luni, 6 iulie 2015
Capitolul 2!
Moartea merge la școală!
Spațiul și timpul sunt distorsionate. Death, Nigg și Alphiel tocmai trec print-un poral interdimensional din lumea îngerilor în cea a oamenilor. Nimic nu mai este recognoscibil, chiar și conștiința morții se pierde încet.
”A sosit vremea. Oameni imbecili, cât am să mă bucur când am să vă văd fețele disperate.” - gândea Death în timp ce treceam prin portal.
Nigg se uită nedumerit la el. Alphiel fredonează o melodie foarte încet.
Dimensiunea începe să-și recapete formele. Au ajuns. Sunt în lumea oamenilor, tocmai pe acoperișul unui bloc destul de înalt. E mult fum, agitație și o gălăgie de nesuportat.
-Unde suntem? (întreabă Death)
-Asta e lumea oamenilor. (răspunde Alphiel)
-De asta m-am prins și eu. Unde mai exact în lumea oamenilor? (întreabă din nou băiatul)
-Ah! Ce bătută-n cap sunt! ... Suntem în New York. (spune Alphiel)
-Huh! Așa deci. Văd că Deus m-a aruncat în cel mai mare mușuroi de oameni. (spune Death)
-Mușuroi? (se miră Alphiel)
-Las-o baltă! Hei, unde a dispărut Nigg? (întreabă Death, fiind puțin speriat de dispariția micului său partener)
-Asta e o întrebare bună. Acum o secundă era aici. (spune Alphiel)
Cei doi încep să se uite prin împrejurimi. Îl caută pe Nigg din priviri. Alphiel îl observă jos, în fața unui stand de hot dog.
-Uite-l acolo! (spune Alphiel)
-Ce naiba face?! (întreabă Death)
-Aparent își ia un hot dog. (spune Alphiel)
Jos, bărbatul ce vindea hot dogi tocmai îi dă unul lui Nigg.
-Poftim, băiat ciudățel! (spune bărbatul)
-Mulțumesc!...Uhm! E bun. (spune Nigg, mâncând și salivând simultan)
-Face 2 dolari și 50 de centi. (spune bărbatul cu hot dogi, întinzând mâna)
Nigg își bagă un deget în nas, scoate un muc, și-l pune în mâna bărbatului.
-Poftim! (spune Nigg)
Micuțul dă să plece. Bărbatul se uită nedumerit preț de câteva secunde. Se enervează și fuge după Nigg.
-Stai așa, pramatie mică! Dă-mi banii pe hot dog! (strigă bărbatul, urmărindu-l pe Nigg)
Cei doi încep să fugă prin mulțime. De sus, Alphiel și Death privesc toată scena.
-Prietenul tău e foarte amuzant și drăguț. (spune Alphiel)
-Da, trebuie să recunosc, are un stil aparte. (spune Death, zâmbind nedumerit)
Ajunși acasă la Alphiel, cei trei întă într-un apartament destul de spațios. Bucătăria și cu holul nici nu se disting, e doar o încăpere imensă ce le cuprinde pe ambele.
-Bun. Am ajuns. Bine ați venit în casa mea! (spune Alphiel foarte entuziasmată)
-E o casă destul de mare pentru o singură femeie. (spune Death)
-Îmi plac spațiile largi. (spune Alphiel)
-Unde-i frigiderul? (întreabă Nigg)
-Chiar acolo. (spune Alphiel, arătând către colțul din dreapta al bucătăriei)
Nigg fuge cu toată puterea spre frigider. Îl deschide și începe să mănânce.
-Ești sigură că e bine să-l lași așa? O să mănânce toată mâncarea. (întreabă Death)
-Copiii ca el au nevoie de multă mâncare. (spune Alphiel)
-El nu e tocmai un copil. E un demon al pădurilor. (spune Death)
Alphiel se plimbă fericită prin bucătărie și merge către Nigg. Aceasta îl privește pe micuț în timp ce mănâncă și-l mângăie pe cap.
-Ce apetit interesant. (spune Alphiel)
-Oi! Mă asculți măcar? (întreabă Death, având o expresie seacă)
Alphie își întinde mușchii și face niște exerciții fizice prin casă.
-Ce naiba faci? (întreabă Death)
-Mă mențin în formă...Bun. Eu mă duc să fac un duș. Voi acomodați-vă cu locul ăsta între timp. (spune Alphiel intrând în cameră)
-Bine. (spune Death)
Death se așează pe un scaun și privește nedumerit prin casă. Nigg continuă să mănânce.
”De ce naiba a trebuit să vin aici? ... Mă rog. Bănuiesc că nu am ce face.” - gândește Death
La un moment dat, Alphiel iese goală din cameră. Când o vede, Death tresare.
-Oua! Ce naiba faci? (întreabă Death, rușinat)
-Duș. De ce? (răspunde îngerul total degajat)
-De ce umbli goal...
”Stai așa. De ce mă simt rușinat? N-ar trebui. Niciodată n-am simțit atracție față de corpul femeii!” - gândește Death
-Ah, înțeleg! Acum că ești om descoperi lucruri noi, cum ar fi atracția pentru corpul unui femei. Death, dacă vrei să te învăț mai multe, ce-ai zice dacă m-ai însoți la duș? (întreabă Alphie având o voce seducătoare și apropiindu-se de Death)
-Nu m-m-ulțu-mesc! (spune Death fiind tot roșu la față)
-Glumeam. (spune Alphiel râzând și intrând în baie)
-Am scăpat. (spune Death ușurat)
-Domnule Death! (spune Nigg)
-Ce e? (întreabă băiatul)
-Trebuie să încercați șunca. E delicoasă. (spune Nigg)
Câteva ore mai târziu, cei trei stau împreună la masă. Specialitatea de azi este cotlet de porc cu legume fierte. O liniște covârșitoare curpinde atmosfera locuinței, până când Death hotărăște să o strice.
-Oi, Nigg! Mai poți mânca? ... O să ți se facă rău. (spune Death)
Nigg înfulecă foarte repede toată farfuria.
-Încă o porție. (spune Nigg)
-Sigur că da. Vine acum. (spune Alphiel umplând cu mâncare farfuria lui Nigg)
-Cred că m-am îngrijorat degeaba. (spune Nigg)
Death continuă să mănânce liniștit. Nigg începe să se holbeze la el.
-Ce e? (întreaba Death deranjat)
-Domnule Death, mai mâncați aia? (întreaba Nigg)
-Da. (spune tânărul)
Nigg strănută peste farfuria lui Death și umple toată mâncarea cu salivă.
-Dar acum? (întreabă Nigg)
-Ia-o. (spune Death împingând farfuria)
Nigg ia și farfuria lui Death și începe să mănânce din ea.
- Apropo. Abia acum mi-am amintit. Deus mi-a zis să vă dau asta. (spune Alphiel, dându-i lui Death o listă)
-Ce e asta? (întreabă Death)
-O listă de cumpărături? (întreaba Nigg)
-E o listă cu sarcinile pe care Deus le-a pregătit pentru tine. (spune Alphiel)
-Sarcini? Ce fel de sarcini? (spune Death)
-E un ghid de lucruri pe care trebuie să le obții pentru a te integra în societate. Trebuie să le obții pe toate dacă vrei să îți recuperezi puterile. (spune Alphiel)
-Să vedem. Prima chestie: ”Mergi la scoală”. A doua: ”Integrează-te într-un grup de tineri”. A treia: ”Găsește-ți un loc de muncă cu jumătate de normă„. A parta: ”Caută-ți un hobby”. Și ultima: ”Găsește-ți o iubită”. Ce? Trebuie să fac toate astea? (spune Death revoltat)
-Nu zice nimic de mâncare? (întreaba Nigg)
-Ce tâmpenie! Deus mi-a zis că pot să-mi recuperez puterile când vreau. Demiurgul ăla neno...
Death nu termină ce are de zis că neonul de pe tavan de sparge în bucățele și îi lasă în beznă.
-Ai grjă ce vorbești! Nu uita că Deus vede și aude tot. (spune Alphiel)
-Hă hă hă! (spune Death puțin speriat)
După câteva minute, Alphiel a adus câteva lumânări care să țină locul neonului spart. Nigg stă cu degetul în nas și se joacă cu unul dintre acele lumânări. Alphiel îl privește amuzată, iar Death stă îngândurat și privește spre listă.
”Cred că glumești. Ce plănuiști, Deus? Ăsta e modul tău de a mă face să înțeleg oamenii?” - gândea Death
-La ce te gândești? (întreaba Alphiel)
-La cum naiba o să fac toate lucruile de pe lista asta. (spune Death)
-Eu zic s-o iei încet. Am rezolvat oricum ca de mâine să mergi la școală. (spune Alphiel)
-Poftim! Și când aveai de gând să-mi spui? (spune Death mirat)
-Chiar acum. (zice Alphiel)
-Și eu vreau la școală. (spune Nigg)
-Îmi pare rău, Nigg. Dar tu încă ești prea mic ca să mergi la școală. (spune Alphiel)
-Înțeleg. (spune Nigg trăgând un pârț)
-Alphiel? (întreaba Death)
-Spune-mi Aplhi, te rog! Sună mai drăguț. (spune Alphiel)
-Atunci Alphi, ce fel de școală e asta? (întreabă Death)
-E o școală nu foarte departe de aici. Stai liniștit, e drept că nu e una dintre școlile de top din oraș dar sunt sigură că ai să te integrezi foarte bine. (spune Alphiel)
-Înțeleg.
-Death? Dacă ai nevoie de o iubită ... să știi că eu îți stau la dis-po-zi-ți-e. (șoptește Alphiel suav în urechea lui Death)
-Termină! (spune Death rușinat)
-Glumeam! (Alphiel râde)
A doua zi, Death și Nigg merg spre școală. Aceștia ajung în fața unei clădiri mari și portocalii. În jurul lor se învârt tot felul de studenți. Cei doi se opresc și privesc către școală.
-Am ajuns. Deci asta e școala Newman. (spune Death)
-Nu pare cine știe ce. (spune Nigg având degetele în nas)
-Nigg, tu de ce ești aici? (întreabă Death)
-Eu mă duc oriunde mergeți și dumneavoastră, domnule Death. (spune Nigg)
-Înțeleg. Să mergem atunci. Dar la cursuri nu mă poți însoții. (spune Death)
-De ce? (întreabă micuțul demon al pădurii)
-Pentru că o să sperii lumea. (spune Death)
Death ajunge în clasă și se așează într-o bancă lângă geam. Toți ceilalți elevi îl privesc suspicioși. Printre aceștia se numără și un băiat cu părul potrocaliu și ochi căpriu și o fată cu părul negru, lung.
”Se pare că sunt tratat cu suspiciune” - gândește Death
Lângă el apare un tip brunet, foarte făcut, care îl amenință.
-Hei, tu! Ăla e locul meu.
Death îl ignoră.
-N-auzi? Am zis să te ridici. (spune gorila)
-Oh nu, ăla e locul lui Mike! Acum a îmbulinat-o. (spune unul dintre elevi)
-Săracul copil! (spune altă elevă)
-Ai ceva tupeu ca să mă ignori. (spune Mike)
-Tu ai vorbit vreodată cu o furnică? (întreabă Death)
-Huh?
-Asta reprezinți tu pentru mine. (spune Death)
-Arogant împuțit. O să te fac terci. (spune Mike, ridicându-l pe Death de gulerul de la cămasă)
-O să te...
*Flashback*
Death stă la masă cu Alphi. Este dimineață și se pregătește să se ducă la școală.
-Am plecat. (spune Death)
-Death, încă ceva. (spune Alphi)
-Ce anume? (întreabă băiatul)
-Încearcă să nu cauzezi nici un fel de probleme. Trebuie să te integrezi printre oameni, nu să-i eviți. Să nu te bați cu nimeni, ai înțeles? (spune Alphiel)
-Și de ce mă rog aș asculta de un înger păzitor? Uiți cine e superiorul aici. (spune Death)
-Death, te rog! (spune Alphi, având o față serioasă)
Death rămâne mirat când îi vede expresia feței.
-Bine. (spune acesta)
*End of the Flashback*
”N-am văzut-o niciodată pe Alphi atât de serioasă. I-am promis că nu o să fac nimic prostesc.” - gândește Death
-Acum nu mai ești mare și tare. E doar gura de tine. (spune Mike, ținându-l pe Death de cămasă)
-La naiba! (spune Death)
-Hei, Mike! Lasă-l în pace! (se auzi o voce)
-Huh! (exclamă Mike, privând în dreapta)
Privirea-i zărește chiar pe tipul cu părul potocaliu ce se uita le Death înainte.
-Tu ce naiba mai vrei? E vina lui că s-a pus pe locul meu. Eu doar îl învăț pe nesimțitul ăsta bunele maniere. Stai în baca ta sau o pățești și tu. (spune Mike)
-Pune-l jos am zis. Sunt alte bănci libere. Nu trebuie să te porți așa. (spune băiatul)
”Cine naiba e tipul ăsta?” - gândea Death
Mike îl lasă jos pe Death și se duce la băiatul cu părul portocaliu.
-Tu ți-ai cerut-o. (spune Mike, lovindu-l în burtă)
Băiatul cade jos. Îl doare foarte tare. Chiar când să-i mai dea o lovitură, apare Death și-i prinde mâna lui Mike.
-Ajunge. (spune Death)
-O să...
Nu termină Mike de spus nimic că toți elevii se ridică în picioare. Tocmai ce vine profesoara de matematică.
-Bună ziua, domnișoară Alphi! (spun elevii)
Death rămâne mască când își dă seama că noua lui profesoară de matematică e chiar Alphiel.
-Alphi! (strigă Death mirat)
-Haideți la locuri. Azi e o zi minunată pentru matematică, nu-i așa? ... Uite-l și pe studentul nou. Darrel. (spune Alphi)
-Cine? (întreaba Death nedumerit)
-Nu ești tu Darrel, studentul nou? Hai în față și prezintă-te, te rog! (spune Alphi)
-Serios? Darrel? (spune Death)
După ora de matematică Alphi și cu Death se plimbă pe holurile școlii.
-De ce nu mi-ai spus că ești profesoară aici? (întreabă Death)
-Am vrut să te surpind. (spune Alphi zâmbind)
-A fost mai degrabă un șoc. (spune Death)
-Death, mulțumesc! (spune Alphie)
-Pentru?
-Pentru că ți-ai ținut promisiunea față de mine și nu ai cauzat probleme. (spune Alphi)
-Nu e nimic.
Cei doi se opresc în fața biroului directorului.
-Eu trebuie să trec pe la director. Ne vedem acasă. (spune Alphi, făcându-i cu mâna lui Death)
Alphi intră în birou. Acolo o așteaptă directorul, bărbat, în jur de 50 de ani, păr negru spre cărunt, îmbrăcat la costum.
-Yu-hu! Domnule Director, am venit. (spune Alphi)
-I-a un loc. (spune directorul)
-Nu mulțumesc. Nu prea îmi place să stau jos. (spune Alphiel)
-Alphiel, ce caută moartea la mine în școală? (întreabă directorul)
-Păi Deus mi-a spus că i-ar prinde bine dacă ar începe să meargă la școală, așa că m-am gândit să-l transfer aici. (spune Alphiel)
-Deus, huh! Și de ce ar avea moartea nevoie să meargă la școală. Am auzit și eu zvonul, îngerii vorbesc, dar nu-mi imaginam că o să ajungă fix în școala mea. (spune directorul)
-E vreo problemă cu asta? (întreabă Alphi)
-Am fost de acord să te primesc pe tine, un înger în școala mea atâta timp cât nu-mi încurci planurile. Dar pe el...(spune îngerul)
-Lasă-mă să fiu clară cu tine, Metatron. Dacă voi, îngerii căzuți, interveți în viața lui Death, am să vă prăjesc măruntaiale. (spune Alphiel cu o figură serioasă)
-Oh, asta da amenințare. Eu nu sunt obligat să ascult de Deus ca o mică păpușă precum faceți voi. De aceaa sunt un înger căzut. Și nici nu-mi place jocul ăsta idiot pe care moartea a început-o. El nu realizează ce hoas o să creeze. (spune Metatron)
-Asta nu e problema mea. (spune Alphiel)
-Nu doresc un confict cu îngerii. (spune Metatron)
-Atunci stai departe de el. (spune Alphiel, ieșind pe ușă)
Alphiel iese afară și începe să zâmbească și să fredoneze cântece pe hol. Între timp, Metatron e vizibil iritat de cele petrecute.
-Tsh! Îngeri idioți! ... Mike! (spune Metatron)
Se dechide un potral din podea, iar de acolo iese Mike.
-Te-ai întâlnit azi cu el. Ce părere ai? (întreabă Metatron)
-În momentul de față nu e cu nimic mai presus decât un simplu om. Nu cred că reprezintă un pericol pentru noi. (spune Mike)
-Totuși, prezența lui mă irită. Fă-l să plece. (spune Metatron)
-Dar cu Alphiel ce facem? (întreabă Mike)
-O să mă ocup eu de îngerul acela păzitor enervant. (spune Metatron)
Death se plmiba pe holurile școlii. Deodată, din baia fetelor aude niște țipete. Toate fetele fug speriate din baie. Death se apropie de ușă. Din baie iese Nigg înfășurat tot în hârtie igienică.
-Sunt o mumie! (spune Nigg)
-Nigg, ce faci? (întreabă Death)
-Ah, domnule Death. Doar pierdeam timpul până terminați dumneavoastră cursurile. (spune Nigg, scobindu-se în nas)
-Hai acasă. (spune Death)
Cei doi ies împreună din școală.
-Hei, stai! (se auzi o voce din spate)
Death se întoarce și îl vede pe tipul cu părul portocaliu care i-a luat apărarea în clasă.
-Tu ești...
-Bună! He! Nu credeam că o să te mai ajung ... Eu sunt Sam, încântat! (spune Sam, întinzându-i mâna lui Death)
Cei doi dau mâna.
-Încotro mergi? N-ai chef să mâncăm ceva? (întreabă Sam)
-Am o întrebare. (spune Death)
-Ce anume?
-De ce mi-ai luat apărarea azi în clasă? (întreabă băiatul)
-Pentru că înțeleg cum e să fii puștiul cel nou ... Nici eu nu sunt elev aici de foarte mult timp. La fel ca tine am întâmpinat dificultăți, dar într-un final am găsit oameni de treabă care m-au acceptat. (spune Sam)
-Înțeleg. (spune Death plecând)
-Hei, stai! (strigă Sam)
-Domnule Death, poate ar trebui să mergeți cu el. (spune Nigg)
-De ce? (întreabă Death)
-Nu uitați de lista lui Deus, acolo apare și o cerință ce implică integrarea într-un grup social. Detectez o oportunitate bună aici. (spune Nigg)
-Ai dreptate, Nigg ... Prea bine, unde mergem? (spune Death)
-Ai să vezi. (spune Sam)
Ajunși la un fast food, fiecare dintre cei trei își comandă ceva. Sam mănâncă o salată orientală, Death macaroane cu pui, iar Nigg trei duzine de hamburgeri.
-Uhm, prietenul tău are un apetit cam mare pentru statura lui. (spune Sam)
-Oi, Nigg! Ai bani să plătești toate asta? (întreabă Death)
-Nu vă îngrijorați, domnule Death. Am găsit toți banii ăștia la școală. (spune Nigg, scoțând un teanc mare de dolari)
-Unde i-ai găsit? (întreabă Death)
-Într-un seif. (spune Nigg)
-Bună! Îmi cer scuze dacă ați așteptat prea mult. (se auzi vocea unei fete)
Death se uită și o vede pe fata cu părul negru ce se tot holba astăzi la el în clasă.
-Scuze, ea e Anna. E o prietenă bună de-a mea, am chemat-o și pe ea. (spune Sam amuzat)
-Bună! Eu sunt Anna. Îmi pare bine de cunoștință Darrel. (spune fata)
-Darrel?
-Nu ăsta e numele tău? (întreaba Anna)
-Ce? Ba da. Dar sună stupid. Dacă e să mă strigați cumva, spuneți-mi D. (zice Death)
-D.? (se miră Ana)
-Ce nume! Cine ar vrea să fie strigat după o inițială. (spune Sam râzând)
-Taci Sam! Mă bucur să te cunosc, D. (spune Anna)
-Mda. (spune Death)
Ana îl observă pe Nigg cum mănâncă. Se duce la el și-l prinde de obraji.
-Cine e drăgălășenia asta mică?! Uită-te la el ce adorabil e! (spune Anna)
-Domnule Death, ajutor! (spune Nigg, fiind torturat)
-D., e cumva fratele tău mai mic? (întreabă Ana)
-Ceva de genu. (spune Death)
După mâncare, cei patru merg spre casă povestind. Death a început să devină din ce în ce mai degajat și mai lejer în preajma Annei și a lui Sam.
-Noi o luăm pe aici. (spune Sam)
-Bine. (spune Death)
-Ne vedem la școală. (spune Sam)
-Uhm, D.? (zice Anna rușinată)
-Da?
-Știu că ești nou în oraș și e greu pentru tine, așa că...așa că...dacă ai nevoie de cineva cu care să ieși...(spune Anna rușinată)
-Am înțeles. (spune Death zâmbind)
Ana zâmbește. Cei patru se despart. Nigg și Death merg spre casă.
-Domnule, se pare că acea femeie...
-Da.
Death și Nigg intră în casă. În bucătărie Alphiel face de mâncare purtând doar un șorț.
-Am ajuns...(spune Death, dar nu termină de vorbit că o vede pe Alphi dezbrăcată și încremenește)
-Bine ați venit! Mâncarea e aproape gata. (spune Alphi)
-Pune ceva pe tine. (strigă Death)
-Acuma. (spune Alphi râzând)
Cei trei se așează la masă.
-Cum a fost ziua ta, Death? (întreabă Alphi)
-În regulă, presupun. (spune Death)
-Ai reușit să îndeplinești ceva sarcini de pe listă? (întreabă Alphi)
-Sunt mai greu de realizat decât mă aștepam. Oricum, cred că sunt pe drumul cel bun. (spune Death)
-Serios? Vai ce mă bucur! (spune Alphi îmbrățisându-l pe Death)
-Mă sufoci! (spune acesta)
-Domnule, cred că a apărut o bună oportunitate pentru a mai completa o sarcină. (spune Nigg, scobindu-se în nas)
-Nu pot să te iau în serios când ai mâna plină de muci. (spune tânărul)
-Cred că am găsit persoana potrivită pentru rolul de iubită. (spune Nigg)
-Doar nu te referi la...
-Ce? Death o să aibă o iubită? Sunt atât de geloasă ... Deci, cine e? (întreabă Alphi)
-Fata de mai devreme, Anna. E limpede că simte ceva pentru dumnevoastră. Eu zic că e o ocazie bună. Dumneavoastră fiind o fire anti-socială o să vă fie greu să găsiți fete care să fie atrase de dumneavoastră. (spune Nigg)
-Nu știu ce să zic. (spune Death)
-Hmmm! Anna? E perfectă. E o fată atât de bună și de cuminte. Ai grijă de ea, Death. (spune Alphi)
-Bine ... Uhm, cum fac să fie iubita mea? Adică e un ritual, ceva? (întreabă Death)
-Posibil. (spune Nigg)
-Voi doi chiar nu știți nimic despre femei, nu? ... Lăsați asta în seama mea. Poftim! (spune Alphie, dându-i lui Death două bilete la film)
-Ce sunt astea? (întreabă Death)
-Bilete la filme. Treaba ta e să o inviți pe Ana la un film, după o scoți la o plimbare prin parc și dacă simți că vă potriviți...
-De ce trebuie să fac toate asta? Nu mai bine o întreb direct? (întreabă Death)
-Nu! Faci cum îți zic eu. Ai înțeles? (spune Alphi cu o voce seriosă)
-Da...(spune Death)
-Minunat! Death are o întâlnire! (strigă Alphi fericită)
A doua zi, Death o așteaptă pe Anna ca să o invite în oras. Death are biletele la film în mână. Le privește pasiv.
”La naiba, Alphi! Câteodată poate fi foarte înfricoșătoare pentru un înger.” - gândește Death
-Uite că vine. (spune Nigg)
-Bun.
Death se apropie de Anna. Fata îl observă.
-Bună D.! (spune Anna)
-Bună! (spune Death)
-Ce sunt alea? (întreabă fata)
-Bilete la film. Mă gândeam că poate vrei să vii cu mine. (spune Death)
Auzind acestea, zâmbetul Annei înflorește pe fața ei. Fata se bucură și-l îmbrățișează pe Death.
-Hei, ce faci? (întreabă Death)
-Iartă-mă, dar sunt atât de fericită. (spune Anna)
Din depărare vine Sam cu un buchet de flori.
”Astăzi o să-i spun” - gândește Sam
Băiatul ajunge lângă Death și Anna.
-Bună! Anna, putem vorbi o secundă? (întreabă Sam)
-Ce este?
-Atunci eu o să plec. (spune Death)
-Bine, ne vedem mâine atunci! (spune Anna, fiind roșie la față)
-Vă vedeți mâine? (întreabă Sam)
-Da, D. m-a învitat la o întâlnire. (spune Anna)
-Înțeleg. Asta e bine ... (spune Sam cu o voce tremurată)
-Deci, despre ce voiai să vorbim? (întreabă Anna)
-Nu mai contează. (spune Sam)
Băiatul începe să fugă cu buchetul de flori în mână.
A doua zi, Death și Anna se întâlnesc în centrul orașului.
-Scuze că te-am făcut să aștepți! (spune Anna)
-E ok. Să mergem. (zice Death)
Cei doi ajung în sala de cinema. Se uită la un film de groază. Anna se sperie și îl îmbrățișează pe Death. Acesta privește nedumerit. La un moment dat Anna, vrea să-l prindă de mână, dar Death își ia niște popcorn cu mâna respectivă. După film cei doi se plimbă prin oraș. Ajung la o cofetărie.
-Ești bine? (întreabă Anna)
-Da. De ce? (spune Death)
-Ai fost cam tăcut și închis pe tot parcursul întâlnirii. Parcă te frământă ceva. (spune Anna)
-Nu chiar. (spune Death)
-D., vreau să știu mai multe despre tine. Ce-ți place să faci? (întreabă Anna)
”Ce-mi place să fac, huh?” - gândește Death în timp ce-și amintește cum trecea oamenii în lumea de dincolo.
-Nu prea multe. Într-un fel ... nu știu ... ajut lumea. (spune Death)
-Pari genul de om care ar face asta. (spune Anna)
-Cum așa?
-Arăți de parcă ai trecut prin multe. Ești rece și tăcut, dar cred că ești o persoană bună. (spune Anna)
-Ce prostie! (spune Death)
-Huh! (exclamă fata)
-Ce părere ai despre moarte? (întreabă Death)
-Ce întrebare ciudată. Nu știu sigur. Nu prea pot să-mi dau cu părerea în privința morții fiind un concept atât de abstract și greu de înțeles. Cred că și moartea poate să fie bună sau rea, depinde de fiecare cum o vede. (spune Anna)
-Înțeleg. E o înțelegere limitată, dar un răspuns just. Eu cred că moartea e un lucru necesar omenirii, dar pe care, din păcate mulți nu-l înțeleg. Oamenii nu au habar ce dar minunat le oferă moartea. (spune Death)
-Acum vorbești de parcă nu ai fi om ... Eu cred că, dacă chiar există cineva care să fie numit moarte, acela ar trebui să înțeleagă mai bine omul. Toți au o viață, prieteni, familie, loc de muncă. Multora le place să trăiască, să simtă că au un loc unde aparțin, dar moartea nu iartă pe nimeni. Te smulge din locul tău, din familia ta fără nici un avertisment. E normal să fii supărat pe ea... (spune Anna)
-Deci asta simți tu? (întreabă Death)
-Nu. Cred că asta simt toți. (spune Anna)
-Înțeleg...(spune Death având o privire pierdută)
-Dar hai să vorbim despre altceva. Suntem la o întâlnire totuți...
Anna și Death merg spre casă. Aceștia se plimbă pe digul unui râu.
-Ce apus încântător! (spune Anna)
-Anna, mulțumesc! (spune Death)
-Pentru? (întreabă Anna)
-Am reușit să înțeleg ceva de la tine. (spune Death)
-Mă bucur că te-am putu ajuta. (spune Anna)
Cei doi se uită unul la celălalt și râd. Se privesc câteva secunde în ochi, după care Anna îl sărută pe Death. Acesta este mirat și nu știe ce să facă. De la distanță Sam îi urmărea.
-Ne vedem mâine? (întreabă Anna)
-Da. (spune Death)
Anna îi face cu mâna și pleacă. Death rămâne singur. Stă nemișcat câteva secunde. Deodată, un râs sadic apare pe fața lui.
-Deci așa e să fii om? Cât de prostesc! Naivi. ”Moarte te smulge din familie, te îndepărtează de prieteni?” Ce gândire tristă și inutilă. Cu cât îi înțeleg mai mult, cu atât îmi dau seama că am făcut ceea ce trebuie. Oameni imbecili! (spune Death)
-Hei, tu! (spune Sam, apărând din spate)
-Ce vrei? (întreabă Death)
-Vreau să știu ceva. O iubești pe Anna? (întreabă Sam)
-Huh! (exclamă băiatul)
-Răpunde-mi! Anna e o fată minunată și merită tot ce e mai bun. Să nu te prind că o rănești. (spune Sam)
”Ar fi ciudat să-i spun că am ieșit cu ea doar pentru că așa scria pe o listă.” - gândea Death
-Răspunsul meu e nu. Anna nu e nimic mai mult decât un experiment pentru mine. (spune Death)
Sam îi trage un pumn. Death rămâne mirat de gestul băiatului. Sam izbucnește în lacrimi și sare la Death. Îl trântește și continuă să-l lovească cu pumnii. Death privește mirat.
”S-a enervat atât de tare doar pentru ce am zis adineauri? Hmph! Oameni, ce creturi tâmpite!” - gândește Death
Deodată, o mână trece direct prin pieptul lui Sam și îi scoate inima afară.
-Ce....(spune Sam prăbușindu-se)
Death se uită mai atent și îl vede pe Mike. Acesta se ridică de jos.
-Tu! Am simțit eu că e ceva ciudat cu tine. Ce naiba ești? (întreabă Death)
-De un gunoi am scăpat, mai avem unul. (spune Mike)
Niște aripi negre apar în spatele acestuia.
-Un înger căzut, huh! (spune Death)
-Am un sfat pentru tine: pleacă din orașul ăsta! (spune Mike)
-Și dacă nu vreau? (spune Death)
-Speram că vei spune asta. (spune Mike)
Îngerul căzut afișează un zâmbet sadic și îl atacă pe Death. Îl lovește cu pumnii și picioarele încontinuu, și-l aruncă peste tot.
”La naiba! Nu am puteri acum. Dacă le avem tipul ăsta era deja mort.” - gândea Death
Death cade pe potecă plin de sânge. Mike se aprope și face o sabie dintr-un fel de energie neagră.
-Nu pot să omor moartea, dar pot s-o torturez. (spune Mike tăiindu-l pe Death)
-La naiba!
Atacurile lui Mike sunt din ce în ce mai dure. Death e plin de sânge dar continuă să se ridice. Mike încearcă încă o lovitură, dar apare o mână care-l oprește.
-Cine? (se întreabă Mike)
Lângă cei doi stă un bărbat ce poartă o robă. Mike îl atacă dar bărbatul reușește să se ferească și-i dă un picior în burtă ce îl aruncă câțiva metri.
-Salutare, moarte tâmpită! (spune bărbatul)
-Cine ești? (întreabă Death)
Bărbatul își dă haina jos. Nu e nimeni altul decât Seraphiel, îngerul luptător cu care era să se bată Death în primul capitol.
-Tu? Seraphiel! Ce faci aici? (întreabă Death)
-Nici mie nu-mi place să-ți văd mutra, dar am ordine de la Deus. (spune Seraphiel)
-Ce fel de ordine? (întreabă Death)
-Să te păzesc și să mă asigur că nimeni nu interferează cu viața ta normală de om. (spune Seraphiel)
-N-am nevoie...
-Taci! Nu de tine depinde asta, boule! (spune Seraphiel)
Mike se ridică foarte nervos.
-La naiba, îngerule! Am să te omor! (spune Mike)
-De parcă eu, Seraphiel, cel mai puternic înger care-l păzește pe Deus aș pierde în fața unui încer căzut. Nu mă subestima, tâmpitule! (spune Seraphiel)
Acesta scoate o sabie de lumină și cu o viteză incredibilă îl taie în două pe Mike. Sângele lui e peste tot.
-Ce bou! (spune Seraphiel)
Death merge spre coprul lui Sam. Inima i-a fost scosă și lăsată lângă corp.
-E mort. (spune Seraphiel)
-Nu, nu are cum. (zice Death)
Sam începe să tușească și se ridică de pe jos. Death se uită la el și zâmbește.
-Ce naib...(spune Seraphiel)
-Cum de sunt în viață? Inima mea .. inima mea ... e chiar lângă mine! (spune Sam, panicat)
Death chicotește.
Seara, în locul bătăliei apare Metatron. Acesta găsește doar o urmă de cretă pe jos.
-Fir-ai-tu de moarte afurisită! (spune Metatron)
Death stă în pat pe întuneric. Fericirea i se citea pe față și abia se mai abținea să nu râdă.
”A început....Jocul meu tocmai am început” - gândește Death
Va continua în capitolul 3: ”Moartea în alertă!”
Deci am stat 3 minute sa inteleg finalul, si rasul sadic al mortii, acum, fara el, nimeni nu mai moare. Genial!
RăspundețiȘtergereDeath, te ador xD