asemenea seisme în zona aceasta.” - gândește
Soul, în timp ce își continuă drumul
Acesta ajunge la
marginea câmpiei. Un zgomot haotic se aude din prăpastia ce se află în fața
lui.
-De ce? Ce se petrece aici? (întreabă Soul, privind stupefiat în jos)
Se pot observa cum colcăie o armată de ființe ce emană o energie neagră. Siluetele acestora
sunt negre, așa că nu se pot distinge prea bine, însă cert este că aceștia se
îndreaptă zombificați spre un anume loc. O energie neagră, impură, este emanată
de aceste creaturi. Soul nu poate face nimic decât să privească neputincios la
miile de ființe care par fără vlagă. Bărbatul se calmează,
trage puternic aer în piept și își aprinde o țigară. Privește pasiv în jos. După
două fumuri, pământul de sub picioarele lui se surpează, iar acesta cade în prăpastie.
Soul se redresează în aer și aterizează în mijlocul creaturilor, care par să-l
ignore, continuându-și drumul.
-A fost pe
aproape. Creaturile acestea par a nu avea nicio formă de
rațiune. Sunt doar niște carapace goale. Întrebarea este, încotro se
duc? La naiba! Chiar când am sperat că mă pot relaxa și eu. (spune Soul)
Acesta începe să
se deplaseze deodată cu turma de creaturi. După câțiva metri,
bărbatul vede două sclipiri de energie ce se apropie de el. Soul profită de reflexele sale ascuțite și evită atacurile de energie.
”Cine?” -
gândește acesta
Se aude sunetul
unei armuri ce vine spre el. Soul privește atent și constată că un bărbat, cu
părul roșu - lung , se apropie de el. Acesta poartă o armură pe întreaga
suprafața a corpului, cât și o cască ce-i acoperă fața. Singura trăsătură
distinctivă care îi dă de gol identitatea este părul roșu.
-Yo, a trecut
ceva timp! (spune Soul)
Bărbatul în
armură tace. Acesta întinde mâinile în direcția lui Soul.
-Ne vedem și noi
după atât de mult timp iar tu ești așa ostil? Eh … nu știu ce plănuiești, cap de
tinichea, dar cred că a sosit timpul să te bată cineva la fund pentru acțiunile tale.
Ești așa un ghimpe-n coaste! (spune Soul, fumând liniștit din țigară și privind
spre bărbatul aflat în armură)
Acesta lansează
un soi de manunchi energetic care se prelungește din brațul său și se bifurcă
în drum spre Soul. Fosta moarte se ferește cu ușurință și sprintează
înspre bărbatul în armură. Soul zâmbește. În timp ce se apropie, scoate un cuțit
din spatele paltonului. Soul încearcă să taie oponentul din fața lui, însă
acesta reușește să se eschiveze destul de ușor.
-Pentru cineva
care poartă o armură atât de grea să știi că te miști destul de bine. (spune
Soul)
Bărbatul în
armură îl lovește cu piciorul în burtă pe Soul. Acesta este aruncat câțiva
metri și scapă cuțitul din mână.
-La naiba! (spune
Soul ridicându-se)
Bărbatul în
armură pocnește din degete, iar din sparte, creaturile corupte încep să îl
atace pe Soul. Acestea îl prind de umeri. Mentorul lui Death încearcă să scape, dar este înghițit în marea masă de energie neagră din jurul său.
-Asta nu se …
poate … în … (spune Soul în timp ce este absorbit)
Deodată, bărbatul
realizează că se află în mijlocul unei camere puțin luminate. Tipul în armură
și creaturile controlate de acesta nu se mai pot vedea. În fața lui apare un
monitor uriaș, pe care îi sunt arătate imagini cu gloata de creaturi.
-Ce naiba?! (se
miră acesta)
-Ai fost foarte aproape de a-ți pierde viața. (se aude din spate vocea lui Deus)
Soul se întoarce
și realizează că se află în încăperea lui Deus. În fața lui stau Deus și
David.
-Deus, deci tu
m-ai salvat?! (spune Soul)
-Adversarul
curent este mult peste puterile tale. Dacă încă aveai puterile morții probabil
că rezultat ar fi fost altul. (spune Deus)
-Ce se petrece? Explicați-mi și mie! Ce sunt ființele alea? (întreabă Soul, oarecum
iritat)
-Nu are rost să
ne complicăm cu detaliile, așa că îți voi spune pe scrut. Fi foarte atent la mine! Purgatoriul a fost distrus.
(spune David)
Expresia de pe
fața lui Soul capătă o formă îngrozită.
-Ce căcat? Purgatoriul a fost distrus? Chiar se poate întâmpla așa ceva? Deus, ce mama
dracului înseamnă asta? (spune Soul nervos)
-Soul,
calmează-te, nu are rost să devi violent în vorbire! (spune David)
-Tu să te
calmezi, patru ochi! Pentru ce mama dracului mai există un loc ca purgatoriul
dacă el poate fi distrus? (întreabă Soul)
-Nu am anticipat
niciodată că va pune mâna pe o putere capabilă de așa ceva. (spune Deus)
-Nu ai anticipat?!
Serios? Păi îmi pare rău pentru tine, dar lipsa ta de a-ți da seama de cele mai
esențiale lucruri nu e prima data când duce la un asemenea haos. (spune Soul)
-Într-adevăr,
este haos, dar e un haos care a picat la momentul oportun. (spune Deus)
-Vrei să-mi
explici și mie, o, preamărite Deus?! (întreabă Soul pe un ton ironic)
-Ai grijă cui i te
adresezi așa, Soul! Încă o astfel de replică lipsită de respect și-am să mă asigur
că ... (spune David, dar Soul îl întrerupe)
-Ce înfricoșător
ești tu! Toată situația asta e din vina voastră. (spune Soul)
-Da, ai dreptate. Doar că tu încă nu realizezi beneficiile pe care situația asta ni le va aduce. (spune Deus)
-Ce ți se pare
benefic la un grup de ființe scăpate din purgatoriu? (întreabă Soul)
-Acum că el s-a
pus în mișcare, putem începe și noi să acționăm. (spune Deus, zâmbind subtil)
Într-o metropolă
din estul Chinei, Death și Anna se află în interiorul unui spital, unde trec în lumea
de dincolo sufletului unei bătrâne. Spiritul femeii moarte privește plină de
recunoștință spre Death, care o taie cu coasa.
-Rest in peace!
(spune Death)
Corpul astral al
femeii începe să dispară. Anna și Death rămân tăcuți preț de câteva secunde.
Deodată, simt o formă de presiune spirituală din fața spitalului.
-Oare ce vrea? (întreabă Anna)
-Din moment ce se
chinuie atât de mult să-și facă simțită prezența cel mai logic lucru pe care
pot să-l asum este că vrea să ne ademenească afară. (spune Death, mergând spre
fereastra deschisă a salonului în care era internată bătrâna)
-D., stai! … Ai
grijă! (spune Anna)
-Stai calmă! Energia de afară nu e prea puternică. (spune Death)
Acesta sare pe
geam de la etajul șase al spitalului, aterizând fără probleme. Se uită în
jur, însă nu vede decât oamenii care trec pe lângă el și paramedici care se
grăbesc să trateze pacienții veniți cu ambulanța.
”Huh! Și-a
suprimat energia! … Unde ești?” - gândește moartea
Se aude brusc sunetul
curentului electric care se manifestă în spațiu. Death simte o amenințare și se
eschivează în dreapta. De deasupra apare Zephon, având sabia încărcată de
curent electric. Serafimul face o crăpătură în asfalt.
-Ai reflexe bune. (spune Serafimul)
-Tu ești?! ... Ai ceva tupeu! Bănuiesc că nu-ți prețuiești
deloc existența. (spune Death, abordând un ton mai serios)
-Ce înfricoșător!
… Mă simt onorat că mă mai ți mine. Numele meu este Zephon. Ți l-am mai spus,
ar fi bine ca de data asta să nu-l uiți. (spune îngerul)
Coasa lui Death
îi apare în mână. Moartea este pregătită de luptă. Zephon își pregătește sabia. Serafimul, fiind extrem de agitat, scoate ușor limba și își atinge
partea de sus a gurii cu ea. Pornește la atac cu multă viteză, în urma lui
rămânând doar niște scântei. Death vrea să bareze cu coasa. Zephon dispare.
-Poftim!? (spune
Death, mirat)
Serafimul apare
brusc în spatele morții și vrea s-o înjunghie în spate. Death își mută în
ultimul moment privirea în spate, și îi prinde sabia îngerului doar cu trei
degete.
-Oi, ești un
monstru sau ceva? N-am mai întâlnit pe nimeni capabil să-mi prindă sabia într-un asemenea fel. Nici măcar nu e amuzant. (spune Zephon pe un ton
serios, liniștit, total nespecific comportamentului său uzual)
Death învârte
coasa de două ori în mână, după care vrea să-l taie pe Zephon.
Serafimul se retrage. Pulsiunile de unde electrice ce erau emanate de acesta
încetează, iar Serafimul își aruncă sabia jos și ridică mâinile.
-Mă predau.
(spune Zephom)
-Huh! Inteligentă
mișcare. (spune Death)
”Dacă nu ar fi
învârtit coasa de două ori m-ar fi tranșat. A făcut-o intenționat,
vrând să-mi lase suficient timp ca să realizez ce vrea să facă și să mă feresc.
E clar că diferența dintre puterile noastre este uriașă.” - gândește Zephon
-Totuși, m-ai
deranjat pentru a doua oară. Nu pot lasă așa ceva să treacă cu vederea. (spune
Death)
-Crezi că mie
mi-e ușor să accept că am pierdut de două ori în fața ta ... Scuze, bosumflatule,
doar glumeam! Voiam să-mi amintesc de vremurile bune. Nu sunt aici ca se te
omor. (spune Zephon)
-Îți acord un
minut. Spune repede ce vrei. (spune Death)
Zephon scoate
două bucăți de material ce par a fi un soi de plastic, însă sunt diferite. Pe aceste
materiale se poate observa că este scris ceva. Serafimul aruncă cele două forme
dreptunghiulare înspre Death. Moartea le prinde.
-Ce sunt astea?
(întreabă băiatul)
-Invitații la
Balul Îngerilor. Deus m-a pus să ți le aduc. Sunt pentru tine și focoasa aia
mică din spatele tău. (spune Zephon)
Death se întoarce
și o vede pe Anna, care iese pe ușa spitalului și se îndreaptă spre cei doi.
-D., ce se
întâmplă? Cine e el? (întreabă Anna)
-Bună bună,
numele meu este Zephon! … Acum înțeleg de ce voiai să o salvezi cu atât de multă disperare. Dacă aveam o asemenea bunăciune lângă mine probabil făceam
la fel. (spune Zephon, tonul de șmecheraș revenindu-i)
-Dacă mai vrei să
ai limba în gura, ai grijă cum vorbești. (spune Death)
-Glumeam! (adaugă
Zephon)
-Ce-i porcăria
asta? (spune Death, referindu-se la cele două invitații)
-Habar nu am!
Sincer, nici nu-mi pasă. Mi s-a spus să ți le livrez și asta am făcut. Din
câte am înțeles este un soi de adunare sofisticată a îngerilor, într-o
dimensiune de mult părăsită. (spune Zephon)
-Vreau să văd și
eu. (spune Anna, luând una dintre invitațiile din mâna morții)
-L-am mai auzit
pe Deus menționând de balul ăsta. Ce porcărie! Spune-i că nu sunt interesat de
așa ceva. Dintre toți el ar trebui să știe cel mai bine care-mi sunt
prioritățile. (spune Death)
-Nu cred că va fi
nevoie. La cum îl cunosc, sunt sigur că ne urmărește chiar acum. (spune Zephon)
-Un bal!? Asta
este … surprinzător. Nu credeam că îngerii pot fi atât de umani. (spune Anna)
-Domniță, nu uita
că voi ați fost modelați după noi. De aia ești așa frumoasă! (spune Zephon)
-Eu chiar sunt
curioasă. D., hai să mergem! (spune Anna)
-N-am luxul de-a
pierde timpul pe la baluri cretine, impregnate de îngeri. Termină cu fanteziile
tale adolescentine! Ești asistenta morții acum. Ai o responsabilitate, iar
copilărismele astea nu-și mai au locul. (spune Death pe un ton răspicat)
Anna rămâne
șocată de felul în care Death a strigat la ea.
-Aia-i Death! Arată-i cine poartă pantaloni în familie! (spune Zephon râzând)
-Anna, îmi pare
rău! N-am vrut să sune așa … (spune Death)
-Nu, ai dreptate. E vina mea. Doar că … de când am devenit asistenta ta n-am mai făcut nimic
altceva. Cred că vreau doar să schimb aerul puțin. (spune Anna)
-Apropo, Deus a
mai zis că ar trebui să vi, deoarece va pune în mișcare nu știu ce plan de-al
vostru. ”Dacă nu vrea să rateze startul unei noi lumi, ar face bine să vină!” Ceva de genul a spus. (spune Zephon)
-Doar nu vrea să
… Hmph! Fie. E ceva putred la mijloc, din nou. Am să fiu acolo. (spune Death)
-Perfect! Păi,
cred că ne vedem la bal atunci. Ținuta formală e obligatorie. Renunță
la pânzele astea urâte de pe tine. Pa pa! Oh, era să uit! Anna, poate-mi
salvezi și mie un dans. Ce zici? (spune Zephon)
În fața lui se
deschide un portal interdimensional. Serafimul pășește înăontru, după care
portalul se închide. Death rămâne nemișcat și privește cu atenție spre
invitații. Anna este nedumerită.
Ne mutăm înapoi
la New York, chiar la fosta școală a lui Death și a Annei, unde Alphiel umblă
agitată pe holurile școlii. Această poartă o ținută formală, specifică unui
profesor, formată din tocuri negre, fustă până la genunchi și un sacou vișiniu.
Îngerul se mișcă în toate direcțiile, lăsând impresia că ar căuta pe
cineva.
”De ce? De ce? De
ce? Sunt prea drăguță ca să fac asta. Nu-mi place. Mi-e dor de Metatron! Măcar atunci când se ocupa el de școala asta nu aveam asemenea necazuri. De ce neapărat un
domovoi? Mai bine mă procopseam un cu monstru mare și fioros, dornic de luptă,
pe care să-l fi putut găsi mai ușor ... Gnomii ăștia mă calcă rău de tot pe
coadă!” - gândește Alphiel, în timp ce caută domovoiul cu pricina.
*Domovoi - spirit
jucăuș din mitologia slavă, înfățișat sub forma unui
gnom gras și cu barbă. Acesta poate lua formă umană, cât și animalică, și îi
place să joace șotii.
Alphie aude un râs jucăuș și niște fete țipând. Serafimul fuge cu putere
spre locul cu pricina. Găsește mai mulți elevi confuzi. Unul dintre elevi are
smartphone-ul spart, altul este tot ud, iar una dintre eleve este mânjită pe
față cu ruj. Aceasta privește cu atenție în jur, simțind puțină energie spirituală
venind din partea unui elev ce poartă ochelari și stă confuz pe jos.
-Tu ești! (spune
Alphie, arâtând spre elev)
Acesta se
panichează și o ia la fugă. Îngerul fuge după el. Cei doi încep un joc de-a
șoarecele și pisica prin instituția de învățământ. Lui Alphiel îi vine greu să
fugă cu tocurile.
”Cu atât de multă
lume în jurul meu nu-mi pot folosi puterile. În ritmul ăsta n-o să-l prind
niciodată!” - gândește Serafimul
Domovoiul iese pe
poarta din față și fuge spre sala de sport. Alphie strigă în mod repetat la el
să se oprească, însă gnomul nu dă semne de ascultare. Acesta merge spre sala se
sport. Intră în clădire. Alphiel îl urmărește. După, vedem cum domovoiul apare pe
acoperișul clădirii. Respiră ușurat și își reia forma
originală. Acesta face câțiva pași, însă din lateral apare Uriel, care își
folosește ghearele ca să ucidă gnomul.
-Domovoi urât!
(spune Uriel)
Alphie iese din
sala de sport și se uită pe acoperiș. Îl vede pe Uriel.
-Uriel, tu ești?!
(întreabă Serafimul)
-Oh, Pisică
Alphiel, pe tine te căutam! (spune îngerul păzitor, sărind jos)
-Hei, nu face asta! Nu uita că asta e o școală. (spune Alphie)
-Am înțeles. Scuze!
(spune Uriel)
-Oricum,
mulțumesc pentru că te-ai ocupat de acel domovoi! Mă tot stresez cu el de
câteva zile. Cred că încep să am riduri. Am? Am? Spune-mi Uriel, am? … Nu, nu
vreau riduri! (spune Alphiel)
-Având în vedere
că ești o babă care a trăit câteva sute de mii de ani, ar fi normal să ai riduri.
(spune Uriel pe un ton sec)
Fața lui Alphiel
se schimbă, niște flăcări licărind în ochii ei, iar cu o privire demonică îl
apucă pe înger de creștetul capului.
-Au, Pisică
Alphiel, mă doare! Îmi cer scuze! (spune Uriel)
Alphie îi dă
drumul într-un final. Uriel răsuflă ușurat.
-Ei bine, de că
mă căutai? (întreabă Alphie)
Uriel scoate din
buzunar două invitații identice cu cele pe care le-au primit Death și Anna.
-Vrei să vi cu
mine la bal? (întreabă Uriel rușinat)
-Poftim!? (spune
Alphiel nedumerită)
*Flashback*
Michael, Lucifer,
Raphael și Gabriel stau unul lângă celălalt. Acțiunea are loc în deșertul din
capitolul 0. Tensiunea din privirile lor este cât se poate de evidentă. Fiecare
așteaptă un moment oportun în care să facă prima mișcare. Dedesubtul a trei Arhangheli, exceptându-l pe Lucifer, apare un semn
ce seamănă mult cu Steaua lui David. Semnul strălucește, având o culoare roșu
sângerie.
-Repede,
mișcați-vă! (strigă Michael)
Cei trei
Arhangheli își iau zborul în ultimul momemnt, semnele de pe nisip provocând o
explozie puternică. Ajung în aer, de unde îl privesc pe fratele lor
care se afla jos. Lucifer întinde o mână spre cei trei.
-E timpul Mich …
(spune Lucifer)
*End of
flashback*
-E timpul,
Michael! (se auzi vocea Lilei, care stătea în spatele Arhanghelului)
Cei doi se află
într-o încăpere amenajată clasic. Michael privește pe fereastră. Acesta își
vede reflexia în geam. În fața lui se află deșertul unde a avut loc lupta dintre cei
trei Arhangheli și Lucifer.
-Ești bine? Pari
… neliniștit. Nu e specific ție. (spune Lila)
-Da. Nu e nimic.
Locul acesta îmi trezește niște amintiri pe care voiam să le uit. Ce spuneai?
(întreabă Michael)
-Ziceam că e
timpul să începem pregătirile. Ordinul Serafimilor e responsabil pentru
organizarea acestui bal. (spune Lila)
-Lila, ce părere
ai de balul ăsta al lui Deus? (întreabă Michael)
-E o întrebare
fără sens, la fel ca și părerea mea. (spune Lila)
-Mi se pare
ciudat că a ales tocmai locația asta. Am abandonat dimensiunea această după
lupta cu Lucifer. De ce ar vrea să se întoarcă? (întreabă Michael)
-Întrebările tale nu au sens. Când vine vorba de Deus am învățat că cel mai
bine e să nu mă îndoiesc el. (spune Lila)
-De acord. Însă …
ai o părere, nu? Ca să fiu sincer, acest bal nu-mi miroase a bine. Plănuiește
ceva, poate la fel de nebunesc ca și elibererea lui Grimm și distrugerea
universului. Nu-mi spune că nu te-ai îndoit niciodată de deciziile și acțiunile
pe care Deus le-a făcut … Este în regulă. Știu de ce taci. Nu are sens, nu? Îi
înțeleg răzvrătirea lui Lucifer. Primul meu impuls a fost același, însă a
existat ceva ce m-a oprit. (spun Michael)
-E adevărat. Însă simpla mea existență nu este
destul de importantă ca să cântărească just asemenea decizii. Sunt
slabă și asta este concluzia finală. N-am niciun drept să mă opun. (spune Lila)
-Să înțeleg că
lipsa puterii te oprește? Da. Ăsta cred că e un motiv destul de comun. Însă am realizat
ceva, un lucru care lui Lucifer i-a scăpat. Cine este ființa superioară, Deus
sau îngerii? Chiar dacă am fost creați ca fiind simpli sclavi ai lui Deus, fără
să posedăm o conștiință ce ne poate ajuta să deosebim binele de rău, nu ne-am
abătut niciodată din ascultarea lui. La început oamenii erau ca și noi, simple
ființe care erau programate să nu facă nimic decât să-l distreze pe Deus. Nu
eram atât de diferiți. Singura mare deosebire a fost faptul că oamenii erau mult
mai slabi. Într-o zi, ca să-l sfideze pe Deus, Grimm le-a oferit oamenilor
rațiunea de-a privi lucrurile dintr-o perspectivă neutră. De aici a pornit diferențierea. În Biblia lor povestea e spusă cu totul altfel, însă nu e
departe de adevăr. Ăsta a fost momentul în care primii oameni au mușcat din
mărul interzis. Au început să-și pună întrebări, să nu-l mai asculte pe Deus și
să acționeze după propriile nevoi. Niciodată nu cred că voi uita furia pe care
a resimțit-o Deus când a avut contact pentru prima oară cu ”răzvrătirea”. Ca
pedepasă pentru oameni, acesta a creat o nouă dimensiune în care să-i exileze. Oamenii au fost aruncați acolo, iar existența lui Deus și a vieții
din Rai a fost uitată cu timpul, totul devenind doar un mit, o religie ce se
bazează pe amintiri false. Aceste amintiri au fost din nou alterate de Gabriel,
care vrând să caute răzbunare, a pus figura lui Lucifer ca fiind țap
ispășitor. Omenirea a evoluat cu ideea că diavolul e sursa răului, iar Dumnezeu
este binele. Adevărul este că Lucifer n-a avut niciun contact cu lumea
oamenilor, iar singurul motiv pentru care aceștia au suferit și au fost
exterminați de atâtea ori este Deus. De asta îngerilor li s-a permis să stea în
Rai, pentru că nu se opuneau. Totuși, mulți ani am crezut că această rațiune pe care o au și oamenii este prezentă doar la Arhangheli. M-am
înșelat amarnic. Aparent, un înger, cu cât trăiește mai mult și devine mai
puternic, ajunge să dezvolte la un moment dat capacitatea
de-a distinge răul de bine, haosul de echilibru. Brusc, centrul universului nu
mai este Deus, ci propria persoană. Îmi dau seama că majoritatea îl urmează din
cauză că le este frică, așa am fost și eu, însă am ajuns la concluzia că
rațiunea aceasta este falsă, ea orbindu-te de la adevăr. Înțelegem principiile
de funcționare ale universului diferit față de Deus. Nici măcar nu ne putem
apropia de capacitățile sale perceptive. Chiar dacă nouă ni se pare oribil
ceea ce face, nu cred că o conștiință atât de evoluată ar acționa în mod
dăunător acestei balanțe fine reprezentată de ”ordinea firească a lucrurilor”.
Ceea ce vreau să spun e că, chiar dacă nu-mi plac metodele lui, sunt sigur că ceea ce vede
Deus este o imagine de ansablu mult mai mare decât putem concepe noi. (spune
Michael)
-Vrei să spui că
această capacitate pe care am dobândi-o cu timpul este ceva rău?
(întreabă Lila)
-Nicidecum. Doar
că, ne distrage de la ceea ce este esențial. (spune Michael)
-Nu că ar mai conta. Înțeleg ce spui, Michael. Știu că ești frământat. Conflictul între
răzvrătire și obediență este mai puternic la tine decât la oricare alt înger, tu
fiind primul creat. Dacă simți vreodată că ai nevoie de ceva,
sunt aici pentru tine … (spune Lila, îmbrățișându-l pe Michael din spate)
-Cred că ar
trebui se mergi. (spune Michael)
-Ai dreptate.
(spune Lila)
Conducătoarea
Serafimilor se depărtează de Arhanghel. Aceasta iese pe ușă. Michael rămâne
singur și continuă să privească pe fereastră.
Lila iese pe hol. După câțiva
metri, apare în fața ei un bărbat îmbrăcat într-o robă colorată. Bărbatul are părul blond, scurt, și un zâmbet optimist.
-Liiiila! Michael
e înăontru? (întreabă îngerul)
-Nu vorbi atât de
degajat cu mine. Sau uiți cine sunt? (spune Lila pe un ton arogant)
-Vai de mine!
Nu-mi spune că te-ai supărat. Îmi cer scuze! Dar cred că tu ești cea care uită
că atât Serafimii, cât și noi, Heruvimii, suntem la același nivel. Ambii suntem
forme evoluate ale unui înger. (spune bărbatul)
-Huh! Vorbe mari
din partea unor slăbănogi ce nu pot ține nici măcar o armă în mână. De dragul
lui Michael am să trec cu vederea lipsa ta de bun simț, Samuel! (spune Lila, continuându-și drumul)
Samuel rămâne în spate și se uită la ea cum pleacă. Heruvimul își mușcă buza de jos.
Acasă la Alphiel,
Anna stă în fața oglinzii și se uită încruntată. Aceasta își adună
puternic aerul în piept și se concentrează. Privind tot mai apăsat spre oglină,
ținuta Annei se schimbă. Din bluza neagră cu guler pe care o purta, și fusta
kaki, tânăra fată se trezește că poartă o rochie neagră și elegantă. Nu-i vine
să creadă. Anna se uită iar în oglindă și zâmbește. Începe să se plimbe prin
încăpere și să își admire noua ținută. De sub tocul ușii se aude vocea lui
Death.
-Uite cine a
învățat cum să-și controleze aura. Bravo! (spune moartea, prinvind-o pe Anna
cum dansa prin cameră)
Aceasta se
oprește rușinată. Nu spune nimic câteva secunde, după care zâmbetul îi revine pe
buze.
-Am reușit, D.,
am reușit! Nu credeam că e posibil să-mi schimb ținuta așa. (spune Anna, revenind
înapoi la hainele ei originale)
-Schimbarea hainelor este una dintre cele mai uzuale și deloc grele metode de
a-ți folosi aura. Nu e mare lucru. (spune Death)
-Pentru mine
este. (spune Anna înbufnată)
-Cum zici.
(spune Death)
-Oare domnișoara
Alphiel se va supăra că îi folosim apartamentul în absența ei? (întreabă Anna)
-Nu-i mai spune
domnișoară, nu mai este de mult timp. Chiar ea a insistat să venim oricând
dorim. Mai nou e foarte ocupată cu școala. De când Metatron a murit, ea este cea
care trebuie să țină activitatea supranaturală din școală sub control. (spune
Death)
-Îmi pare rău de
ea! (spune Anna)
-Hmph! Eu mă
bucur de fiecare moment groaznic pe care maniaca aia îl trăiește. (spune Death)
-Scuză-mă, nu
știam că iar ai adoptat atitudinea de nesuferit. (spune Anna, ironică)
-Nu e asta. Nu
vrei să știi prin câte momente terifiante m-a făcut să trec când eram om. O
asemenea tortură psihologică nu doresc nimănui. Sâni peste sâni, dușuri din
care ieșea dezbrăcată … ah și când se îmbăta și voia să … (spune Death, dar
este înterupt de către Anna)
-Destul! Nu vreau
să mai aud. Măcar nu mai spune asta de față cum mine. (spune fata)
-De ce? Ce are?
(întreabă moartea)
-Chiar e nevoie
să întrebi? (spune Anna)
-Nu te înțeleg.
Voi oamenii chiar că … (spune Death, însă se oprește brusc)
Moartea privește
îndurerată spre podea. Zâmbește.
-Ce voiai să
spui? (întreabă Anna)
-Nimic. (spune
Death)
-Ești bine? (întreabă Anna)
-Da. Stai
liniștită! (spune moartea)
-Crezi că e în regulă să lipsim atât de multă vreme? Cine va mai trece sufletele oamenilor dincolo? (întreabă fata)
-Huh! Într-un final te-ai gândit și la problema asta. N-o să lipsim
prea mult. Timpul se scurge diferit în Rai față de Pământ. Câteva ore petrecute
în Rai pot să însemne câteva secunde pe Pământ. Asta depinde de locul în care o
să mergem. Din câte am înțeles, dimensiunea în care se ține balul este destul
de îndepărtată, ceea ce înseamnă că timpul n-o să fie o problemă. În orice caz,
sufletele poa să aștepte și săptămâni până să apărem noi. Nu tot
timpul îmi permit luxul de-a fi la fața locului când cineva moare. Asta e imposibil chiar și pentru mine.(spune Death)
-Deci n-am pentru
ce să-mi fac probleme. Ai o atitudine mai bună față de oameni în ultima vreme. (spune Anna ușurată)
-Nici n-ai idee.
(spune Death, adoptând o privire melancolincă)
*Flashback*
Death își
amintește de prima lui întâlnire cu Grimm, moment în care acesta a dezvăluit
adevărata identitate a morții.
-Înțeleg. Asta e
vina mea, cred. Totuși, e ciudat să aud asta din gura unui om. (spune Grimm)
-Poftim!? (se
miră Death)
-Nu știai? Deus
nu ți-a spus niciodată? Ești om. Înainte să fiu sigilat am cerut ca puterile
mele să fie date numai oamenilor. Nu cunosc circumstanțele în care ai ajuns
moștenitorul puteri mele, însă dacă puterea mea te-a acceptat, înseamnă că ai
fost născut ca om. La un moment dat al existenței tale, tu, cel ce vrea să
pedepsească oamenii și le numește ființe proaste și ignorante, ai fost un om.
(spune Grimm)
-Eu… eu… sunt
om?! (se miră Death)
*End of
Flashback*
-Să treacă cât
mai repede balul ăsta nenorocit. Nu-mi place să fiu distras de la treabă.
(spune Death, privind spre fereastră)
-Ralexează-te
puțin! Ești prea obsedat de munca ta. Nici pentru mine nu înseamnă prea mult
balul ăsta, însă de când m-ai salvat doar asta facem, umblăm în fiecare
colțișor de lume și trecem sufletele oamenilor dincolo. Vreau și eu o seară
liberă! (spune Anna)
-Cred că nu
realizezi importanța acestie slujbe. Ai uitat ce s-a întâmplat cu lumea atunci
când m-am oprit din a mai face asta? (întreabă Death)
-Știu, de aceea
nici nu vreau mai mult decât o singură seară. Cred că tu ești cel care nu
realizează importanța unei pauze. (spune Anna)
-Ultima mea pauză
n-a ieșit prea bine. (spune Death)
Anna începe să
râdă. La fel și Death.
-Din cauza ei am ajuns așa. (spune fata)
Cei doi se
apropie unul de celălalt. Se sărută. În fața lor se deschide un potral
interdimensional. Death și Anna privesc spre portal. De acolo sare Emily. Aceasta aterizează peste Death și îl sărută. Moartea este șocată. Anna face
o față furioasă și crănțăne din dinți. Emily se dă jos de pe Death. Aceasta
este foarte agitată. Fiind toată roșie, se pune în genunchi și începe să facă
plecăciuni în fața celor doi.
-Îmi cer mii de
scuze! Am uitat că nu mai pot folosi salutul ăsta. Sunt așa o vacă! Anna, nu
vreau să crezi că eu și cu Death suntem … adică ne cunoaștem de mai mult timp
și eu am sânii mai mari, dar totuși nu
există nimic între noi. Îmi pare rău! Îmi pare rău! N-am vrut. Vă rog să mă
scuzați! (spune Emily)
-Ce mod de-a îți
mai cere scuze e și ăsta?! Știu Emily. Este în ordine. Te iert, dar dacă mai
faci o singura dată asta îți voi rupe fiecare pană de la aripi și te voi fierbe
în cele mai fierbinți locuri ale iadului! (spune Anna, fortându-se să
zâmbească)
-Nu, nu, te rog!
Jur că nu voi mai uita. Promit! (spune Emily)
-Bine atunci.
(spune Anna)
”Nu înțeleg
nimic.” - gândește Death, în timp ce privește neutru conversația dintre cele
două
-Așa. Death,
trebuie să îți spun ceva ... între patru ochi. (spune Emily, privind-o insistent
pe Anna, semn că ar vrea să plece din încăpere)
”Nenorocită mică!
Deci asta ai vrut tot timpul.” -gândește Anna
-Eu am să vă las
atunci. (spune Anna)
Fata părăsește
camera cu jumătate de zâmbet. Emily zâmbește subtil.
-Deci, ce vrei
să-mi spui? (întreabă Death)
-Îmi pare rău!
(spune Emily, aplecându-se rușinată în fața lui Death)
-De ce-ți ceri
scuze? (întreabă Death)
-Nu prea știu, am
simțit nevoia. (spune Emily)
-Nu mai fi așa
copilă. Atitudinea asta va face lumea din jur să nu te considere niciodată
importantă. Ține-ți capul sus! (spune Death)
-Am înțeles!
Atunci, fii atent la mine, boule! Am ceva important să-ți comunic. Ciulește-ți
bine urechile alea ****! **** dacă mă
faci să mă repet. Clar? (spune Emily pe un ton dur)
**** = cuvinte cenzurate
-Acum cred că-l ți prea sus. (spune Death, adoptând o atitudine seacă)
-Îmi pare rău!
Cum am putut scoate cuvintele alea pe gură? Nu. Nu. Nu. Nu vreau … dar m-am simțit atât bine spunând și eu ****. Niciodată n-am avut curajul. (spune Emily)
-Treci la
subiect. (spune Death)
-Da. Am un mesaj
de la Soul. (spune Serafimul)
-Soul?! Cum?
Te-ai întâlnit cu el? (întreabă Death, fiind șocat de cele auzite)
-Da. A trecut
acum câteva zile pe la Deus. Ne-am întâlnit din întâmplare în Rai. (spune
îngerul)
-Ce face? Unde a
dispărut în toți acești ani? Unde e acum? (întreabă Death, agitat)
-Nu știu. N-a
vrut să-mi spună. Tot ce mi-a zis a fost să-ți transmit asta. ”Deus plănuiește ceva.
Oprește-l!” (spune Emily)
-La naiba, Emily!
De ce n-ai insistat mai mult? L-ai lăsat să plece doar așa? (întreabă Death)
-Îmi pare rău!
(spune Emily)
-Asta este. Nu
există cale de întoarcere. Știu că Deus are un plan nou. Chiar dacă
știu o parte din el, sunt convins că nu mi-a spus totul. Dacă vrea să facă ceva
dubios am să îl opresc și de data asta. Nu-ți face griji! (spune Death)
-Ești sigur că e
bine să te împotrivești din nou lui Deus? Totuși, el este creatorul … (spune
Emily, dar este întreruptă de către Death)
-Emily! (strigă
acesta)
-Scuze! Nu mai
țipa la mine! ****! (strigă Serafimul)
Death rămâne
șocat de cuvintele scoase pe gură de către aceasta. Emily se panichează și își pune
mâna la gură. Mormăie ceva.
-Nu înțeleg nimic. Deși la cum te cunosc, probabil tocmai ți-ai cerut scuze. (spune Death)
Emily îi face
semn că a ghicit. Mormăie din nou.
-În seara asta,
la balul său nenorocit, cred că o să aflăm cu toții planul său. (spune Death)
Emily mormăie din
nou.
-Poți să-ți iei
mâinile de la gură. (spune Death)
-Parcă a
menționat că dorește să ne spună ceva. Crezi că are legătură cu ceea ce spune
Soul? (întreabă Emily)
-Cel mai
probabil. (spune Death)
-Apropo de bal ... mergi împreună cu Anna, nu? … Ce întrebare stupidă! Normal că mergeți împreună.
Sunt așa o proastă! (spune Emily, fiind toată roșie)
-Emily! Credeam
că am lămurit treaba asta acum mult timp. Știi foarte bine răspunsul meu. Treci
peste! (spune Death, pe un ton mai răspicat)
Emily rămâne
stupefiată. Încep să-i curgă niște lacrimi.
-Tocmai asta este
problema. Ceea ce ai spus atunci e total opus față de ceea ce faci acum. Ești
doar un mincinos. Te urăsc! (spune Emily)
Deodată, tot
apartamentul lui Alphiel începe să fie cuprins de flăcări. Emily și Death se
uită speriați în jurul lor.
-Nu din nou!
(spune Serafimul)
Într-o parte
total necunoscută a Raiului, ființele cuprinse de energia neagră, putredă,
mărșăluiesc în neștire. În fața lor se află bărbatul cu mască, care l-a atacat
pe Soul.
Mult
așteptatul bal este gata să înceapă. Acesta se ține în curtea interioară a
castelului de marmură, unde, acum mult timp, Arhanghelii au luptat împreună
pentru a-l învinge pe Lucifer. Atmosfera sofisticată este dată de decorațiunile
albe ce împânzesc locul și de muzica gregoriană. Curtea este plină de îngeri
îmbrăcați la patru ace. Aceștia discută, unii dansează, cert e că toți se simt
bine. În mijlocul curții stau Anna și Death. Fata poartă rochia neagră de mai
devreme, în timp ce moartea are un frac.
-Urăsc ținuta
formală! (spune băiatul)
-Lasă, îți stă
bine! (spune Anna, luându-l de braț pe Death)
Aceștia continuă
să meargă prin curte. Anna privește spre ceilalți îngeri, care, în mod evident
îi evită și le transmit priviri foarte reci.
-E ciudat! Nu te simți
puțin … nedorit? (întreabă Anna)
-Bine ai venit în
lumea morții! Așa a fost din totdeauna. Niciodată n-am fost mai mult decât un
ciudat, un proscris care nu aparține nici Raiului, dar nici lumii umane.
Înfumurații ăștia de îngeri nu vor să aibă de-a face cu noi. Asta e lumea în
care trăiesc. Mai ales după cele petrecute în ultimele luni, reputația mea a
devenit și mai proastă. (spune Death)
Anna privește
tristă. De la o masă din apropiere se aude un râs cunoscut.
Aceștia își întorc privirile și îl văd pe Seraphiel, stând în fața mesei și
bând un soi de băutură alcoolică. Lângă el stau câțiva membri ai gărzilor lui
Deus, care încearcă să-l convingă pe înger să nu mai bea.
-Vă rog domnule,
nu mai beți! (spune un înger)
-Ne faceți de
rușine. (spune un altul)
-Vă fac pe naiba!
Pentru asta există balul ăsta, să ne simțim cu toții bine. Haideți! Beți și voi
cu mine. Alcoolul ăsta este mult mai bun decât cel de pe Pământ. Mă bucur că
m-am întors! (spune Seraphiel, încântat)
-Mereu știam că
ești un ordinar, dar nu mi-am închipuit că ești și bețiv. (spune Death, apărând
în spatele lui Seraphiel)
-Huh! Încă mă
bântuie vocea morții ăleia nenorocite. Trebuie să beau mai mult. Nu mă mai
bântui, stafie! (spune Seraphiel, bând încă un pahar de alcool)
Îngerii din jurul
lui se retrag și îi lasă loc morții să se apropie.
-Practic și tu
ești o stafie. (spune Death)
Seraphiel se
întoarce și îl vede pe Death. Începe să țipe.
-Ce … ce … ce
naiba cauți tu aici? (spune Seraphiel, șocat)
-Haide Seraphiel!
Așa te comporți tu cu prietenii? Ar trebui să fii fericit că mă vezi. (spune moartea)
-Noi cinci nu
suntem prieteni! (spune Seraphiel)
-Cinci?! (spune
Death, nedumerit)
-De când te-ai
multiplicat? O singură moarte enervantă era mai mult decât de-ajuns. (spune
Seraphiel, lovind cu mâna aerul)
-Bună Seraphiel!
(spune Anna, venind și ea lângă Death)
-Anna! Huh?! Mă
bucur să te văd! Vino și bea un pahar cu mine. De ce mai stai cu ăsta? Eu te
sfătuiesc să fugi cât de repede poți. Dacă vrei îți fac eu rost de-o poziție ca
și gardian a lui Deus. (spune Seraphiel, zâmbind)
-Apreciez, dar …
(spune Anna, însă nu este lăsată să termine)
Death îl prinde pe înger de spatele capului și îl dă cu capul de masă. Seraphiel adoarme. Îngerii de
lângă el se sperie și fug.
-Ce tip ciudat!
În loc să leșine, el adoarme. (spune Death)
-Nu crezi c-ai
fost puțin cam dur? (întreabă Anna)
-Deloc. (îi dă
replica Death)
-Deci aici erați!
(se aude vocea lui Alphiel din spate)
Moartea și
partenera acestuia se întorc, doar ca să îi vadă pe Uriel și Alphiel în spatele
lor. Serafimul fuge spre
Death și îl prinde de guler.
-Nenorocitule!
Asta este a doua oară când îmi distrugi apartamentul. Ce s-a întâmplat? De ce
am găsit totul scrum când am ajuns acasă? (întreabă Alphiel, scuturându-l
puternic pe Death)
-Domnișoară
Alphiel, dacă continuați așa îl veți omorî! (spune Anna)
-Asta este și
ideea. (spune Alphie)
-Î … Îmi cer s …
scuze! (spune Death)
Serafimul îi dă
drumul morții. Aceasta cade în fund. Anna îl ajută să se ridice.
-Tu mi-o repari.
(spune Alphie)
-Crezi că am
timp?! (răspunde Death)
-Nu înțeleg ce se
întâmplă. Pisica Death a făcut ceva rău? (întreabă Uriel)
-Uriel! (spune
Death)
-Mă bucur să vă
revăd! Miaw! (spune îngerul)
Seraphiel mormăie
la masă.
-Ce s-a întâmplat
cu bețivul ăla? (întreabă Alphiel)
-Și-a meritat-o.
(spune Death)
-Pisică
Seraphiel, dacă ai nevoie de ajutor, sunt aici pentru tine. (spune Uriel,
încercând să-l consoleze pe îngerul căzut la datorie)
-Mori! (mormăie
Seraphiel)
Deodată, muzica
se schimbă, iar toată atenția se mută spre ieșirea din castel. Îngerii se
așează în așa fel încât să facă loc în zona treptelor.
-Ce se petrece?
(întreabă Anna)
-Își fac apariția
Arhanghelii. (spune Alphiel)
-Arhanghelii!
(spune Anna mirată)
Dintr-o parte a
castelului, Raphael coboară scările, având-o lângă el pe Emily. Aceasta poartă
o rochie roșie. Toți îngerii încep să aplaude.
-Ce drăguț arată
Emily! … La naiba! Sunt puțin geloasă.
(spun Alphiel)
Anna o privește
mirată. Death se uită și el, însă mai mult pasiv. Îngerii continuă să-i aclame.
Emily îi observă. Alphiel îi face cu mâna. Serafimul zâmbește și se uită la
Death.
-Pisică Alphiel,
parcă urai Serafimii. (spune Uriel)
-Ai dreptate,
însă ea este o excepție. (spune Alphiel)
Cei doi coboară și se așează în fața mulțimii de îngeri. Din cealaltă ieșire a castelului,
își fac simțită prezența Michael și Lila. Liderul Serafimilor poartă o rochie
verde. Mulțimea de îngeri aclamă mult mai puternic decât au făcut-o atunci când a coborât Raphael.
-Cine-i ăla?
(întreabă Anna)
-Michael, cel mai
puternic dintre Arhangheli. (spune Death)
”Ce prezență
impunătoare” - gândește Anna
Alphiel se uită
cu multă ură spre Lila. Aceasta strânge puternic din pumni.
-Oi, Alphie, ești
bine? (întreabă Death)
-Cum să nu fiu
bine? Mă simt minunat. Mă bucură atât de mult să-l văd pe Lordul Michael de
braț cu curva aia încrezută și fandosită. Sunt atât de fericită câ îmi vine
să-i înec în smoală pe amândoi! (spune Alphiel)
-Ce mod ciudat de
a-ți arăta fericirea! (spune Uriel)
”Nu. Cu siguranța
nu mai are mult și explodează de nervi.” - gândește Death
Michael și Lila
coboară treptele. Aceștia merg în direcția lui Death și-a celorlalți. Pe măsură
ce se apropie, îngerii din jur încep să devină confuzi.
-De ce vine
încoace cel mai puternic Arhanghel? (spune Anna mirată)
Toți devin
agitați. Michael și Lila se opresc în fața lui Death. Arhanghelul și moartea se
privesc în ochi. O tensiune apăsătoare se simte între cei doi.
”Ce se întâmplă? Parcă vor amândoi să se mămânce unul pe celălalt” - gândește
Anna, fiind agitată și tremurând
Alphiel îi pune
mâna pe umăr și îi face semn să se calmeze.
-Death, mă bucur
atât de mult să te revăd! (spune Michael)
-La fel și eu,
Michael! (răspunde moartea)
Cei doi dau mâna,
după care se iau în brațe.
-Nu prea înțeleg
ce se petrece. (spune Anna)
-Nu te agita.
Totul este în ordine. Cei doi sunt foarte apropiați. Death este ca un frate mai
mic pentru Lord Michael. (spune Alphiel)
-Serios?! Mie de
ce nu mi-a spus asta niciodată? (spune Anna, mirată)
-Aceasta este
Lila, liderul Serafimilor și partenera mea din această seară! (spune Micheal, prezentând-o pe Lila)
-Da … bună! Deci
tu ești șefa obsedatei ăstaia. (spune Death, făcând referire clară la Alphiel)
Lila dă aprobator
din cap.
-Hei, secătură!
Nu sunt obsedată ... (spune Alphiel)
-Haideți să ne
liniștim! Încă toți ne revenim după o perioadă grea. Alphiel, îți mulțumesc
pentru grija pe care ai avut-o față de Death! (spune Michael)
-Lord Michael! Nu
… nu, serios, nu trebuie să spuneți asta. A fost o nimic toată. Vai de mine! Ce
drăguț! Da. A fost plăcere mea. Oricând. (spune Alphiel, legănându-se și
vorbind ca o copilă)
-Ce-i cu ea?
(întreabă Death)
-Așa face mereu
când Lordul Michael este prin preajmă. (spune Seraphiel, care pare că și-a
revenit din beție)
-Tu cum de ți-ai
revenit atât de repede? (întreabă Death)
-Nu subestima
puterea celui mai mare băutor din Rai! (spune Seraphiel, râzând și fiind
mândru)
-Nu cred că e
ceva cu care ar trebui să te mândrești. (spune Death)
-În orice caz,
Death, vreau să vorbesc cu tine mai târziu. Crezi că se poate? (întreabă
Michael)
-Da. (spune
moartea)
În cele din urmă,
ușa cea mai mare a palatului se deschide, iar de acolo pășesc spre mulțime Deus
și David. Toți îngerii tac. Tensiunea crește. Death și cu Michael îl privesc
suspicios. Deus se uită prin jur.
”Ce plănuiești
defapt, Deus?!” - gândește Death
Îngerii adoptă
poziția de drepți și așteaptă ca demiurgul să le vorbească.
-Bine ați venit! Observ că v-ați adunat într-un
număr foarte mare, copiii mei. Vă sunt recunoscător că ați răspuns invitației
mele. Sunt sigur că mulți se întreabă de ce am ales să fac un bal, dar cel mai
important, de ce aici? Promit că până la sfârșitul serii am să vă răspund
tuturor întrebărilor. Pentru moment nu vreau decât să vă bucurați de această seară.
E o seară în care trebuie să vă simțiți bine, pentru că, începând se mâine
lucurile nu vor mai fi la fel … niciodată.
Auzind cele spuse, toți îngerii sunt acaparați de o neliniște generală. Death privește
îngrijorat, parcă știind ce urmează să spună entitatea supremă.
-Ce vrea să
spună? (întreabă Seraphiel)
-N-am nicio idee.
(spune Alphiel)
”Am înțeles. Am
fost un prost. Ăsta era planul tău, tot timpul. ” - gândește
Michael
-Nu trebuie să vă panicați. Vă garantez că schimbările ce vor urma sunt înspre binele
vostru și a întregului univers. Aveți încredere în mine! … Bine ai venit! Se
pare că și ultimul invitat și-a făcut apariția.
Din spatele
curții se aud niște pași. Îngerii se întorc și rămân de-a dreptul stupefiați.
-Ăla e … ăla … nu
se poate … (spune Seraphiel, îngrozit)
-A venit! (spune
Michael, extrem de deranjat)
-Deus! (strigă și
Raphael)
-L-am mai văzut
pe tipul ăsta! (spune Death, amintindu-și că acest bărbat este roșcovanul cu
care s-a întâlnit în cimitir, chiar înainte de-a pleca s-o salveze pe Anna)
Îngerii sunt
foarte speriați și îi fac locul invitatului misterios să pășească în față.
-Mulțumesc pentru
invitație, Deus! (spune bărbatul cu părul roșu)
-Lucifer! (spune
Deus)
Lucifer pășește
în față, acesta având o privire și-un zâmbet meschin.
”Poftim?! Cred că
glumești! În tot acest timp, el n-a fost nimeni altcineva decât Lucifer!” -
gândește Death
Va continua în
capitolul 2: ”Declarație de război!”
