vineri, 18 septembrie 2015
Salutare omaeni buni! Cu acest capitol se încheie și aventura lui Death. Ce să spun? Au trecut repede cele 12 capitole. Parcă abia acum m-am apucat de scenariu. Capitolul de azi este ceva mai lung pentru că este ultimul, însă închide de tot aventura morții în lumea oamenilor. Mulțam fain celor ce au avut răbdarea și rezistența să citească toate capitolele. Aș vrea, dacă există, ca și cei ce au citit dar n-au comentat până acum să-și lase o părere despre întreaga serie. Chiar sunt curis ce aveți de zis. Bun. N-o mai lungesc. Bucurați-vă de ultimul capitol!
Capitolul 12
D.!
Imagini neclare. Nimeni nu-și dă seama ce se petrece. Totul e vag. O serie de secvențe tulburătoare trec prin fața ochilor celui ce privește. Un oraș pustiu, în mijlocul nopții. Vocea unei fete speriate se aude în spate. O baltă mare de sânge pe jos. Se aud niște lanțuri. Se pare că o fata e legată. Nu i se vede prea bine fața. Imaginile se schimbă mult prea repede. Auzim cum țipă. Lângă ea stă o creatură ciudată. N-are formă. E ca o mixtură de umbră și lumină. Conturul ei pare oarecum uman, însă înfățișarea-i deloc. I se văd doar ochii, albi și goi. Râde. Se bucură. Fata în lanțuri țipă din nou. Îi vedem fața. Este Anna.
-Ajutor! (spune aceasta)
Tocmai atunci Death tresare. Imaginile acestea au apărut ca o viziune în mintea băiatului. Este derutat. Transpirația i se poate vedea pe frunte. Acesta nu se poate abține și tremură. Nu știe ce să creadă.
”La naiba! E a treia oară săptămâna asta. Ce se petrece? Anna! … Nu, n-are cum. Când l-am întrebat, Deus mi-a spus că-i bine. N-am de ce să-mi fac griji. Dar totuși, aici vorbim de Deus, acea ființă care ne-a manipulat pe toți și-a fost gata să sacrifice întreg universul pentru scopurile proprii.” - gândește acesta.
Moartea se află în fața unei case uriaș. Deafpt, pare mai mult un conac decât o casă. Privește spre geamul unei încăperi de la etajul doi. Încă arde lumina.
-Deci acolo e următorul. (spune acesta)
Băiatul intră în casă. Se uită prin împrejurimi. Totul e un dezastru. Urcă scările.
”Oamenii ăștia! A trecut deja o lună de când mi-am reluat atribuțiile morții. N-am avut deloc timp să mă odihnesc. Sunt atât de multe suflete de transportat. Dacă Nigg ar fi fost cu mine era mult mai ușor. Chiar simt lipsa unui asistent.” - gândește acesta
Death ajunge în fața unei uși. O deschide. Înăontru un miros puternic de cadavru în descompunere. Muștele au început să se adune. Lumina încă arde. La birou, trupul mort al unui bărbat, în jur de 50 de ani, suprapoderal. Death merge spre el.
-Huh! Îmi pare cunoscut … Stai așa! El a fost unul dintre profesorii mei cât timp am umblat la școală. Domnul Fringe, preda istorie. Ce sfârșit oribil pentru cineva ca el.(spune Death)
Băiatul atinge cadavrul cu coasa. Spiritul domnului Fringe părăsește trupul și apare în fața lui. Acesta pare puțin revoltat.
-Ce ți-a luat atât? Ai idee cum m-am simțit blocat în bucata aia de carne putrezită? (spune profesorul, revolatat)
-Huh?!
-Nici un ”huh”! Tu ești moartea, nu? (întreabă din nou)
-Da, eu sunt. M-a surprins reacția ta. Rar așa oameni ca tine. (spune Death)
-Oricum, fă odată ce-ai de făcut. Nu mai suport lumea … Stai așa! Îmi pari cunoscut. Te-am mai văzut undeva? (spune profesorul)
-Nu fi absurd. Sunt moartea. N-are cum să ne mai fi întâlnit. (spune Death)
-Ai dreptate. La ce m-oi fi gândit? Și ce-o să se întâmple cu mine acum? La ce păcate am probabil o să mă aruncați în cazanul cu smoală. Știi, sunt profesor, și m-ai aveam obiceiul să mi-o trag cu câte-o elevă. Dar nu era doar vina mea. Și ele voiau. (spune profesorul)
-Asta nu depinde de mine. Ca să fiu sincer, nici nu mă interesează. (spune Death)
-Înțeleg! (spune Profesorul)
-Nume: Albert Fringe; Vârsta: 53 de ani; Cauza morţii: atac cerebral; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo ca să fii judecată pentru faptele tale. Rest în peace! (spune acesta, după care îl taie pe domnul Fringe cu coasa)
Spiritul acestuia începe să strălucească și dispare. Domnul Fringe are o expresie ce-i trădează bucuria. Death strânge din dinți și oftează. Își aduce aminte de conversația lui cu Grimm.
*Flashback*
-Realizezi că ceea ce spui tu acum este definiția haosului, nu? (întreabă Grimm)
-Da. Însă nici ceea ce faceți voi nu este în regulă. Lumea asta poate fi salvată. Voi deveni eu autoritatea supremă și-i voi ghida pe toți. Dacă ființele vor să se războiască n-au decât. Fiecare va fi liber să facă ce vrea. Cine vrea pace asta va primi. Voi proteja pe oricine va dori și mă voi asigura ca cei de doresc să lupte să poată duce o luptă ce nu implică pe nimeni care nu are ce căuta acolo. Voi accepta răutatea, viclenia, răzbunarea, fățărnicia și le voi exploata la maxim. Voi oferi haos celor ce doresc haos și echilibru celor ce vor echilibru. (spune Death)
-Probabil! … Death, am făcut asta pentru că ai potențialul să schimbi ceva. Las totul în seama ta. Puterile mele, îți aparțin din nou. (spune Grimm)
-Nu, stai! (strigă Death)
-Sigilează! (spune Grimm)
*End of Flashback*
Lumina din încăpere se stinge. Death merge spre fereastră. Este agitat.
”Tsh! Nimic nu s-a schimbat. Am promis că voi face o lumea nouă, unde să mai mai existe granițe între nicio ființă. Grimm a spus că se bazează pe mine și totuși … sunt aici, făcând din nou treaba murdară pentru Deus. În ritmul ăsta nu voi … ” - gândește Death
La câteva zile distanță are loc înmormântarea profesorului. În cimitirul de lângă deal, toată școala s-a adunat să-și i-a rămas bun. Printre aceștia este și Alphiel, care predă matematică la aceiași școală. Death stă la câțiva metri mai în spate. Observă evenimentele de la distanță. O mulțime de oameni triști stau în fața sicriului. Chiar dacă tristețea lor este evidentă, aceștia nu îndrăznesc să mai comenteze. Chiar dacă domnul Fringe a murit subit, e mai bine să ai parte de moarte decât o eternitate de suferință pe Pământ. După ce înmormântare este gata lumea pleacă spre casă pe aleea principală. Alphiel stă de vorbă cu încă doi profesori. În fața ei apare Death. Alphie se oprește. Ceilalți doi profesori nu știu ce se petrece, din moment ce nu-l pot vedea pe băiat.
-Domnișoară Alphie, sunteți bine? (întreabă unul dintre profesori)
-Da. Am uitat ceva. Vă rog să mergeți fără mine. (spune Alphie)
-Desigur. Cum credeți. Dar dacă aveți nevoie de ajutor vă stăm la dispoziție. (spune profesorul mai bătrân)
-Nu este nevoie. Mă descurc. Mulțumesc! (spune Alphie zâmbind)
Cei doi profesori își continuă drumul. Alphie și Death stau față-n față.
-Salut! (spune moartea)
Aceștia s-au așezat pe o bancă mai discretă, chiar sub un pom uriaș. Stau câteva secunde și se uită în gol. Nu spun nimic.
-Asta e prima oară când dai un semn de viață în ultima lună. Ești fără speranță! Numai tu puteai să dispari așa. (spune Alphie)
-Îmi pare rău! (spune Death)
-Lasă scuzele! În schimb poți să mă complimentezi și să-mi spui că-s drăguță. Așa-i c-am devenit mai drăguță de când nu ne-am văzut? (întreabă Alphie zâmbind)
-Da. Dacă mă uit mai bine așa este. Chiar că ești drăguță! (spune Death)
Alphie roșește. Nu se aștepta la replica asta.
-Stai, ce-ai zis!? (spune Serafimul)
Death începe să râdă.
-Îmi pare rău! Voiam să fac asta demult. Asta e pentru toate momentele când ai profitat de slăbiciunile mele umane. (spune Death)
-Death, o să te … (spune aceasta nervosă)
-Mulțumesc pentru tot! (spune Death)
Alphie încremenește. Privește în gol, rușinată.
-Ești un cretin! N-ai de ce să-mi mulțumești! (spune Alphie)
Se lasă un alt moment de liniște peste conversația celor doi.
-Deci, ce vrei? Știu că ești genul de persoană care se arată numai când vrea ceva. (spune Alphie)
-Nu știu nici eu. Simt că sunt pe cale să repet greșeala ce-am făcut-o înainte. Mi-e frică să fac ceva care să rănească alte ființe nevinovate. (spune Death)
-La ce te referi? (întreabă Alphie)
-Ceva nu este în regulă cu Anna. Știu că Deus mă minte atunci când spune că totul este bine. Plus că, n-am renunțat la idealul meu. Vreau să creez o lume nouă. Doar să stau și să fac pe moartea nu va răscumpăra greșeala ce-am făcut-o în trecut. Totuși, mă tem că dacă acționez am s-o repet din nou. Mi-e frică să nu rănesc iar ființe nevinovate, dar dacă nu fac nimic, situația mea n-o să se schimbe. (spune Death)
-Ești mai greu de cap decât credeam. Adevărul e că și eu mi-am pierdut încrederea în Deus după cele întâmplate. Fiind un înger, nu pot să mă opun lui, fie că-mi place, fie că nu. De asta am fost așa fascinată de tine. Mi-ai plăcut din prima clipă! Niciodată n-am crezut că ceea ce-ai făcut tu a fost greșit. De asta am fost lângă tine până-n ultima clipă. Ba din contră. Cred că ceea ce-ai făcut se potrivește cel mai bine cu idealul tău. O lume în care fiecare e liber să facă ceea ce vrea. E normal să fie consecințe. Nu poți salva pe toată lumea. Însă dacă reușești să-ți duci idealul până la capăt, ai avea o șansă să mulțumești pe toată lumea. (spune Alphie)
-Înțeleg! (spune Death zâmbind)
-Acum îmi dau seama de ce ești o persoană atât de specială pentru el. (spune Alphie)
-Prin el te referi la … (spune Death, dar nu este lăsat să termine)
-Da. Unul dintre motivele pentru care am vrut să te cunosc este datorită lui. Eram curioasă de persoana pe care el o consideră ”un frate mai mic”. (spune Alphiel)
Vântul începe să bată cu putere. Camera urmărește două frunze care sunt ridicate dinspre banca pe care stau cei doi, spre cer.
Death se plimbă prin cimitir. Acesta trece pe lângă fiecare mormânt, până ajunge în fața unei statui ce înfățișează moartea. Statuia arată un schelet ce are o robă asemănătoare cu Death, și o coasă în mână.
-Dacă ar ști oamenii cât de aproape de adevăr este reprezentarea lor a morții. (spune acesta)
Coasa lui Death începe să strălucească. Death o ridică.
-Huh?! (se miră acesta)
O lumină orbitoare pulsează dinspre coasă. Death este orbit pentru câteva secunde. Când își revine realizează că se află într-o altă dimensiune. Totul în jur este gri. Nu există spațiu, timp, viață, materie, nimic.
-Unde sunt? (întreabă Acesta)
-Salutare, Death! (se auzi o voce familiară)
Moartea se întoarce și-l vede pe Grimm.
-Tu ești, Grimm?! (spune băiatul)
-Da, și nu. Eu sunt o reprezentare a conștiinței lui Grimm. Din marea masă de conștiințe care alcătuie ființa cunoscută drept Grimm, eu sunt una dintre ele. Noi doi ne cunoaștem de mult timp, Death. Eu sunt coasa morții. (spune Grimm)
Death se uită la coasă, pe care o ține încă în mână.
-Deci tu erai? De ce mi te arăți tocmai acum? (întreabă Death)
-Pentru că niciodată n-am considerat relevantă prezența mea. N-ai avut nevoie până acum de ajutor de la mine. (spune Grimm)
-Și-acum am? (întreabă băiatul)
-Este vorba despre viziunile pe care le tot ai. (spune Grimm)
-Dacă știi ceva despre ele spune-mi! (zice moartea tânără)
-Tu și cu acea femeie aveți o legătură emoțională foarte puternică. Din cauza asta e foarte probabil ca ceea ce vezi tu să fie adevărat. Nu cred că mai are rost să-ți spun că Deus nu e cea mai de încredere persoană. (spune Grimm)
-Atunci Anna este în pericol! (spune Death)
-Da. Cred că acea ființă vrea să-i distrugă sufletul. În acest fel existența ei va fi ștearsă complet. (spune Grimm)
-Poftim?! Dar ce de? (întreabă Death)
-Nici chiar eu nu-ți pot da un răspuns la asta. (spune Grimm)
-Credeam că Anna a ajuns în Rai. N-ar trebui să-i fie mai bine acolo? (întreabă din nou băiatul)
-Lasă-mă să-ți spun ce este Raiul defapt. O dimensiune împărțită în două. O parte cu care ești deja destul de familiar, unde stau îngerii și Deus, iar cealaltă parte este locul în care sufletele oamenilor sunt trimise. Însă partea mai puțin cunoscută a raiului este controlată în totalitate de Deus. Raiul este un amalgam de dimensiuni de buzunar. Fiecare suflet primește o dimensiune mică, proprie, care se află sub comanda lui. Orice suflet poate să facă ce vrea în propria dimensiune … atâta timp cât e singur. Se pare că o ființă necunoscută a pătruns în dimensiunea de buzunar fetei și vrea să-i șteargă existența. Deus, având control absolut, sigur știe de cele ce se petrec. Nu doar atât. Sunt sigur că el este în spatele acelei ființe misterioase. (spune Grimm)
-N-are nici un sens. De ce-ar vrea Deus așa ceva? (întreabă Death)
-Din cauză că fata aceea nu este un om obișnuit. (spune Grimm)
-Poftim?! Ce vrei să spui, Grimm? (se miră băiatul)
-La început nici eu nu mi-am dat seama. Dar cert este că am simțit o energie misterioasă venind din partea ei. Nu era umană, și nici angelică. Dacă ar fi s-o descriu, seamăna mai mult cu mine și cu Deus. Nu știu cine este. Dar mi-am amintit ceva. Am mai văzut-o pe fata asta, acum multe milioane de ani. (spune Grimm)
Fața lui Death rămâne încremenită când aude acest lucru. Tremură. Nu poate crede ceea ce aude.
-Îți voi arăta. (spune Grimm)
Moartea bătrână îl apucă pe Death de mână.
*Flashback*
Grimm îi arată lui Death o imagine pe care acesta a văzut-o acum mult timp. O planetă mică, goală, în mijlocul universului. Pe aceasta planetă stă Anna, goală. Se roagă în timp ce plânge. Lacrimi de sânge curg din ochii fetei.
*End of flashback*
În timp ce conștiința lui Death a fost transportată într-o altă lume pentru a comunica cu Grimm, o parte din corpul său astral a rămas în cimitir. Death privește spre statuie. Are o privire înghețată. Nu se mișcă. În spatele lui apare un individ cu părul roșu, lung. Acesta se uită la Death.
-Huh?! Ești bine? (întreabă acesta)
Bărbatul se plimbă pe lângă Death. Nu știe ce se petrece cu el. Îl atinge.
-Hei, trezește-te! (spune acesta)
-Nu poate să fie adevărat! Ea chiar este Anna? Cine este defapt? (întreabă Death)
-Nici eu nu știu. Am văzut-o o singură dată. Când l-am întrebat pe Deus despre identitatea ei mi-a spus că este cea mai mare greșeală pe care el a făcut-o vreodată. N-am înțeles prea bine, și nici nu mi-a păsat. Dar era clar că nu voia să vorbească despre ea. Moartea ei n-a fost întâmplatoare. Și nici a micuțului elf. Deus s-a folosit de tine. Pe lângă lecția pe care ți-a dat-o, acesta a scăpat și de niștii ființe ce reprezintă un pericol pentru ”echilibrul” la care ține atât de mult. (spune Grimm)
-Și Nigg!?
-Da. Elf-ul ăla a fost un hibrid între un Arhanghel și unul dintre cei 9 Zei ai Creației. Cine știe cât de puternic ar fi putut ajunge. O asemenea forță sigur ar fi stricat balanța dintre haos și ordine. (spune Grimm)
-Deci e doar vina lui Deus. Nenorocitul ăla! (spune Death)
-Soarta elf-ului a fost decisă, dar pentru fată încă nu este prea târziu. Vrei s-o salvezi pe Anna? (întreabă Grimm)
-Mai întrebi? Normal. (spune Death)
-Foarte bine atunci. (spune Grimm)
Moartea bătrână pune mâna pe coasă. Aceasta începe să strălucească.
-Ce este asta? (întreabă Death)
-De obicei nimeni nu poate pătrunde în acea parte a Raiului din cauza lui Deus. Cu puterea pe care ți-am dat-o acum tu ai să poți. (spune Grimm)
-Cum? (spune Death)
-Nu este așa simplu. Poți deschide portalul doar într-o Biserică ce poartă numele unui Arhanghel. Cea mai apropiată Biserică este cea a Sfântului Arhanghel Mihail. Acolo poți deschide portalul spre Rai. Dar înainte de asta, ca să ajungi acolo vei trece prin purgatoriu. (spune Grimm)
-Purgatoriu? Chiar există așa ceva? Credeam că-i doar un loc fictiv de care se agață și ultima speranță de salvare a oamenilor. (spune Death)
-Mai mult sau mai puțin. Mitul purgatoriului a fost interpretat greșit. Nu este un loc pentru oameni, e mai mult o mare mașină de reciclare. (spune Grimm)
-Ce?! (se miră Death)
-Când un spirit este distrus, el ajunge în purgatoriu. Ba nu. Ceea ce mai rămâne din energia lui ajunge acolo. Ființele de acolo sunt doar niște proiecții vagi ale conștiinței lor. Sunt ca și pierdute. Deus folosește acea energie ca să de-a naștere la noi suflete. Mai pe scurt, e un loc ce pregătește suflete spre reîncarnare. Îngerii, bestiile, orice ființe spirituale ajung acolo după ce mor. Va trebui să ai grijă. Nu ști peste cine vei da. (spune Grimm)
-Stai așa! Asta e prea mult. Anna, purgatoriul, toate vin deodată. (spune Death)
-Înțeleg că ai nevoie de timp ca să te gândești la asta. Dar nu ai. Sufletul fetei nu va rezista mult. Iar dacă va fi distrus și ajunge în purgatoriu o să fie prea târziu. (spune Grimm)
-Știu asta. La naiba! Acum nu mai am nici-un dubiu cu privire la ceea ce-ar trebui să fac. (spune Death)
-Fii atent! Nu știi peste cine vei da acolo. (spune Grimm)
-Voi învinge pe oricine-mi va sta în cale. Eu sunt moartea! N-o să pierd. (spune Death)
Grimm se uită la Death, după care începe să dispară încet. Lumina care l-a adus pe Death aici strălucește din nou. Moartea revine la normal.
Acesta se trezește în cimitir, chair în locul în care era adineauri.
-Whoa, te-ai trezit! (se auzi o voce)
Death îl vede pe tipul cu părul roșu de mai devreme.
-Tu cine ești? … Stai! Mă poți vedea? Asta înseamnă că ești înger. (spune Death)
-Da, ai ghicit. Iar tu ești Death, nu? În sfârșit am ocazia să te întâlnesc personal. (spune tipul misterios, fiind foarte entuziasmat de întâlnire)
-Huh! Mă cunoști? (întreabă acesta)
-Ce întrebare e asta? Ești o legendă vie. Tu ești cel ce l-a sfidat pe Deus. Adeptul unei noi forme de existentă. Să știi că acțiunile tale au influențat mulți îngeri ca și mine. Ești destul de faimos. Sunt de acord cu tine. Deus e prea obsedat de ordine. E timpul pentru o lume nouă. (spune bărbatul)
”Tipul ăsta este un ciudat.” - gândește Death.
-Ai atât de multă dreptate. Sunt fanul tău! (spune din nou)
-Mă bucur că mai sunt ființe care-mi împărtășesc opiniile, dar trebuie să plec undeva. Pa! (spune Death, plecând de lângă el)
-Multă baftă! … O să ai nevoie. (spune tipul, schimbându-și tonul vocii subit)
Death se oprește, după care se întoarce. Roșcovanul a dispărut. Desth este surprins.
-Cine naiba …
În Rai, Deus tocmai simte ceva. Tresare.
-David! (strigă acesta)
-Ce este? (întreabă asistentul cu părul alb)
-Adună îngerii. Avem probleme. (spune Deus)
-Ce fel de probleme? (întreabă David)
-Death! (spune Demiurgul)
Death stă pe un pod și privește înainte. În fața lui se află un drum drept. Nu este nimeni prim preajmă.
”Biserica este doar la câțiva metri de aici. Nu mai e mult.” - gândește moartea.
În timp ce privește în fața, vântul bate puternic. Death se pregătește să înainteze. Fără să-și dea seama, moartea se trezește înconjurat de mulți îngeri luptători. Aceștia au armele pregătite.
-Îngeri luptători, huh!? Lui Deus nu i-a luat mult ca să-și dea seama ce pun la cale. (spune Death)
-Death, oprește-te acum. Nu mișca! (spune unul dintre îngerii luptători)
Death zâmbește.
-Desigur … că nu! (spune Acesta)
Moartea își adună aura în jurul său. Energia neagră abundă peste tot. Death sare și atacă unul dintre îngeri. Acesta îi barează coasa cu sabia, dar Death i-o rupe și-l taie. Din sapte mai vin doi, însă moartea îi lovește cu celălalt capăt al coasei. De aici încolo începe un asalt asupra lui Death. Numărul mare de îngeri îl face să aibă probleme. Acesta mai mult se eschivează decât atacă. Îngerii îl urmăresc. Un grup trage cu săgeți spre el, Death le distruge în aer folosindu-și coasa.
-Nu ar trebui să subestimați moartea! (spune băiatul)
Acesta trece de la defensivă la ofensivă și atacă îngerii. Aceștia nu se pot apăra, iar moartea îi doboară unul cât unul în timp ce se apără.
-Prea ușor. (spune Death)
-Nu credeam că moartea este atât de puternică. (spune unul dintre îngerii răniți)
Aceștia încă au avantajul numeric, dar le este prea frică să-l atace direct pe Death. L-au încojurat, dar ezită. Dintre aceștia, un înger cu trei perechi de aripi vine în față. Death abia apucă să reacționeze. Îngerul atacă cu sabia. Death barează cu coasa.
-Bună! (spune îngerul)
-Un Serafim? Cine naiba ești tu? (întreabă Death)
-Numele meu este Zephon, iar tu ești pe cale să devi carne tocată! (spune îngerul)
Sabia lui Zephon produce un curent electric care este transmis prin coasă și lui Death. Moartea este electrocutată, dar rezistă.
-Ce naiba ești tu!? (întreabă Zephon mirat)
Death își adună aura și respinge atacul lui Zephon. Serafimul este aruncat câțiva metri. Death este surprins să mai vadă încă o figură familiară.
-Ai grijă, Zephon! Ți-am mai spus, dacă-l subestimezi o să mori fără să realizezi ce-i cu tine. (spune Claire, care se arată în fața morții)
-Claire! Era de așteptat să trimită Ordinul Serafimilor după mine. (spune Death)
-A ajuns Ordinul Serafimilor, suntem salvați! (spune unul dintre îngerii luptători)
Ceilalți îngeri încep să se bucure și să aclame deasemena.
-Nu te-ai schimbat deloc, Death! Credeam că vrei să te revanșezi pentru ceea ce-ai făcut, dar m-am înșelat. Uită-te aici, repetând aceiași greșeală. (spune Claire)
-Greșeală? Nu știu despre ce vorbești. Emily nu este cu voi? (întreabă moartea)
-Trebuia. Dar a refuzat să vină. Nu vrea să se lupte cu tine. N-o înțeleg. Cum poate să aibă o părere atât de bună despre cineva ca tine. Ești doar un copil arogant și egoist care nu face decât ce-l taie capul. Nu-ți pasă de consecințe! (spune Claire)
-Serios? Știi tu ce vreau să fac eu acum? (întreabă Death)
-Da. Mi-a spus David. Vrei să ajungi în Rai ca să scoți sufletul prietenei tale de acolo. Te gândești doar la fericirea ta. Fără să realizezi consecințele. Odată mort, sufletul unui om trebuie să rămână în Rai. Te joci cu ordinea naturală a lucrurilor din nou. (spune Claire)
-Deci asta crezi tu?! Atunci nu are rost să mai vorbim. (spune Death)
-De acord. (spune și Claire)
Un trăznet se abate asupra lui Death. Zephon începe să râdă ca un maniac.
-Îmi pare rău că întrerup această reuniune emoționantă! (spune Zephon)
-Cretinule! (spune Claire)
Fumul creat în timpul loviturii se risipește. Death nu are nimic. Defapt, aura din jurul său a devenit chiar mai puternică.
-Poftim! (spune Zephon, mirat)
-Asta-i tot ce ai? (întreabă Death)
-O să-ți arăt eu ție. (spune acesta)
Serafimul se enervează și-l atacă pe Death. Cei doi încep un duel al armelor. Zephon atacă nebunește cu sabia, dar Death se eschivează ușor. Moartea îi prinde sabia cu mâna.
-Ce?! (se miră Serafimul)
Sabia începe să emane curent, însă Death nu este afectat. Deodată, sabia lui Zephon se crapă.
-Cum e posibil?! (se miră acesta)
-Ți-ai încărcat sabia cu prea multă energie. Ești patetic! Nici măcar nu conștientizezi care ți-e limita. (spune Death)
Moartea îl lovește pe Zephon cu piciorul îl burtă. Luptătorul guraliv este aruncat într-o clădire. Din lateral, venind cu o viteză uimitoare, Claire îi dă un pumn lui Death. Moartea barează lovitura în ultima secundă folosindu-se de coasă.
-Uitasem cât de rapidă ești. (spune Death)
-Încă n-ai văzut nimic. (spune luptătoarea)
Claire dispare. Aceasta îl lovește din spare pe Death cu piciorul. Moartea este catapultată câțiva metri, dar se redresează în aer. Claire se mișcă repede, așa că Death nu are timp să reacționeze. Serafimul îi dă un pumn. Death se enervează. Claire apare în fața lui și începe o serie de pumni, după care îl aruncă pe Death într-una dintre mașinile de pe pod.
-Uimitor! (spun îngerii luptători care privesc lupta)
-Într-adevăr, uimitor! (spune Death ridicându-se)
-Death, speram la mai mult din partea ta. (spune Claire)
-Defapt, cred că încep să mă obișnuiesc cu viteza ta. (spune Death)
Claire strânge din dinți și oftează. Serafimul pornește la atac. Încearcă o lovitură de pumn. Death îi prinde mâna.
-Ți-am spus. M-am obișnuit. Ești rapidă, dar pumnii tăi nu prea au forță. (spune Death)
-La naiba! (spune Claire)
Moartea o învârte în aer, după care o aruncă de pe pod. Claire se redresează în aer. Serafimul face două săbii de energie și pornește spre Death. Cei doi încep un nou duel. Claire se mișcă foarte repede, însă Death reușește să țină pasul cu ea. Moartea face un câmp de energie care o respinge pe Claire. Aceasta atacă din nou, însă Death îi dă un pumn, după care, o prinde de mână și o trântește jos.
-Ai pierdut! (spune Death)
Claire îl privește pe Death cu dezgust. Death o lasă liberă și pleacă.
-Unde crezi că te duci? (spune Claire ridicându-se)
-Îmi pare rău! Nu prea mai am timp. O să ne mai jucăm altădată. (spune Death, începând să fugă pe drumul principal)
-Nu scapi de mine. Oi, Zephon, trezește-te! După el. (strigă Claire)
-Ce? Ce zi e azi? (spune Zephon, revenindu-și în urma loviturii primite)
Acesta o vede pe Claire zburând spre Death.
-Așteaptă-mă, Claire! (spune acesta)
Cei doi zboară după Death. Acesta se uită în spate.
-Ce persistenți sunt! (spune acesta)
”Ne-am gândit că s-ar putea să fugi, așa că ți-am închis toate scăpările.” - gândește Claire
Death continuă fuga. În față vede o siluetă. Pe măsură ce se apropie realizează că este cineva cunoscut.
-Alphie! (spune acesta mirat)
În fața lui Death stă Alphiel. Îngerul este pregătit de luptă. Trei perechi de cercuri galbene strălucesc pe brațul ei. Death și cu ea se privesc reciproc. Alphie începe să zboare spre Death. Cei doi se apropie din ce în ce mai mult. Se privesc unul pe celălalt. Distanța devine tot mai mică. Death își pregătește coasa, iar Alphiel atacurile de energie. Ajung unul lângă altul. Death se trage din drum și zâmbește. Alphie trece de el și îi dă un pumn lui Claire, care se afla la doar câțiva metri în spatele lui Death. Claire cade inconștientă. Zephon este mirat și nu știe ce să facă. Death își continuă drumul.
-Alphiel! (spune Zephon)
Alphie îi dă un picior în burtă. Zephon cade văicărindu-se.
”Mergi înainte, Death” - gândește Alphie în timp ce se uită la băiat.
-Mulțumesc, Alphiel! (spune Death)
Datorită ajutorului oferit de către Alphie, Death reușește să ajungă în fața Bisericii Sfântului Arhanghel Mihail. Moartea se oprește câteva secunde, după care intră înăontru frenetic. Acesta fuge spre altar.
-Te așteptam, moarte tâmpită! (se auzi o voce)
-Vocea asta! (spune Death mirat)
În fața altarului stătea cineva cu spatele. Se întoarce. Este Seraphiel.
-Ai ceva tupeu să faci una ca asta. Nu te credeam chiar atât de disperat. Ești demn de milă! (spune Seraphiel)
Death începe să râdă.
-Seraphiel?! Nu-mi spune că tu ești adversarul meu. Cred că Deus este chiar nebun dacă te trimite pe tine să mă oprești. (spune Death pe un ton arogant)
-Nenorocitule! Vei plăti scump dacă mp subestimezi. (spune Seraphiel nervos)
-Nu te subestimez deloc. Ești slab și nimic mai mult. (spune Death pregătindu-se de luptă)
-Abia aștept să văd cum dispare zâmbetul ăla arogant de pe fața ta. (spune îngerul)
Seraphiel își scoate sabia și-l atacă pe Death. Moartea barează lovitura cu coasa. Cei doi se avântă într-un duel al forțelor. Death este împins înapoi și aruncat în băncile din spate. Își revine repede.
-Cum e posibil!? (întreabă acesta)
-Ți-am spus c-o să-ți șterg zâmbetul ăla arogant de pe față. (spune Seraphiel, ridicându-și sabia)
Death observă ceva ciudat la sabia lui Seraphiel.
-Stai o secundă! Mereu ai luptat cu sabia aia? (întreabă moartea)
-Acum observi? Sabia asta este o moștenire lăsată mie de către Lordul Gabriel. (spune Seraphiel)
-Sabia unui Arhanghel. Acum îmi dau seama de ce crezi că ai o șansă în fața mea. (spune Death)
-N-am cum să pierd cu sabia asta. Sabia lui Gabriel e o sabia menită să aducă dreptatea asupra celor ca și tine. (spune Seraphiel)
*Flashback*
Seraphiel își amintește de momentul în care David i-a dat sabia, chiar la câteva zile după lupta cu Grimm. Aceștia se află în fața porții pe care Seraphiel o păzea.
-Ce voiai să vorbim, David? (întreabă Seraphiel)
David ține sabia în mână, aceasta fiind acoperită de un material destul de uzat.
-Am ceva pentru tine. (spune David)
Asistentul lui Deus descoperă sabia în fața lui Seraphiel. Șeful gardienilor lui Deus tresare.
-După reacția ta cred c-o recunoști. Este … (spune David)
- … sabia lui Gabriel. Una dintre cele mai puternice săbii existente. (spune Seraphiel)
-Așa este. Rivalizează chiar și cu puterea Excalibur-ului. Acum este a ta. (spune David)
-Dar de ce? (întreabă îngerul)
-A fost ultima rugăminte a lui Gabriel. A spus că dacă o să moară vrea ca tu să ai sabia lui. (spune David)
-Lordul Gabriel! (spune Seraphiel, luând sabia din mâinile lui David)
-Să ai mare grijă de ea, Seraphiel! Este o onoare să fii acela care o deține. Asta este o relicvă sacră ce simboliezează însăși existența Arhanghelului Gabriel. (spune David)
Seraphiel privește fascinat spre sabie.
*End of flashback*
-Sabia asta poate să răpună pe oricine. Moștenirea Lordului Gabirel va continua prin mine. Nu voi pierde în fața celora ca tine. Gunoiule! (spune Seraphiel)
-Mă lași! Crezi că o sabie mai bună te va ajuta să câștigi? Nu sabia e problema, tu ești. Poți avea cea mai bună sabie, atât timp cât ești slab nu te va ajuta cu nimic. (spune Death)
-Vino și demonstrează-mi cât de slab sunt. (spune Seraphiel)
Ambii luptători se pregătesc de atac. Pornesc. Își încleștează armele din nou. Death este aruncat înapoi. Seraphiel nu-i dă nici un moment de respiro. Merge după el. Death barează cu coasa însă este aruncat din nou. Seraphiel continuă atacul. Death nu poate să facă nimic decât să se eschiveze. Seraphiel atacă de aproape. Death observă o deschizătură în apărarea lui și îl lovește cu piciorul. Seraphiel încasează lovitura, după care zâmbește.
-Ai făcut asta intenționat! (spune Death mirat)
Îngerul îl lovește puternic pe Death cu sabia. Moartea abia poate să bareze lovitura. Este aruncat în cealaltă parte a Bisericii. Își revine cu greu.
-S-a ales praful de tot discursul tău. O să te bat măr, moarte idioată! (spune Seraphiel)
Death se ridică.
-Încep să înțeleg cum funcționează sabia ta. Oricât de tare ai lovi adversarul, ea are o forță incredibilă. Cu alte cuvinte, nu contează cât de puternică e lovitura, sabia va lovi mereu cu aceiași forță. (spune Death)
-Și? Asta nu te va ajuta cu nimic. (spune Seraphiel)
-Greșit. Acum știu exact care-i este limita. Tot ce trebuie să fac este să lovesc cu o forță mai mare și câștig. E simplu. (spune Death)
-Ai tu forța necesară? (întreabă îngerul)
-Prostule! Asta a fost încălzirea. Am luptat la 50% din puterea mea până acum. (spune Death)
-Poftim?! (spune îngerul, tresărind)
Death își concentrează aura în jurul corpului. Prezența s-a se face simțită în toată Biserica.
-E aceiași senzație ca și în lupta cu Metatron … Dar nu mă dau bătut! Nimeni nu poate lovi mai puternic decât sabia mea. (spune Seraphiel)
Cei doi luptători se pregătesc de atac. Privesc unul la altul și pornesc. Aleargă spre victorie amândoi.
-Death! (strigă Seraphiel)
-Seraphiel! (strigă Death)
Cele două arme își intersectează loviturile, însă coasa lui Death este mai puternică. Sabia lui Seraphiel îi zboară din mână, iar Death îl taie în zona pieptului. Seraphiel cade în genunchi.
-Ai câștigat. Data viitoare n-o să mai fie la fel. (spune Seraphiel, după care își pierde cunoștința)
-Îmi pare rău, prietene! (șoptește Death)
Moartea se îndreaptă către altar ca să deschidă potralul spre purgatoriu. O explozie se produce la intrarea în Biserică.
-Ce naiba?! (întreabă Death)
Acesta privește atent. David tocmai ce intră pe poarta din față.
-Nu așa de repede, Death! (spune asistentul lui Deus)
-Mai sunteți mulți? Încep să mă cam satur. (spune moartea)
-Nu, stai calm. Eu sunt ultimul. (spune David)
Acesta începe să fugă spre Death. Ajunge în fața lui într-o fracțiune de secundă.
”Mai rapid ca Claire!” - gândește moartea
David îi dă un pumn. Băiatul este aruncat înapoi în zona băncilor. Se ridică. Nu-l vede pe David.
-Unde naiba e? (întreabă acesta)
David vine cu un pumn din lateral. Death scapă coasa. O aură albă gravitează în jurul lui David. Presiunea provocată de el o face pe cea a lui Death aproape insesizabilă.
-Uitasem că tu ești monstrul ce i-a făcut față lui Grimm de unul singur. (spune Death)
-S-a terminat, Death. Ceea ce încerci tu să faci este foarte periculos. (spune David)
-Zise câinele lui Deus. Nu știu ce planuri aveți cu Anna, dar n-am să vă las. M-am săturat de atitudinea voastră și de conspirațiile lui Deus. (spune Death)
David întinde mâna. O sferă de energie albă se formează în fața lui. Sfera tot crește.
-Cred că glumești! (spune Death)
-S-a terminat. (spune David)
Chiar când să atace, trei cercuri de energie galbenă îl imobilizează. Alphiel zboară în fața lui.
-Grăbește-te! Îl rețin eu. (spune Alphie)
-Mulțumesc din nou! Rămân dator. (spune Death)
Moartea fuge spre altar. Atinge cu coasa fața altarului. Un portal de culoare gri se deschide în fața lui. Death intră în el.
-N-am să te las! (strigă David)
Acesta se forțează și scapă de cătușele de energie ale lui Alphie. Pornește cu viteză spre portal.
-Trebuie să treci de mine mai înatâi. (spune Alphiel)
Serafimul se pune în fața lui David. Vrea să-l lovească. David îi prinde mâna și-i dă un picior în abdomen. Alphiel scuipă sânge. Asistentul lui Deus o prinde de mâini și o aruncă pe Alphie în peretele drept al Bisericii, după care fuge spre portal. Reușește să intre. Chiar după ce-l transportă și pe David, portal se închide. Alphiel se ridică cu greu. Este amețită.
-Ce naiba ești, David? (întreabă Alphie)
Death este transportat într-o nouă dimensiune. Totul în jurul său este gri, fără culoare. Împrejurimile sunt pustii. Parcă n-ar exista nicio ființă vie acolo. Nimic mai mult decât un deșert de pietre. Death privește derutat în timp ce vântul îi suflă cu putere prin păr. Se oprește câteva secunde și se uită în toate părțile.
-Huh! Unde sunt? Să fie oare ăsta purgatoriul? (spune acesta)
*Flashback*
Death își aduce aminte de conversația cu Grimm de mai devreme.
-Fi foarte atent! Nu știi ce monștri pot să apară în purgatoriu. E plin de fantome acolo. Scopul tău e să ajungi la copacul mare din centru. I se spune și copacul sufletelor. La baza copacului este o intrare în Rai. Nimeni din purgatoriu n-o poate folosi pentru că sunt legați de locul ăla, dar tu, nefiind mort, poți. De îndată ce ajungi acolo ar trebui să vezi copacul. (spune Grimm)
*End of flashback*
Death se întoarce și zărește un copac uriaș la câteva sute de metri de el.
-Acolo e. (spune acesta)
Moartea începe să fugă spre copac. Aude niște șoapte. Se oprește. Privește atent în jur. Vede un fum negru ce începe să adopte o formă. Par a fi îngeri.
-Îngeri căzuți!? (se miră moartea)
Aceștia mormăie, însă nu se poate înțelege nimic. La o privire mai atentă, Death realizează că unul dintre acei îngeri este Metatron.
-Tu ești?!
-Ded … Ded … Death! (spune Metatron, prinzând formă)
În mai puțin de 5 secunde, toți îngerii căzuți prind formă și îl atacă pe Death.
-Ești al meu, Death! (spune Metatron)
Death trece cu ușurință printre ei și-i taie cu coasa. Inclusiv pe Metatron.
-Ded … Death! (spune acesta)
După ce Death i-a tăiat, îngerii se prefac într-un praf negru ce se risipește.
-Urăsc persoanele care nu-și învață niciodată lecția. (spune Death)
-La fel și eu. (se aude o voce)
Death îl vede pe David lângă el.
-David!? Cum? (întreabă moartea)
-Nu fi atât de surprins. Alphiel este puternică, dar îi mai trebuie mult antrenament ca să mă țină pe mine într-un loc. (spune David)
-Ce naiba ești tu? (întreabă Death)
Cei doi fug unul înspre celălalt. Death atacă cu coasa, însă David se ferește de loviturile sale. David prinde coasa cu mâinile. Death este șocat. Asistentul lui Deus încearcă o lovitură de picior. Death forțea puțin, iar David dă drumul la coasă. Moartea se ferește.
-Nu mă subestima! (strigă Death)
Moartea începe să adune aură în jurul său și atacă.
-Aceleași modalități de atac n-o să fucționeze mereu. Altceva nu mai ști? (întreabă David)
-N-am nevoie de altceva. (spune Death pe un ton serios)
-Poftim?! (întreabă David)
Death apare repede în fața luptătorului cu părul alb.
-Când ai?! (se miră acesta)
Moartea îl taie pe David în zona picioarelor, după care îl lovește cu dosul palmei. David este proiectat prin deșerul pietros. Se ridică. Death vine cu o lovitură de deasupra. David scapă cu greu. Face un atac de energie albă, însă Death o respinge cu coasa. Moartea îi dă un pumn în burtă, după care îl taie. Acesta îl lovește în zona feței, și-i lasă o zgârietură urâtă lui David. Totodată, îi taie și ochelarii în două. David se ridică.
-Încă mai poți? (întreabă Death)
-Da. înțeleg. Chiar dacă stilul tău este destul de limitat, cu puterea pe care o ai poți să învingi orice tehnică specială. Te-am subestimat, Death. Îmi cer scuze! Trebuia să mă aștept la asta de la cineva care are 10% din puterea lui Grimm. Totuși, cred că puterea mea e puțin peste 10% din a lui. (spune David)
David își concentrează aura în jurul corpului. Masa musculară îi crește puțin, iar părul i se ridică. Niște linii albe care seamănă cu venele apar pe tot corpul său.
-Asta e forma aceea din lupta cu Grimm. (spune Death)
-Te rog lasă-mă să lupt și eu serios. Este o adevărată onoare să lupt împotriva morții din nou. Totuși, nu voi mai pierde. (spune Deavid)
Acesta dispre. Death este uimit. Se uită în toate direcțiile, dar nu-l găsește pe David. Asistenul lui Deus apare în fața lui. Brusc, Death este lovit în burtă. Lovitura îl aruncă departe. Scapă coasa din mână. Death se ridică. Întinde mână ca să cheme coasa înapoi.
-Nu așa de repede. (spune David)
-Cum! (se miră moartea)
David îl prinde de mână pe Death și i-o rupe. Moartea urlă de durere. După, cu o lovitură de picior, îl mai trimite câțiva metri. Death se ridică. Sângerează. Niște mici săgeți de energie albă apar lângă David. Acesta le trimite spre Death. Moartea este lovită din toate părțile. Cedează și cade.
-Ai pierdut, Death! (spune asistentul lui Deus)
-Se pare că eu sunt cel care te-a subestimat. Puterea ta o depășește și pe cea a morții. (spune Death)
-Apreciez cuvintele tale, însă … (spune David)
-Știu. (spune Death)
David adună energie în pumnul său. Vrea să-l termine pe Death cu o singură lovitură. Moartea stă jos, rănită, și fără dorința de a mai continua. David atacă. Death închide ochii. Acesta îi ține închiși câteva secunde. Îi deschide repede.
-Ce naiba!? De ce nu a … (întreabă moartea)
Death se uită în fața lui și vede că cineva l-a oprit pe David. Două aripi mari și negre însoțite de un păr lung și verde. O energie violet plutește în jur.
-Sunteți bine, Domnule Death?
-Nigg! (spune moartea, privind spre prietenul său care a oprit atacul lui David)
-Nigg! (spune David, după care se retrage câțiva metri)
-Chiar ești tu, Nigg? (întreabă Death)
-Da, eu sunt. Îmi pare bine să vă revăd. Totuși, nu mă așteptam să dau de dumneavoastră aici. (spune Nigg)
-Nigg! (spune Death, iar o lacrimă i se prelinge pe față)
-V-a intrat ceva în ochi? Sunteți bine? (întreabă Nigg)
-Da. Trebuia să mă gândesc la asta. În fond ăsta este locul unde ajung sufletele după ce sunt distruse. (spune Death)
-Domnule, mergeți înainte. (spune Nigg)
-Poftim? (întreabă moartea)
-Am să-l țin eu ocupat pe David. Cred că am puterea necesară. Nu vă faceți griji pentru mine. (spune Nigg)
-Dar … (spune moartea)
-Este singura șansă, domnule! (spune Nigg)
-Am înțeles! Nigg, după ce termin, așteaptă-mă aici. Am să vin și după tine. Te voi scoate din locul ăsta. (spune Death)
-Am înțeles, domnule! Voi aștepta. Acum, mergeți! (spune Nigg)
Moartea începe din nou să meargă spre copacul din centrul purgatoriului. Rămân doar David și cu Nigg.
-Devotamentul tău față de Death este într-adevăr admirabil. Dar de ce l-ai mințit? Nu te poate salva. Tu nu mai exiști. Poți doar să proiectezi rămășițe rămase din sufletul tău în lumea asta. E doar o chestie de timp până existența ta va fi ștearsă complet. Nu poți părăsi purgatoriul. (spune David)
-L-am mințit? … Da. Domnul Death are nevoie de orice factor motivant care există. Dacă i-aș fi spus asta moralul său ar fi fost la pământ. Cred că în adâncul lui știe că nu mă poate salva. (spune Nigg)
-Într-adevăr, admirabil. (spune David)
Lăsându-l în spate pe Nigg ca să se ocupe de David, Death își continuă drumul prin deșertul stâncos. Ajunge în fața copacului sufletelor. Se uită preț de câteva secunde la mărimea impresionantă a copacului, după care, observă la baza acestuia o lumină strălucitoare. Acea lumină se poate distige ușor față de restul purgatoriului, deoarece este singurul lucru care îți dă un sentiment pozitiv. Death fuge spre lumină. Este absorbit de ea.
Băiatul se trezește într-o altă dimensiune. De data asta totul e alb. În spate, se poate vedea ca printr-o fereastră purgatoriul. În această dimensiune este plin de mici forme ce seamănă cu galaxiile.
”Fiecare dintre acestea reprezintă o dimensiune separată. Grimm a avut dreptate. În Rai chiar există câte o dimensiune de buzunar pentru fiecare om care ajunge aici. Tot ce trebuie să fac e s-o găsesc pe a Annei.” - gândește Death
Death întinde mâna. Coasa începe să strălucească. De sus, coboarbă din neant un stâlp de culoare albă. Pe acel stâlp sunt mici linii verzi care îi traversează forma. Moartea închide ochii. Conștiința îi este purtată prin miliardele de dimensiuni prezente în Rai.
-Anna Willson! (spune acesta)
Deodată, se trezește în fața unei formațiuni energetice ciudate.
-Aici trebuie să fie. (spune Death)
Moartea face câțiva pași și intră în dimesniunea de buzunar. Death ajunge în mijlocul orașului New York. Este noapte iar străzile sunt pustii.
-New York-ul? Stai! De ce sunt mirat? Anna! … Anna! (moartea începe să o strige pe fată)
Death se plimbă prin dimensiunea de buzunar. Continuă să o strige pe fată. Aude un zgomot de după colț și merge să vadă ce se întâmplă. I-a colțul și o vede pe Anna stând jos. Fata îl privește terifiată. Hainele-i sunt rupte și e plină de sânge.
-Anna! Sunt eu. (spune acesta)
Fata se sperie și mai tare. Se ridică și fuge.
-Lasă-mă-n pace! (spune fata)
Death o prinde de mână. Anna îl smucește și se eliberează. Fata o i-a la fugă. Death merge după ea. Cei doi încep o urmărire printre niște blocuri. Death îi pierde urma.
-Ce naiba se petrece? De ce e așa speriat? (întreabă Death)
Țipătul fetei se aude din aleea din spate.
-Anna! (spune acesta accelerând spre locul din care s-a auzit țipătul)
Între timp, lupta dintre David și Nigg este în plină desfășurare. Cei doi au început un duel al atacurilor de energie. David formează mici șulițe din energia albă și le trimite spre Nigg. Fiul lui Lucifer le oprește cu ajutorul unui când de forță. David continuă atacurile de energie. Nigg se ferește, mărindu-și viteza cu ajutorul aripilor. Pumnul său este înconjurat de energie violet. Acesta zboară spre David și îl lovește. David simte lovitura puternică a lui Nigg, dar își revine. Dedesubtul lui Nigg apare un cerc de energie.
-Nu e bine! (spune Nigg)
Acesta zboară. Din cercul respectiv o mare masă de energie iese și merge după el. Oricât ar schimba direcția de zbor, energia îl urmărește. Nigg se oprește. Își adună la rândul său energia în jurul corpului și contraatacă. Atacul lui David îl lovește. Nigg rezistă, dar este puțin rănit.
Deus privea lupta dintre cei doi din camera sa. Ușa uriașă de la intrare este deschisă. Deus privește înapoi, după care își mută înapoi privirea la luptă. Se aud niște pași.
-Te așteptam, Alphiel! (spune Deus)
În spatele său este Alphie. Serafimul este destul de rănită după ce i-a ținut piept lui David.
-Deus, vreau să vorbesc ceva cu tine. (spune Alphie)
-Ai un tupeu imens să te arăți în fața mea după ce nu mi-ai ascultat ordinele. Iar ca lucrurile să fie și mai rele, tu chiar l-ai ajutat pe Death. Ești pregătită să-ți primești pedeapsa? (întreabă Demiurgul)
-Da. (spune Alphie, punându-se în genunchi)
Serafimul este curentat puternic. Un șoc electric ce iese din podea îi cuprinde întreg corpul. Alphiel țipă. Este prea mult pentru ea. Deus privește pasiv lupta. După câteva secunde șocurile electrice se opresc. Alphiel cade. Îngerul zâmbește.
-Asta a fost tot? (întreabă Alphie)
-Da. Înțeleg cauza acțiunilor tale, Alphiel. Nu cred că un înger ar putea, însă eu da. La rândul meu îl consider pe Death o ființă foarte interesantă.(spune Deus)
-Care-i planul tău cu Anna? (întreabă Alphiel)
Deus tace. Nu spune nimic. Alphiel este nervoasă.
-Atunci lasă-mă să te întreb altceva. Ce naiba e David? (întreabă din nou Serafimul)
Lupta dintre Nigg și David decurge din ce în ce mai prost pentru Nigg. Acesta îl atacă cu pumnul pe David. Asistentul lui Deus îl prinde și-l lovește cu piciorul. David începe un baraj de lovituri asupra lui Nigg, care nu este suficient de rapid ca să se apere. Nigg se depărtează. Este obosit. Gâfâie. De sus vine o minge mare de energie. Nigg o prinde cu mâinile. Explodează. David îl privește de la doar câțiva metri. Deși e rănit grav, Nigg a supraviețuit.
-Înțeleg! Chiar ești un monstru. Nu cred că altcineva înafară de tine m-ar fi putut forța atât de mult. Asta-mi confirmă încă odată că tu n-ar trebui să trăiești. (spune David)
Nigg adună energie în jurul său.
-Degeaba. Nu poți lupta la capacitate maximă. Ești mort deja. Cu cât folosești mai multă energie în locul ăsta cu atât mai repede ți se dezintegrează ce ți-a mai rămas din suflet. Energia folosită aici nu se regenerează. Când o vei folosi pe toată existența ta va fi dispărută. (spune David)
Nigg face mai multe atacuri de energie violet și le trimite spre David. Acesta se ferește și încearcă să respingă cât mai multe. Nigg nu renunță. Înaintează.
-Atât de mult vrei să-l ajuți pe Death? (spune David)
Deus se uită la Alphiel.
-Nu-mi spune că nu ți-at dat seama deja? (spune Deus)
-Am bănuielile mele, dar vreau să-mi confirmi tu. (spune Alphie)
-E adevărat că David este unic. Nici una dintre creațiile mele nu mai este ca el. Asta deoarece el a fost prima ființă căreia eu i-am dat viață. (spune Deus)
-Ce!? (se miră îngerul)
-Da. A fost mai degrabă un experiment. Și pentru că a fost primul, am folosit o cantitate prea mare de energie. Din cauza asta nu are un rival în luptă. (spune Deus)
-Dacă este prima ființă, asta înseamnă că e … (spune Alphie)
-Da. El este David. Liderul celor 9 Zei ai Creației. Zeul Materiei! (spune Deus)
Nigg îl atacă nebunește pe David. Acesta întinde o mână în față. Din mâna lui iese o cantitate uriașă de energie ce îl împinge înapoi pe Nigg. Fiul lui Lucifer este doborât și fără prea multă putere rămasă.
-E gata. (spune David)
Nigg se ridică.
-Nu încă … trebuie … ajut … Domnul Death! (spune Nigg)
Acesta abia se mai mișcă. Merge spre David. Liderul celor 9 Zei privește pasiv. Corpul lui Nigg începe să se dezintegreze într-o pulbere verde până când acesta dispare.
-Ți-am spus că te forțezi prea mult! Nici tu și nici prietenul tău nu ascultați când vi se dă un sfat. (spune David)
Zeul Materiei își continuă drumul înspre copacul sufletelor.
Deus se ridică de pe tronul său uriaș. Monitorul din fața lui care arăta lupta dintre David și Nigg se stinge. Alphie privește derutată. Deus merge spre ușă.
-Ce vrei să faci, Deus? (întreabă Alphiel)
-Am de primit niște musafiri. Vino! (spune Demiurgul)
Acesta părăsește încăperea. Alphie privește derutată, după care îl urmează. Îngerul șchiopătează și abia se mai poate mișca.
Death fuge în direcția țipătului. Trece de câteva străduțe înguste și ajunge într-un gang plin de gunoaie. O vede pe Anna.
-Death, Death, Death! Mă bucur atât de tare să te văd! (spune Anna sărind în brațele lui Death)
-Ce s-a întâmplat mai devreme? De ce ai fugit așa? (întreabă Death)
-Mă urmărește. O creatură ciudată. De când am ajuns aici n-a făcut decât să mă chinuie. Te rog, ajută-mă! (spune Anna disperată)
-Stai calmă! Am să te scot de aici. Vi cu mine. (spune Death)
-Mulțumesc, Death! (spune Anna)
Fata îl sărută.
-Creatura e chiar în față. Poți să o învingi? (întreabă Anna)
Fata arată spre o altă ieșire a gang-ului. Ieșirea aceea este întunecată, așa că Death nu poate să vadă nimic.
-Da. Simt și eu o energie ciudată venind de acolo. (spune moartea)
Anna zâmbește subtil.
-Te rog, omoar-o! (spune Anna)
Death face câțiva pași în față, după care se întoarce brusc și o taie pe Anna. Fata țipă și sare în spate. Aceasta începe să râdă. Rana este înconjurată de un soi de energie ce pare o mixtură între alb și negru, după care se vindecă.
-De unde ai știut? (întreabă Anna)
-Anna nu-mi spune niciodată Death. Cine ești? (întreabă moartea)
-Măi măi! Se pare c-am privit cu superficialitate relația voastră. Nu contează. N-o poți salva pe fată. (spune Anna)
-Unde este Anna? (întreabă Death)
Fata începe să râdă. Death se enervează și o atacă. Lovitura de coasă a lui Death își atinge ținta prea târziu. Ființa care a luat forma Annei își transformă corpul într-un fum ciudat. Fumul are două culori, alb și negru.
-Ce naiba e asta? (întreabă Death)
Moartea își continuă drumul pe aleea din față, chiar spre locul arătat de Anna cea falsă. La capătul ei o vede pe Anna pe jos. Fata este inconștientă. Death fuge în direcția ei.
-Anna! Anna! Ești bine? (întreabă acesta)
Mușchii feței încep să i se miște. Fata își deschide încet ochii. Îl vede pe Death. Se sperie din nou. Țipă și se trage în spate.
-Anna, eu sunt. (spune Death)
-D., chiar ești tu? (întreabă fata)
-Cap sec! De câte ori trebuie să-ți spun? Ce te-a apucat? De ce fugi așa de mine? (întreabă Death)
-D.!
Anna se aruncă în brațele lui Death și începe să plângă.
-Îmi pare rău! Creatura asta i-a forma ta și mă chinuie. Nu mai pot să fug! (spune fata plângând)
-Ce? I-a forma mea!? (întreabă băiatul)
-Da. De când sunt aici nu am fost lăsată-n pace. Nu știu ce să mai fac! (spune Anna)
-Înțeleg! (spune moartea uitându-se la Anna)
În timp ce o privește cum plânge, Death își amintește de imaginea pe care i-a arătat-o Grimm, Anna având lacrimi de sânge.
-De ce ești aici? (întreabă Anna)
-Te voi lua cu mine. N-am suficientă încredere în Deus ca să te las aici. (spune Death)
-D.! (spune Anna)
Râsetul de adineauri se aude din nou.
-E aici. (spune Anna speriată)
Death își pregătește coasa. Lângă cei doi, aceiași energie ciudată, în două culori i-a formă. Exact ca în viziunea lui Death, creatură are doar un contur de energie și doi ochi gri.
-Stai în spate! (spune Death)
Death pornește la atac. Acesta vrea să taie cu coasa creatura, însă arma morții trece prin ea ca printr-un fum. Moarte este uimită. Mâna creaturii începe să crească, iar degetele iau forma unor săbii. Acestea se lungesc și sunt trimise spre Death. Băiatul fuge. Este înjunghiat în picior și zgâriat pe față.
”Ce-i creatura asta? Poate să-și schimbe starea de agregare. Când am atact-o mai devreme era gaz, dar când m-a atacat ea, energia din care este compusă a devenit solidă. Niciodată n-am auzit de asemenea ființe.” - gândește Death
-D., ai grijă! (strigă Anna)
Creatura scoate un sunet ciudat. Par a fi râsete de bucurie. Se poate simți că îi place să se lupte cu Death. Energia din care este format coprul ei se risipește în jurul morții. Săbii ca cele de mai devreme se formează în aer și-l atacă din toate părțile. Moartea abia poate să facă față. Anna privește îngrozită în spate. Death nu știe ce să mai facă. Este epiuzat din cauza luptelor anterioare, iar brațul drept îi este rupt.
-La naiba! (spune acesta)
Death cade în fund. Privește săbiile care se formează în jurul său. Strânge din dinți. Creatura îndreaptă săbiile spre Death. O prezență puternică îi întrerupe.
-Aici erai! (spune David)
Zeul Materiei vine din aceiași direcție din care a venit și Death. Presiunea făcută de puterea lui oprește creatura.
-El e … (spune Anna)
-Chiar când credeam că mai rău nu se putea. (spune Death)
Creatura se materializează din nou în fața lui David. Scoate un sunet blând de data asta. David se uită la ea.
-Deci tu ești? Mă gândeam eu că Death nu ar da buzna aici fără vreun motiv bun. Deus acționează pe la spatele meu din nou. (spune David)
Creatura face o plecăciune în fața lui David și dispare.
-Ce naiba? (întreabă Death)
-Să vedem. (spune David)
Acesta se uită la Death, după care își mută privirea spre Anna. David începe să meargă spre ea.
-Ce faci? (spune Death, încercând să se ridice de jos)
Rănile-i sunt prea severe, iar moartea are probleme. Anna privește nedumerită spre David. Simte că are intenții ostile.
-Din moment ce ”el” a fost trimis aici înseamnă că existența ta este o greșeală. Ca să fiu sincer, speram la mai bine pentru tine. O să te elimin, de dragul întregului univers. Cineva ca tine este o greșeală! Îmi pare rău! (spune David)
Death își găsește energia necesară și se aruncă în fața lui David.
-Nu înțeleg. (spune Anna speriată)
-N-am să te las. (spune Death)
-Încă nu ți-ai învâțat lecția? Vrei să te educ ca și pe monstrul ăla? (întreabă David)
-Nigg! Ce i-ai făcut? Dacă tu ești aici înseamnă că … (spune Death)
-Da. Nigg a dispărut, de tot acum. (spune David)
Death țipă puternic și fuge spre David. Acesta stă pasiv și își pregătește un atac de energie. Anna țipă și ea.
Într-o fracțuine de secundă cei trei se trezesc într-un alt loc. Se opresc. Nu știu unde sunt. Aceștia se află într-o altă lume, chiar în vârful unei construcții gigantice. Construcția respectivă seamănă foarte mult cu un templu aztec, doar că în loc să fie făcută din piatră e făcută din metal. Deasupra lor, chiar pe bolta cerului, se află o gaură neagră. Din gaură pornesc două seturi de lanțuri ce sunt legate de construcția uriașă.
-Unde suntem? (întreabă David)
-Huh! (exclamă Death)
În fața lor apare Deus. Demiurgul este însoțit de către Alphiel. Îngerul păzitor privește cu regret spre pământ.
-Bine ați venit! (spune acesta)
-Deus! (zice Death)
-Ce vrea să însemne asta? (întreabă David)
-Nu trebuie să fii atât de încordat, David. (spune Deus)
-Unde suntem? (întreabă Death)
-Voiam să-ți arăt locul în care-mi voi ține promisiunea făcută ție în ziua respectivă. (spune Deus)
-Promisiunea? Aici? (întreabă moartea)
-Da. (spune Death)
-Despre ce promisiune vorbiți? (întreabă David)
-N-am uitat ce am spus. Deși mai durează puțin până pregătirile vor fi complete. (spune Deus)
-Înțeleg. (spune Death)
-Fata aceasta trebuie eliminată. Chiar dacă trupul ei uman a murit, sufletul încă trăiește. Vreau ca existența ta să înceteze. (spune Deus, uitându-se la Anna)
-Eu? … Dar de ce? (întreabă fata)
Alphiel se uită și ea mirată la Deus.
-N-am să te las. (spune Death)
-Death, dacă ai știi cine este ea cu adevărat n-ai ezita nicio clipă să-i iei capul. (spune Deus)
-Absurd. (spune Death)
-Și ce crezi că-mi poți face? Degeaba stai cu coasa aia în mână. Nu ai nicio șansă s-o aperi. Dacă chiar vreau s-o omor nu poți face nimic ca să mă oprești. (spune Deus)
-Deus, nu! (spune Alphie)
-Tăcere! (răspunde Demiurgul)
-Ai dreptate. Nu te pot opri. Dar ascultă la mine, Deus. Dacă-i faci ceva Annei, jur c-am să omor fiecare înger prețios de-al tău din Rai. O să fac un abator de pene din casa lor. (spune Death, având o expresie ce explodează de furie)
Când aud cele spune toți se opresc. Cel mai uimit de determinarea lui Death este însăși Deus. Demiurgul se oprește și închide ochii.
-Pe mine nu mă poți distruge. Ai nevoie de moarte. Ordinea ta prețioasă depinde de mine. (spune Death)
-Absurd! Dă-te din cale, Death! (strigă David)
-Prea bine. (spune Deus deschizând ochii)
-Ce!? (se miră David)
-Vorbești serios? (întreabă și Death, la fel de uimit)
-Da. N-am să-i fac nimic, deocamdată. O las în grija ta. (spune Deus)
-Deus, nu pot accepta așa ceva. Trebuie distrusă. Ai uitat ce s-a întâmplat atunci? Vrei ca scenriul să se repete? (întreabă David)
-Știu. Dar … am o condiție. Death, va trebui să-ți asumi responsabilitatea pentru ea. I-ar dacă va fi nevoie, s-o distrugi chiar tu. (spune Deus)
Death și Anna rămân încremeniți. Se uită unul la celălalt.
-Să mă distrugă? … De ce? (întreabă Anna)
Fata se uită la Death. Moartea nu știe ce să spună. Alphie privește în continuare rușinată în jos. David este nervos. Deus îi privește pasiv pe cei doi. Death își mușcă buza. Ne este arătată o imagine de la depărtare cu ei.
Avem un fundl alb. Ne este arătată o imagine cu centrul New York-ului. Traficul e la oră de vârf. În fundal se aude o voce care narează. E vocea lui Nigg.
După acea zi toată lumea a revenit la viețile lor obișnuite. Au promis că n-o să vorbească niciodată despre cele întâmplate în lumea în care i-a transportat Deus. E trist într-un fel pentru că nu știu cu ce de au de-aface. Death n-a înțeles motivele din spatele acțiunilor lui Deus. Iar de fiecare dacă când întreba, acesta îl ignora. Cert este că lucrurile s-au schimbat drastic de atunci.
Pe fundal auzim o muzică ușoară. Ne este arătat biroul central al îngerilor lucrători. Aceștia se mișcă de colo colo cărând o tonă de hârtii după ei. Câteva etaje mai sus, Seraphiel tocmai instruiește noua generație de îngeri luptători. Este un profesor exigent. Mereu țipă la cei ce nu-l ascultă, deși începătorilor le place să facă mișto de el.
Uriel stă într-o casă plină de pisici. Sunt peste tot în jurul său. Îngerul păzitor le mângie și le dă de mâncare. Nu există fericire mai mare pentru el decât să fie înconjurat de acestea.
Emily își face veacul în căsuța de lemn în care trăiau mai demult ea, Death și Soul. Niciodată nu a părăsit locul ăla, chiar dacă ceilalți da. Are prea multe amintiri frumoase ca să renunțe. Aceasta tocmai iese pe ușă. În față o așteaptă Claire. Cele două zâmbesc.
Alphiel continuă să lucreze ca înger păzitor, chiar dacă este un Serafim. Asta vrea ea. Nivelul de putere nu are treaba cu munca pe care ți-o alegi. Ea predă în continuare matematică. E normal pentru ea să țipe mereu la elevii care nu sunt atenți și să strige mereu cât este de drăguță.
Deus și cu David continuă să urmărească oamenii. Aceștia se uită pe ecranul din camera lui Deus la urmările unui atentat terorist. Deus privește fascinat ca de obicei.
În schimb, lui Death și Annei, un nou început le este pregătit. Aceștia se află în Paris, la Turnul Eiffel. Anna are o ținută nouă. Poartă o bluză neagră cu guler, are părul prins în coadă și o fustă kaki până la genunchi. Fata privește printr-un binoclu. Death arată la fel ca de obicei.
-Țintă reperată! (spune Anna)
-Bun, ce face? (întreabă Death)
-Are pistolul pregătit. Îl va scoate în orice secundă. Poliția deja îl urmărește. În momentul în care va scoate pistolul va fi împușcat. Exact cum trebuie să se întâmple. (spune Anna)
În timp ce fata vorbește, ne este arătată imaginea unui om speriat, undeva la 30 de ani, care are un pistol în spate. De după un colț este filat de un echipaj polițist.
-Văd că deja ți-ai intrat bine în rol. (spune Death)
-Încă nu mă pot obișnui ca oamenii să nu mă vadă. (spune Anna)
-Ești un spirit acum. N-ai ce să-i faci. (spune Death)
-Acum e momentul. Să mergem! (spune Anna)
Death și cu Anna merg înspre bărbatul cu pistolul. Este pe cale să moară iar cei doi trebuie să-i trimită sufletul spre judecată.
-Te-ai obișnuit cu arma care ți-am dat-o? (întreabă Death)
-Ciocanul ăla. Da. Cred că deja sunt la fel de bună ca și Nigg. (spune Anna)
Death se oprește subit. Moartea se uită la ea.
-Nimeni n-o să fie la fel de bun ca Nigg. (spune Death pe un ton serios)
-Știu. (zice Anna zâmbind)
Cei doi pornesc. O nouă echipă tocmai s-a format. Imaginea se mută încet spre cer. Vocea lui Nigg narează din nou.
Ultimele luni au fost niște examene ale maturității, atât pentru moarte, cât și pentru omenire. Într-un final nimeni n-a avut dreptate, însă nici n-a greșit. Indiferent de ce-o să se îmtâmple viața e trecătoare. Chiar și pentru Death. Moartea mereu va fi prezentă atât timp cât există viață. Existența nu se rezumă la nici una dintre cele două. Ceea ce contează este ce faci cu timpul dat de la naștere până la moarte. Fiecare ființă s-a născut liberă, și fiecare ființă are datoria să schimbe ceva în lumea care trăiește. Asta este concluzia la care a ajuns într-un final Death. Aventura morții pe Pământ s-a terminat, însă povestea lui abia a început.
FIN
SAU NU
Departe, în cele mai adânci colțuri ale purgatoriul stă întins Nigg. Acesta a revenit la forma lui inițială de copil. Micuțul este bătut bine și fără pic de energie. Timpul i-a sosit. N-a mai rămas mult din energia lui. Nigg începe să dispară.
”Păcat! Sper că domnul Death este bine. Aș fi vrut să mai mănânc un ultim hamburger.” - gândește micuțul
Văzul acestuia cedează încet, totuși, mai este destul de bun încât să vadă pe cineva în fața lui. Este bărbatul cu părul roșu. Cel cu care a vorbit Death în cimitir. Acesta îl mângâie pe cap.
-A trecut ceva timp, Nigg! (spune roșcovanul)
-Cine … ești? (întreabă elf-ul)
-Ah, nu mă mai cunoști? E de așteptat. Ultima oară când te-am văzut abia te născusei. (spune bărbatul)
Acesta se ridică și privește în față. Zâmbește.
-Ce zici dacă distrugum locul ăsta? …
Brusc apare un funal negru. Tot ce se mai aude este zgomotul unei explozii.
