vineri, 24 iulie 2015
Capitolul 5!
Moartea pentru 30 de secunde!
Alphiel și cu Seraphiel se îndreaptă grăbiți spre locul în care Death și Nigg au fost răpiți.
-La naiba! De ce l-ai lăsat să plece de capul lui? (întreabă Seraphiel indignat)
-Ce era să fac? A luat-o la fugă fără să spună nimic. (spune Alphie)
-Moarte cretină! Face numai probleme. (spune Seraphiel)
”Sper ca Anna să fie bine!” - gândește Alphiel
-Nu-mi vine să cred că Lordul Gabriel a reapărut după atâția ani. (spune Seraphiel)
-Huh!? Ah, uitasem. Tu și cu Gabriel ați fost prieteni buni. (spune Alphie)
-Nu. N-am fost prieteni. Îl admiram, la fel ca și pe tine. Însă oricine îl sfidează pe Deus este un nenorocit. Nu-mi pasă dacă e chiar persoana pe care o admiram cel mai mult. O să-i bag mințile-n cap cu forța. (spune Seraphiel)
-Oh?! Ai evoluat mult de când nu te-am mai văzut. Dintr-un slăbănog cu gura mare ai ajuns un slăbănog cu gura mare mai hotărât. (spune Alphie)
-Ține-ți gura! Nu vreau să aud asta de la tine. Din punctul meu de vedere și tu ești în aceiași oală cu Gabriel. Doi trădători! (spune Seraphiel iuțind pasul)
Alphiel privește în jos pentru câteva secunde. Se poate observa multă tristețe în ochii îngerului. Aceasta nu stă prea mult timp așa și iuțește și ea pasul.
Cei doi îngeri ajung la cafeneaua cu pricina. Deschid ușa și intră în forță.
-Death! Nigg! (strigă Alphie)
-Oi, moarte proastă! (sprtigă și Seraphiel)
Aceștia rămân muți de uimire în momentul în care își dau seama că toți oamenii din cafenea se uită ciudat la ei.
-Oi, muritorilor! Ați văzut un puști cu părul negru cam atât de înalt, care poartă un copil după el? (întreabă Seraphiel)
-Ce-o fi cu ciudații ăștia? (întreabă un om ce-și bea cafeaua)
-Mami, mă sperie. (spune un copil)
Alphiel îi dă un pumn lui Seraphiel și-l trage afară din cafenea.
-Ne cerem scuze! Repetam pentru o piesă de teatru. Nu ne băgați în seamă și continuați-vă activitățile. La revedere! (spune Alphie ieșind)
-Ce crezi că faci? (întreabă Seraphiel supărat)
-Eu? Tu ce faci? Sperii lumea degeaba. N-o să scoți nicio informație de la ei. Probabil Gabriel a folosit magia îngerilor ca să altereze amintirile persoanelor din bar. E inutil să-i întrebi ceva. (spune Alphie)
-Înțeleg. Dar totuși, unde e moartea aia? (întreabă Seraphiel)
În camera de tortură recent improvizată, tocmai și-a făcut apariția Gabriel.
-Domnule Peterson, ce se întâmplă? (întreabă Anna speriată)
-Îmi pare rău, fetițo! Numele meu adevărat este Gabriel. (spune Arhanghelul)
-Ce se întâmplă? Unde suntem? (întreabă din nou Anna)
-Pui cam multe întrebări. Păi, bănuiesc că e normal. Din moment ce te afli într-o asemenea situație. Nu trebuie să fii speriată. Dacă sunteți dispuși să cooperați, voi fi mai mult decât bucuros să vă dau drumul. Adevărul este că nu prea-mi place să mă iau de oameni. Însă cazurile extreme cer niște măsuri extreme. Nu-i așa, D.? (întreabă Gabriel)
-Ce vrei? (întreabă Death)
-Nu-mi spune că nu ți-ai dat seama încă. Ești chiar atât de greu de cap? (întreabă Gabriel)
-Hot dog-i? (întreabă Nigg)
-Nici pe departe. Asta este ceea ce vrei tu. (spune Gabriel)
-Așa e. Însă toată lumea ar trebui să vrea hot dog-i. (spune Nigg)
-Ce micuț încântător. Tu l-ai crescut, D.? (întreabă Gabriel)
Nigg râgâie.
-Nigg, după ce ieșim de aici promit că-ți cumpăr 10 hot dog-i. (spune Death)
-Cam puțin, dar fie. (spune Nigg)
-Nu fi nesătul. (spune Death)
-Sunt în creștere. (spune Nigg)
-Fac ceva pe creșterea ta. De unde crezi că am eu atâția bani
? (spune Death)
? (spune Death)
-Domnle Death, de ce sunteți un nesuferit? (întreabă micuțul)
-Ce-ai zis? (întreabă Death iritat)
-Nu credeți că deviăm de la subiect? Renunță la jocul ăsta mic al tău și-al lui Deus, și promit că vă dau eu câți hot dog-i vreți. (spune Gabriel)
-Niciodată! (spune Death)
-Ah! Mă gândeam eu că vei spune asta. (Spune Gabriel)
-Oricum, care-i problema ta? (întreabă Death)
Gabiel merge lângă Death și-l prinde de gât.
-D.! (strigă Anna)
-Problema mea? Ascultă la mine, copil arogant! Cineva care a trăit doar câteva zeci de mii de ani n-are cum să înțeleagă. Ai habar cât rău faci oamenilor în momentul de față? Războaie, suprapopulare, foamete, resursele sunt pe terminate, toate o iau razna din cauza ta! Doar pentru că tu ești un îngâmfat arogant, miliarde de suflete au de suferit. Cine naiba te crezi să te joci așa cu viețile oamenilor? (întreabă Gabriel)
-Nu știu despre ce vorbești. (spune Death, zâmbind)
Văzându-i zâmbetul, Gabriel se enervează și mai mult.
-Ești nebun! (strigă Anna)
-Nu chiar. Nu știi nimic, nu? (întreabă Gabriel)
-N-o amesteca pe ea în asta. N-are nicio vină. (spune Death)
-Ba da, are. Are din momentul în care a acceptat să fie prietena ta. Îndrăznești să pătezi puritatea sufletului uman asociindu-te cu cineva ca el! (spune Gabriel)
-Termină! (strigă Death)
-Nu știu ce vrei de la noi, dar ești țicnit! (spune Anna)
-Mă faci nebun? Asta e straniu. Într-o lume în care nimeni nu mai moare, ți se pare că mai există așa ceva precum ”normalul”? Și știi de ce nu mai moare nimeni? Toți vă întrebați. De când a apărut fenomenul ăsta oamenii încearcă să caută un răspuns și nu reușesc. Adevărul e că nici n-au cum să-l găsească. Cauza tuturor evenimentelor din ultima vreme lucrează la un nenorocit de fast food. Cum dracu să-l găsești? (spune Gabriel)
-Dacă continui să vorbești o să… (spune Death)
-O să ce? N-ai nicio putere acum. Cum de altfel sunt și eu. Deus ne-a luat puterile amândurora… Așa. Cum spuneam. Nu ți s-a părut ciudat faptul că morțile au încetat chiar în momentul în care D. și-a făcut apariția la școala voastră? (întreabă Gabriel)
-N-are nici un sens. Cum poate ca un student transferat să aibă legătura cu moartea? (întreabă Anna)
Death începe să se agite și încearcă să rupă lanțurile.
-Nu te obosi, sunt vrăjite. Nimeni nu poate scăpa din ele. Anulează orice putere. Stai calm, D. Sau ar trebui să-ți spun, Death?. Exact. Anna…
-Taci! (strigă Death)
… băiatul de care tu te-ai îndrăgostit nu este nimeni altcineva decât moartea însăși. El este cel care face legătura între cele două lumi și transportă sufletele oamenilor către judecată. Death, moartea. Tot haosul din lume este repercursiunea unui joc pe care el l-a creeat, un joc născut dintr-o aroganță și-un egocentrism cum rar am mai văzut. Nu e un student obișnuit, nu e nici măcar om, el este moartea. (spune Gabriel)
-Anna, nu-l asculta. (spune Death)
-Dacă te aștepți să cred asta înseamnă că ești chiar mai nebun decât credeam. Ai probleme serioase. (spune Anna)
-Trăim într-o lume mult mai complexă decât pot capacitățile omenești de înțelegere să perceapă. Poate ai să mă crezi după ce-ți fac o demonstrație. Am memorat toate cele 12 tablete antice cu magia îngerilor. Nu sunt la fel de puternic ca înainte, dar nici n-am de ce să mă plâng. (spune Gabriel)
Arhanghelul începe să recite o incantație într-o limbă necunoscută. Toate obiectele din cameră încep să plutească în aer. Presiunea aerului devine foarte grea și îi presează pe cei trei. În jurul lui Gabriel se formează o aură albastră. Anna se panichează și țipă.
-La naiba! Termină! (spune Death)
Gabriel nu mai spune nimic. Toate obiectele ce se aflau în aer cad pe jos.
-Tu nu vrei să termini, însă ai pretenția ca eu să încetez. Cum vine asta? (întreabă Gabriel)
-Nu pot să cred! Asta înseamnă că...(spune Anna)
-Nu te mit. Ești om. Eu iubesc toți oamenii. Vreau să te salvez, Anna. Din păcate ai fost mințită și manipulată de nemernicul ăsta...
Gabriel nu apucă să termine ce are de zis, deoarece un râs sadic din partea lui Death îl întrerupe.
-Ce naiba!? (se miră Arhanghelul)
-Ha ha ha ha! Cred că nu mai are rost să mă ascund. Huh! Da, ai dreptate. E un joc egoist. La fel ca oamenii. Creaturi slabe, nesemnificative și fără nicio putere. Dacă ei sunt egoiști, eu de ce nu pot fi? Care e diferența dacă e unul sau câteva miliarde. Deus e egoist, îngerii sunt egoiști, la naiba, până și tu ești un fraier egoist acum. Atunci, eu de ce nu pot fi? M-am săturat să fiu văzut ca o boală, un blestem. Proștii ăștia nu-și dau seama cât bine le fac. Așa că poți să te duci dracului! Nu regret nimic. Oamenii merită pedepsiți! (strigă Death)
-Nenorocitule! Să nu mai vorbești niciodată oamenii de rău! (spune Gabriel, nervos)
Pe străzile New York-ului este un haos de nedescris. Bandele de infractori hoinăresc pe străzi și dau foc la tot ce prin în cale. Poliția este pe urmele lor. Alpheil și Seraphiel continuă să-l caute pe Death.
-Unde ar putea fi? (întreabă Seraphiel)
-Habar nu am. Nu-i pot simți nici o fărămâ din aura lui. (spune Alphiel)
-Probabil Gabriel a pus o vrajă ca să nu-l putem găsi. (spune Seraphiel)
-Totuși, s-ar putea să știu pe cineva care ne-ar putea ajuta. (spune Alphie)
-Pe cine? (întreabă Seraphiel)
-O cunoștință cu care am lucrat mai demult. Dacă poate cineva să-l găsească pe Death, el este acela. (spune Alphiel)
-Păi, hai să-i facem o vizită cunoștinței tale. (spune Seraphiel)
-Nu-i așa ușor. Habar nu am unde este. Va trebui să dau câteva telefoane. (spune Alphie)
-Hai atunci! Să nu mai pierdem timp. Cine știe ce va face Gabriel. Este o persoană foarte vicleană. (spune Seraphiel)
*Flashback*
Seraphiel aleargă spre o siluetă neagră. Tot ce se poate distinge la această siluetă sunt aripile extrem de mari și de frumoase. Seraphiel aleargă. La un moment dat, silueta neagră se întoarce și observăm că e Gabriel în forma lui de Arhanghel.
-Aici erai, Seraphiel! (spune Gabriel)
-Lumea asta chiar că a luat-o razna. Nu e un loc bun de trăit pentru cineva atât de drguț ca mine. La naiba! Totul e distrus. Vreau să fie totul frumos și luminos, și roz. (spune Alphie)
-Alphiel, crezi că e corect ceea ce facem? (întreabă Seraphiel)
-Adică? (întreabă Alphie)
-Să-l ajutăm pe Death. Uite în ce stare a adus lumea. Dacă ar fi să ne implicăm, normal ar trebui să luptăm împotriva lui. (spune Seraphiel)
-Încă ai aceiași gândire de cățeluș manipulat. Am ales să fiu de partea lui Death nu pentru că m-a rugat Deus. A fost strict alegerea mea. (spune Alphiel)
-De ce? Ce te fascinează la un copil arogant și lipsit de orice formă de respect? (spune Seraphiel)
-Huh! E doar că … am vrut să cunosc persoana în care el își pune atât de multă încredere. (spune Alphie)
-Prin el te referi la ...
-Da. (spune Alphiel)
De după colț apare o gașcă de vreo 20 de bandiți care trag cu arme de foc și fug de poliție.
-E minunat! Mulțumim morții că nu mai există! (spune unul dintre aceștia)
-Ce-o să ne facă? Nu ne pot închide pe vecie. (spune Altul)
-Yu-huuu! Nu mai murim! (strigă și-un al treilea, în timp ce trage cu pistolul în aer)
Seraphiel și Alphiel tocmai ce ajung față în față cu ei.
-Tipii ăștia mă enervează. (spune Seraphiel)
-Și pe mine. (spune Alphiel)
Cei doi îngeri atacă grupul de tâlhari și-i nimicesc cu câțiva pumni. Oamenii sunt aruncați peste tot. Au dureri crunte și se vaită. Apar trei mașini de poliție. Polițiștii se dau jos și scot pistoalele.
-Nu mișcați! (strigă unul)
-Să plecăm. (spune Alphie)
Îngerii își arată aripile și încep să zboare. Polițiștii trag după ei, însă nu-i nimeresc.
-Stai! … Huh! Zboară! Ce naiba! (spune unul dintre polițiști)
La o cofetărie oarecare, Alphiel și Seraphiel tocmai se așează la o masă.
-Ei, unde e prietenul tău? N-a zis că vine aici? (întreabă Seraphiel)
-Taci și comandă! O să apară el. (spune Alphiel cu o voce inocentă și cu un zâmbet larg pe față)
Chelnerița vine la masă. Seraphiel stă cu meniul în mână și se gândește ce să comande.
-Ce să comand? … Ce să comand? … Hmmm! Aș vrea 3 eclere, o prăjitură cu brânză, 2 savarine și 4 amandine … Nu, stai! 2 amandine și 3 arlechino! (spune Seraphiel)
-Sigur. Și doamna? (întreabă chelnerița)
-Eu doar o cafea. Să fie la fel de drăguță ca mine. (spune Alphie)
-Sigur. Vine imediat. (spune chelnerița)
-De ce ai comandat atâta? Zici că ești Nigg. (spune Alphie)
-Tu nu înțelegi. Dulciurile … dulciurile sunt atât de bune. Nu mă pot abține. Au gustul raiului. De fiecare dată când mănânc o prăjitură simt cum pășesc pe placajele de aur din rai. Înțelegi? (spune Seraphiel)
-Nu prea. (spune Alphiel, având o expresie foarte seacă)
*După un timp*
În fața lui Seraphiel sunt toate prăjiturile pe care le-a comandat. Acesta se uită cu poftă la ele și se pregătește să le mănânce.
-Însfârșit, dorul meu de casă va fi alinat. (spune Seraphiel)
Acesta se pregătește să mănânce o savarină, însă o pisică sare pe masă și o mănâncă chiar înainte să o apuce îngerul. Acesta se enervează.
-Pisică proastă! Mi-ai mâncat prăjitura. Îți dai seama de ceea ce tocmai ai făcut? (spune Seraphiel nervos)
Pisica mai mănâncă o prăjitură. Și încă una. Și tot așa până nu mai rămâne nimic.
-Stai! Ce faci? … Nu! Prăjiturile mele. O să te spintec. (spune Seraphiel, fiind pregătit să taie pisica cu sabia lui)
Pisica se sperie și sare în brațele lui Alphie.
-Alphiel, mișcă-te! Altfel te voi tăia și pe tine. (spune Seraphiel)
-Nu vă mai prostiți. (spune Alphiel)
-Dar pisica aia blestemată mi-a mâncat prăjiturile. Nu pot s-o las să scape așa. (spune Seraphiel)
-Asta nu-i o pisică. E un înger păzitor. (spune Alphie)
-Huh! Ce?! (spune Seraphiel mirat)
Pisica se linge între picioare.
-Haide Uriel, nu te mai prosti! (spune Alphie)
Pisica meaună și se transformă într-un băiat, în jur de 14 ani, cu părul roșu și o figură inexpresivă. Acesta are urechi de pisică.
-Salut, Pisi-Alphiel! (spune Uriel)
-Numele lui este Uriel, el ne v-a ajuta să-l găsim pe Death. (spune Alphie)
-Ce?! (spune Seraphiel)
Adevărul care tocmai a ieșit la suprafață este prea mult pentru Anna. Fata nu știe ce să mai creadă sau cum să digere informațiile primite.
-D., e moartea?! (spune Anna, fiind speriată și șocată în același timp)
-Înțeleg că e greu pentru tine să crezi asta. Nu-ți face griji, te voi apăra! Mai ales acum, când și-a dat arama pe față. (spune Gabriel)
-Nu înțeleg. De ce un înger de calibrul tău are o iubire atât de puternică față de oameni? (întreabă Death)
-Cred că știi și tu. Sus, în rai, oamenii sunt priviți ca niște nimicuri. Niște ființe slabe, care doar păcătuiesc și distrug. Toți se întreabă ce a fost în capul lui Deus când a creeat așa ceva. Doar că nimeni nu poate vedea adevărata minune care o reprezintă oamenii. Ei sunt cele mai pure ființe. Au conștiință, sentimente, gândesc, se bucură, râd, iubesc. Îngerii nu sunt capabili de așa ceva. Moartea nu e capabilă de așa ceva. Oricât ai sta printre oameni, n-o să fii ca ei. Oricât ai vrea. Și eu voiam să devin om, dar nu pot. Însă tot ce pot face e să-i apăr. Să-i apăr de ființele puternice și egoiste așa ca tine și ca Deus, care se folosesc de oameni pentru propriul lor amuzament. Chiar și tu, dragă moarte, nu realizezi, însă ești doar un pion pentru Deus. De o eternitate încoace el nu face nimic decât să se plictisească. Din când în când mai dă viață la niște ființe precum oamenii pentru a se distra. Vrea să vadă cât rezistă creațiile sale. Dacă nu eram eu, lumea era de mult pierdută. Cine crezi că l-a avertizat pe Noe de potop? Huh?! Cine crezi că a despicat mările în două pentru Moise? Cine crezi că a oprit incendiile și calamitățiile naturale de-a lungul istoriei? Huh? Eu am fost. Eu! Iar lui Deus normal că nu-i convenea să intervin în micile lui distracții, așa că mi-a luat puterile și m-a aruncat pe pământ. Îți dai seama cât de crud este din moment ce mi-a făcut mie asta, unul dintre fii lui. La fel și tu, Death, ești doar o unealtă de care se folosește pentru a se distra. Adevăratul rău din lumea asta este chiar Deus. (spune Gabriel)
-Înduioșătoare poveste! Doar că, nu-mi pasă! Nu-mi pasă dacă Deus se folosește de mine ca să se distreze. Nu-mi pasă ce vrea el cu adevărat. Atât timp cât eu obțin ceea ce vreau nu-mi pasă de nimic. Nu sunt un erou, nici un distrugător. Vreau doar ca oamenii să înțeleagă importanța morții și nimic mai mult. (spune Death)
-Nu, Death, adevărul e că, tu trebuie să înțelegi importanța oamenilor. (spune Gabriel râzând)
-Mai scutește-mă! De îndată ce scap de cătușele astea am să te omor. (spune Death)
-Vorbe mari pentru cineva care este legat și nu poate să facă nimic. N-ai nicio putere. Acum, permite-mi să te învăț eu o lecție. (spune Gabriel)
Îngerul se apleacă și ia de jos un țăruș ascuțit de lemn.
-Mă torturezi? Crezi c-ai să ajungi undeva cu asta? (întreabă Death)
-Să te torturez? Huh! Nici gând. Ai dreptate, n-aș ajunge nicăieri. Nu tu ești cel care trebuie să sufere, Death. Nu nu. Lecția pe care vreau să ți-o arăt nu se referă la tine. Ceea ce vreau eu să te învăț este sentimentul pe care îl ai atunci când o persoană dragă ție suferă din cauza acțiunilor tale nesăbuite. Fiind mereu singur, niciodată n-ai avut pe nimeni în jurul tău, așa că mereu ai făcut ceea ce-ai vrut. Doar că, acum ai, iar repercursiunile acțiunilor tale se vor abate supra lor. (spune Gabriel, apropiindu-se de Anna)
-Ce vrei să faci? Stai! Oprește-te! Ea n-are nicio legătură. (spune Death)
-Deci îți pasă de ea. Cum credeam. Ca să fiu sincer cu tine aveam mici dubii, dar am avut dreptate. (spune Gabriel)
”La naiba! Nu știu cum sau de ce, dar vreau să o salvez pe Anna. Oare chiar am ajuns să țin la ea? Ce naiba se petrece cu mine?!” - gândește Death
-Nu te învinovății. Deus nu ți-a luat doar puterile. Nu. El te-a făcut om de-a dreptul. Ființele supranaturale sunt ca niște soldați de pulmb, nu simt nimic. Sunt programați să facă un lucru și asta fac orbește. Mă rog, nu toți. Vezi tu, ființele mai puternice ajung să-și pună niște întrebări. Este oare calea lui Deus cea corectă? De ce ar trebui să urmăm ordinele lui. Fiecare tânjește după libertate. Iar aceste ființe puternice încep să dezvolte sentimente, ca și oamenii. Toți ar trebuie să aspirăm ca să fim oameni. Chiar și tu. Nu te simți prost. Bucură-te! Bucură-te pentru că acum, știi și tu cum e să simți iubirea. (spune Gabriel)
-Taci! Taci naibi din gură! (strigă Death)
-Chiar dacă refuzi să accepți, asta nu schimbă cu nimic situația. Anna, să știi că-mi pare rău! Nu vreau să fac asta, mai ales unui om. Dar pentru binele omenirii trebuie făcute niște sacrificii. (spune Gabreil)
-Ce...(spune Anna)
Fata nici bine nu realizează ce se petrece în jur. Gabriel îi bagă țărușul ascuțit în stomc și o înjunghie. Fata țipă speriată după care leșină. Death și Nigg rămân stupefiați. O dâră mare de sânge se varsă din stomacul și intestinele fetei.
-Vezi?! Ce firavă e. Nici n-a rezistat șocului, a și leșinat. La naiba cu tine, Death! De ce mai pus să fac asta? (spune Gabriel, având lacrimi în ochi)
-Dacă scap vreodată de aici. 10 secunde. (spune Death)
-10 secunde? Ce vrea să însemne asta? (întreabă Gabriel)
-Atât îmi va lua să te ucid pe tine și fiecare om din de aici. (spune Death)
-Haide! Știu că nu mai ai puterile. Te-am abordat inteționat după ce ai folosit puterile date de Seraphiel. Cât de prost mă crezi? … Și-acum. Ești gata să întrerupem acest joc? Dacă n-o faci, Anna va suferi pentru eternitate dureri groaznice. Ai habar cum e să trăiești cu o gaură în stomac. Probabil nu, dar stai liniștit, nici eu. (spune Gabriel)
Tocmai s-au liniștit apele la cofetărie. Uriel e sătul. Din păcate pentru el, Seraphiel nu.
-Cum ne poate ajuta ciudatul ăsta să-l găsim pe Death? Îmi pare un înger păzitor obișnuit. (spune Seraphiel)
-Uriel are o abilitate specială. (spune Alphie)
-Da, am văzut. Mi-a mâncat toate prăjiturile. (spune Seraphiel)
-Nu e asta. Eliberare Astrală. (spune Alphie)
-Poftim! Ce înseamnă asta? (întreabă Seraphiel)
-E o tehnică secretă. Uriel își poate trimite bucăți de aură peste tot în lume cu viteza sunetului și să găsească orice. E ca un scanner gigantic care se uită într-un computer după un fișier. (spune Alphie)
-Ca un ce? Încă mai învăț despre lumea oamenilor. (spune Seraphiel)
-Nu contează. Uriel, îl poți găsi pe Death? (întreabă Alphie)
Uriel se holbează la Seraphiel.
-Pisica-Seraphiel are niște mustăți drăguțe. (spune Uriel)
-Ce mustăți? Eu n-am mustăți. (spune Seraphiel)
Uriel ține un marcăr negru în mână și îi dă o oglindă lui Seraphiel. Acesta se uită și vede că are niște mustăți desenate.
-Când ai? (întreabă Seraphiel nervos)
Acesta se șterge.
-Nu șterge pisica. (spune Uriel)
-Uriel, asta e o problemă serioasă. (spune Alphie)
-Am înțeles. Pot, doar că va dura câteva ore, poate chiar o zi. (spune Uriel)
-N-avem atât de mult timp. (spune Seraphiel)
-Nu poți să-l găsești mai repede? Te rog eu, foarte drăguț! (spune Alphie zâmbind)
-Whoa, drăguț! … Pisica-Death poate fi oriunde. Durează până aura mea poate parcurge întreaga planetă să-l găsească. (spune Uriel)
-De ce pui pisică în fața numelor noastre? (întreabă Seraphiel)
-Pentru mine toată lumea e o pisică. Miau! (spune Uriel)
”Tipu ăsta e mai ciudat ca și Nigg.” - gândește Seraphiel
-Înțeleg. Atunci caută doar în New York și pe o rază de 40 de km în jurul New York-ului. Gabriel trebuie să acționeze de aproape. N-a avut destul timp ca să se depărteze. (spune Alphie)
-Am înțeles. Încep acum. Miaw! (spune Uriel)
Ochii lui Uriel devin galbeni. Camera se apropie de fața lui. Aura lui Uriel se răspândește prin tot New York-ul. Acesta are viziuni cu oameni și locuri. La un moment dat îl vede pe Death legat de crucea în formă de X. Death strigă.
-Am găsit. (spune Uriel)
-Unde? (întreabă Alphie)
-Nu știu sigur. Îl văd pe Pisica-Death discutănd cu Pisica-Arhanghel. Mi-am legat aura de el așa că pot să-l simt. Urmați-mă! (spune Uriel, transformându-se în pisică și fugind)
-Să mergem! (spune Alphie)
*Flashback*
Death își amintește de momentele cu Anna.
-Acum vorbești de parcă nu ai fi om ... Eu cred că, dacă chiar există cineva care să fie numit moarte, acela ar trebui să înțeleagă mai bine omul. Toți au o viață, prieteni, familie, loc de muncă. Multora le place să trăiască, să simtă că au un loc unde aparțin, dar moartea nu iartă pe nimeni. Te smulge din locul tău, din familia ta, fără nici un avertisment. E normal să fii supărat pe ea... (spune Anna)
-Greșit! Moartea e importantă. Ea e cea care ne curmă suferința atunci când noi ne chinuim prea mult. Da, sunt și momente când ea apare atunci când nu trebuie dar … dar … avem nevoie de moarte. (spune Anna)
Înțeleg că nu vrei să-mi spui totul despre tine încă. Dar … dar o să vină o zi în care o să-mi spui, nu? Vreau să te cunosc mai bine. Ești atât de misterios și rece. Cred că asta m-a atras la tine în primul rând. (spune Anna)
*End of Flaskback*
-Acum, înțelegi cum mă simt eu? De fiecare dată când văd oamenii suferind. De fiecare dată când văd cum se chinuie din cauza unor dureri sfâșietoare. Când se pornește un război. Când un copil mic suferă. Înțelegi? (întreabă Gabriel)
-O să te omor! O să te fac bucățele! Când am să scap de aici ai să plătești. (spune Death)
Gabriel oftează dezamăgit.
-Văd că nu vrei să pricepi nicicum. Ei bine, atunci să trecem la următorul. (spune Gabirel uitându-se la Nigg)
-Nigg! (spune Death)
-Micule Elf al Pădurilor, treci la mine! (spune Gabriel)
Acesta întinde mâna și folosește magia îngerilor. Cușca în care se află Nigg este deschisă, iar micuțul plutește direct în mâinile lui Gabriel.
-Dacă te atingi de mine o să te mușc. (spune Nigg)
-Ce vioi ești tu! (spune Gabriel)
-Lasă-l în pace! (strigă Death)
-Huh! Ce se aude? Ește Death? Pare că lecțiile mele încep să-i intre încet în căpățâna aia seacă. (spune Gabirel)
-O să te...
Death nu termină ce are de zis pentru că ușa încăperii explodează. O grămadă de oameni capabili în a folosi magia îngerilor sunt aruncați înontru.
-La naiba! Cum ne putem lupta cu așa ceva? (spune unul dintre ei)
-Chiar și cu magia îngerilor suntem neputincioși. (spune altul)
-Oare cum ne-au găsit? (întreabă Gabriel)
Pe ușă intră Seraphiel, gata de luptă.
-Asta-i tot ce aveți? (întreabă îngerul)
-Seraphiel! (spune Death)
-Măi măi! Dacă nu este chiar Seraphiel. Am auzit că ai devenit șeful gărzilor lui Deus. Te felicit! Vezi? Ți-am zis eu că într-o zi ai să ajungi puternic. (spune Gabriel)
-Lord Gabriel! De ce? (spune Seraphiel)
-Ce întrebare prostească. Știi bine răspunsul. Pentru că oamenii nu merită să fie tratați în felul ăsta. (spune Seraphiel)
*Flashback*
Seraphiel și Gabriel se luptă cu săbiile. Seraphiel este mult mai tânăr. Acesta îl atacă pe Gabriel, însă Arhanghelul îi blochează lovitura și-l dezarmează. Seraphiel își pierde echilibrul și cade. Gabriel îi duce sabia la gât.
-Ai pierdut. Dar ai devenit mai puternic. (spune Gabriel)
Acesta îl ajută pe Seraphiel să se ridice.
-Într-o zi vreau să devin la fel de bun ca dumneavoastră, Lord Gabriel. (spune Seraphiel)
-Ai talentul și capacitatea să devi puternic. Dar nu uita, sunt un Arhanghel. Oricât te-ai antrenat n-ai să ajungi la nivelul meu. (spune Gabriel)
-Înțeleg. (spune Seraphiel trist)
-Nu fi trist. Nu puterea face ca un înger să fie bun. Există lucruri mult mai importante decât puterea. (spune Gabriel)
-Cum ar fi? (întreabă Seraphiel)
-Dragostea pentru oameni. Noi, îngerii, am fost făcuți pentru a proteja oamenii. Asta este cel mai important. Nu puterea. Determinarea ta în a proteja oamenii. (spune Gabriel zâmbind)
*End of Flashback*
-Te-am admirat atât de mult. Dar tu ne-ai trădat. (spune Seraphiel)
-Pe cine am trădat? Pe tine? Pe Deus? N-am trădat pe nimeni. N-am fost de partea îngerilor niciodată. Am luptat mereu alături de oameni. Așa că, grșești. (spune Gabriel)
-Mă rog! Asta nu mai e important. Păzea că vin! (strigă Seraphiel atacându-l pe Gabriel)
Îngerul îl atacă cu sabia, însă fostul Arhanghel se ferește. Acesta face un scut de energie în jurul lui. Gabriel încearcă să-l ridice prin telekinezie pe Seraphiel, însă îngerul este prea rapid și nu apucă să-l prindă. Seraphiel vine din spate, fiind pregătit să înfigă sabia în Gabriel. Arhanghelul face un câmp de forță ce îl aruncă departe pe Seraphiel.
-Chiar și fără puterile de Arhanghel, tot nu mă poți învinge prea ușor. Prieteni, ridicați-vă! Ajutați-mă să înving neghina răului! (spune Gabriel)
Oamenii lui Gabriel, pe care acesta i-a învățat magia îngerilor se ridică de jos. Toți îl înconjoară pe Seraphiel.
-La naiba! Haideți, am să vă bat pe toți! (strigă Seraphiel)
Strecurându-se în cameră total neobservat, este Uriel, în forma lui de pisică. Acesta ajunge în fața lui Death.
-O pisică!? (se miră Death)
Uriel se transformă înapoi în înger.
-Cine ești? (întreabă Death)
-O pisică-înger. Pisică-Death, am venit ca să te salvez. Miaw! (spune Death)
-Pisică-Death!? (Spune adolescentul legat)
-Sunt niște cătușe rezistente. Meh! Am să le distrug. Roagă-te să nu-ți tai și o mână. (spune Uriel)
Îngerului îi cresc niște gheare de felină.
-Oi, stai! Ce crezi că faci? (întreabă Death)
Uriel taie cu ghearele sale cătușele care-l țin pe Death. Deodată, o prezență puternică se simte în cameră.
-La naiba! Moartea! (spune Gabriel, îngrijorat)
-Ce înseamnă asta? (întreabă Seraphiel)
O putere copleșitor de mare se simte în cameră. Atmosfera se schimbă total. Un fum negru împânzește tot. Unii dintre oamenii mai slabi încep să leșine. Presiunea puterii lui Death îi lasă muți de uimire pe toți.
-Ce putere înfricoșătoare! Miaw! (spune Uriel)
-Cum naiba? (întreabă Gabriel)
-Mai am 30 de secunde. (spune Death)
-Înțeleg. Foarte isteț din partea ta. M-ai prins. Nu mă așteptam la așa ceva. Se pare că cele 5 minute de putere pe care ți le-a dat Deus nu trebuie să fie consecutive. (spune Gabriel)
-Exact. Data trecută mi-am dat seama de asta destul de târziu. Am întrerupt transformarea după 4 minute și 30 de secunde. Însă tot e bine. 30 de secunde sunt mai mult decât suficiente ca să-i omor pe toți din locul ăsta. (spune Death)
-Asta va fi problematic. Te rog să n-o faci! (spune Gabriel)
O aură neagră îl cuprinde pe Death. Acesta revine la forma lui originală de moarte. Hainele i se schimbă, iar coasa îi reapare în mână.
-Tipul ăsta e prost! Nu știe că nu putem muri? (întreabă unul dintre oamenii lui Gabriel)
Aceștia, fiind încrezători în cele întâmplate în ultima vreme îl atacă pe Death cu un fel de energie albastră.
-Nu! Nu faceți asta. El e singurul care vă poate ...
Death ajunge în spatele oamenilor. Capetele lor cad pe podea.
… omorî! (spune Gabriel speriat)
-Rest în peace! (spune Death)
-Au murit! Au murit! Dar cum? (întreabă ceilalți oamenii)
Aceștia se panichează și fug.
-Nu vă apropiați de el. Dacă el vă taie totul s-a terminat. (strigă Gabriel)
-Am spus că voi omorî fiecare om din aceasta clădire. (spune Death, dispărând)
-Nu! (strigă Gabriel disperat)
Death apare în fața utilizatorilor de magie a îngerilor și îi ucide pe fiecare.
”Pramatia asta enervantă are o putere mult prea mare. Cum naiba?” - gândește Seraphiel
-Ce-ar fi să te învăț eu o lecție pe tine acum? (întreabă Death, chiar după ce ucide și ultimul om din cameră)
Gabriel cade în genunchi.
-Nu o să te iert! Niciodată! (strigă Gabriel)
Arhanghelul recită niște incantații în limba îngerilor. O aură albastră puternică se formează în jurul lui. Acesta ridică toată mobilă din cameră și o aruncă spre moarte. Death se ferește cu ușurință. Ajunge în spatele lui Gabriel și cască.
-Ai terminat? (întreabă Death)
-Tu… Încă mai… (spune Gabriel)
Într-o fracțiune de secundă Death îl taie în două pe Gabriel cu coasa. Arhanghelul cade în bucățele. Cele 30 de secunde trec, iar Death își revine la normal.
-Chiar la fix. O secundă mai târziu și era grav. Totuși, acum chiar că nu mai am deloc puteri. (spune Death)
-Nu sta așa. Hai să plecăm! (spune Seraphiel, cărând-o pe Anna în brațe)
Nigg sare pe umărul lui Death.
-Ești bine Nigg? (întreabă Death)
-Da, domnule Death. (spune micuțul)
În fața ascunzătorii lui Gabriel, Alphie ține un cerc de teleportare deschis și îi așteaptă pe restul. Din cauza zgomotului, polițiștii au fost alertați și se îndreaptră spre imobil. Alphiel aude sirenele care se tot apropie.
-Unde naiba sunt? (întreabă Alphie)
De la geamnul etajului 2 sar Seraphiel, Death, Nigg, Uriel și Anna. Seraphiel o ține în brație pe Anna, iar Uriel pe Death și Nigg.
-Anna! Ce s-a întâmplat? Boule, n-ai fost în stare s-o protejezi? (întreabă Alphie)
-Îmi pare rău! (spune Death)
-Pisică-Alphiel, nu mai avem timp. (spune Uriel)
-Știu. (spune Alphie)
Aceștia folosesc cercul de teleportare și ajung pe acoperișul blocului în care stă Alphiel.
-Death, spune-mi, ce s-a petrecut acolo? Unde e Gabriel? (întreabă Alphie)
-Nu-ți face griji, l-am omorât. N-o să mai avem treabă cu Gabriel. (spune Death)
-L-ai omorât? Nu poți omorî un Arhanghel. Doar un alt Arhanghel poate să ucidă un Arhanghel, indiferent dacă are puteri sau nu. (spune Alphie)
-Cum!? (se miră Death)
Între timp poliția a început să inspecteze zona de luptă. Rămășițele lui Gabirel se adună la loc, iar Arhanghelul își revine. Polițiștii rămân îngroziți.
-Ce fel de magie e asta? (întreabă un polițist, fiind speriat)
-Stai! Altfel trag. (spune un altul scoțând pistolul)
Gabriel face un descântec, iar toți oamenii de lângă el leșină.
-Îmi pare rău! … Nenorocitul ăla, chiar are ceva putere! (spune Gabriel)
Se aud niște pași. Gabirel se uită atent și-l vede pe David.
-David! Huh! A trecut ceva vreme. (spune Gabriel)
-Într-adevăr. (spune David)
-Deci? Te-a trimis bătrânu să scapi de tot de mine? Cred că l-am enervat puțin. (spune Gabriel)
-Chiar din contră. Deus este destul de recunoscător pentru show-ul de azi. (spune David)
-Nenorocitul ăla! (spune Gabriel)
-În orice caz. M-a trimis ca să-ți dau ceva. (spune David)
-Ce anume? (întreabă Gabriel)
David înfige o sabie în Gabriel. Arhanghelul începe să lumineze.
-Asta. (spune David)
Tot pământul din jur începe să se cutremure. Un mănunchi uriaș de lumină se formează în jurul lui Gabriel. După ce dispare, îl putem observa pe Gabriel, având aripi și o sabie în mână. Energia și presiunea din jurul lui sunt la fel de puternice ca a lui Death.
-Puterile mele, s-au întos. (spune Gabriel)
-Deus are așteptări mari de la tine. Bine ai revenit, Arhanghel Gabriel! (spune David, plecând)
-Înțeleg. (spune Arhanghelul zâmbind)
Va continua în capitolul 6: ”Arhanghel vs. Serafim!”
Palpitant si surprinzator ^^ imi plac toate intorsaturile de situatii care se intampla, si toate fazele de evolutie prin care trece Death.
RăspundețiȘtergere