Death: Capitolul 8

Posted by : Nekirus sâmbătă, 22 august 2015

Capitolul 8

Sfârșitul jocului!

Multe s-au întâmplat într-un timp foarte scurt. Amenințarea lui Gabriel a trecut, însă o nouă forță care se opune lui Death și planului său este pe cale să apară. După bătălia care a distrus clădirea în care stătea Alphie, aceștia s-au mutat la Seraphiel. Alphiel și Nigg au primit îngrijiri medicale, iar după o zi de somn și-au revenit. Seraphiel stă într-o garsonieră de la periferia orașului. Spațiul de locuit este foarte mic, iar condițiile sunt la limita decenței. Mobila e veche, praful și mucegaiul domnesc, iar dezordinea este prezentă peste tot. După ce și-a revenit, Nigg s-a pus pe mâncat hamburger-i, ca să recupereze energia consumată. Acesta mănâncă de zor. Death, Seraphiel, Uriel și Alphie se uită la el în timp ce înfulecă.

-Se pare că Pisica-Nigg și-a revenit complet. (spune Uriel)

-E așa de bun. Mai vreau! (spune Nigg, ochii strălucindu-i din cauza plăcerii date de gustul mâncării)

-Nigg, cum te simți? (întreabă Death)

-Bine. (spune Nigg puțin mirat, după care trage o bășină)

Seraphiel se enervează la culme și începe să țipe la el.

-Nu te mai băși! Locuința asta este oricum foarte mică. (spune Seraphiel)

-Taci și mai adu-mi mâncare. (spune Nigg, continuând să mănânce)

-Elf mic și…(spune Seraphiel)

Acesta se oprește brusc și își amintește de Nigg în timp ce era controlat de Lucifer și avea sigiliul rupt. Îi este puțin frică și dă înapoi. Death se uită atent și analizează situația.

-Nigg, cum a fost Lucifer capabil să-ți rupă sigiliul? (întreabă Death)

-Care sigiliu? (spune Nigg, neștiind ce se petrece)

-Micuțule, care este ultimul lucru pe care ți-l amintești? (întreabă Alphie)

-Că mâncam hamburger-i. (spune Nigg)

-Mă refeream la ultima amintire înainte de ați pierde cunoștiința. (spune Alphie)

-Am fost lovit în timp ce-l protejam pe domnul Death și aruncat de pe clădire. Tot ce știu după e că m-am trezit aici înconjurat de hamburger-i. Îmi plac hamburger-ii. Și mă bucur că ați reușit să învingeți inamicul, și că domnul Death este teafăr. (spune Nigg)

”Fix cum credeam, nu-și mai amintește nimic. Asta e bine. Însă nu știm când poate Lucifer să-și facă de cap din nou!” - gândește Death.

*Flashback*

Death își amintește de mica lui conversație cu Lucifer de pe acoperiș.

-Ne cunoaștem însfârșit, Death! Îți mulțumesc pentru că ai avut grijă de fiul meu atâta vreme. Ți-l mai las un timp. Încă nu e pregătit să mi se alăture. Dar nu uita, o să-l iau înapoi într-o zi. O să-i refac sigilui pentru moment. (spune Nigg râzând)

*End of flashback*

-La naiba! I-am permis să aibă un as în mâneca. Eu sunt cel care trebuia să aibă grijă de Nigg și n-am reușit. (spune Death)

-Nu te învinovății, puterile lui Lucifer sunt foarte mari! Plus că nu știm de ce este capabil. Nici chiar Deus nu poate să prezică ce va face. (spune Alphie)

-Singura opțiune

este să treceți peste cele întâmplate și să reveniți la viața vostră normală de pisici. Miaw! (spune Uriel)

-Că veni vorba de asta. Mulțumim că ne-ai primit la tine, Seraphiel! (spune Alphie)

-Nu prea am avut de ales… (spune îngerul)

-Totuși este jeg și dezordine. Nu ți-e rușine să primești musafirii în asemenea hal? Ești la fel de dezordonat ca întotdeauna. Locul ăsta arată oribil iar tu ești o gazdă groaznică. Văgăuna asta nu este demnă de drăgălășenia mea. Îmi vreau apartamentul înapoi! E numai vina lui Gabriel. (spune Alphie agitându-se)

-Dacă nu-ți convine poți să te cari! Oricum nu v-am invitat aici niciodată, voi ați venit fără să spuneți nimic. (spune Seraphiel nervos)

-Huh! Comentezi?! Pe lângă că ești un înger patetic care nu este în stare să-și întrețină casa, mai ai tupel să-mi comnetezi? (spune Alphie pe un ton amenințător)

-Îmi pare rău! (spune Seraphiel)

Death face abstracție de cele ce se petrec în jurul său și se uită ușurat la Nigg în timp ce mănâncă. Pe fața lui apare un zâmbet. Uriel vrea să deschidă ușa de la un dulap din bucătărie, dar aceasta se rupe și cade.

-Chiar că este un adevărat dezastru aici. (spune Uriel)

-Nici nu înțeleg, tu ce dracu cauți aici? Nu te-a chemat nimeni. Du-te acasă! (spune Seraphiel)

-Dar îmi place să stau cu voi. Miaw! (spune Uriel lingându-și mâinile ca o pisică)

-Nu mai suport! Deus, vreau înapoi! (strigă Seraphiel)

În rai Deus se relaxează în timp ce privește pe monitorul său suferința oamenilor de pe întreg globul. Imagini apocaliptice se tot schimbă ce gigantul ecran. Oamenii nu știu ce să mai facă din cauza războaielor și a suprapopulării. Deus zâmbește satisfăcut. Un portal interdimensional se deschide în spatele său. Apare David.

-David, te-ai întors! (spune Deus)

-Se pare că ai avut dreptate. Sigiliul este rupt, iar el nu mai este acolo. (spune David)

-Era doar o chestiune de timp până să-și facă apariția. Acum că și el este aici, adevăratul joc poate să înceapă. Oare cina v-a învinge și cine v-a muri? Eu, sau el? (spune Deus entuziasmat)

-Nu pari deloc îngrijorat. Totuși, el este singurul din universul ăsta cu puterea de a te distruge. (spune David)

-Mi-a fost dor de această senzație. Teama, n-am mai simțit-o de atâta timp. De ce-aș fi îngrijorat? Totul decurge conform planului meu. (spune Deus)

-Să înțeleg că și ăsta este unul dintre motivele pentru care ai acceptat jocul lui Death? (întreabă David)

-Normal. A fost un experiment, să văd dacă există vreo cale de a rupe sigiliul. Și se pare că există. Acum, jocul lui Death este pe cale să se termine, iar jocul meu va începe. (strigă Deus)

Pe cealaltă parte a globului, chiar în orientul îndepărtat, într-un oraș din China, umblă gol pe stradă un bătrânel de vreo 55-60 de ani. Acesta are un mers lejer și analizează totul în jurul său. În China a început un război între civili și armată. Din cauza suprapopulării au avut loc atacuri cu bombe peste tot. Peisajul este unul de groază. Bătrânul se plimbă de parcă totul ar fi normal.

-Am avut dreptate. Puterile mele au fost deconectate… Asta este o nouă generație de oameni. Judecând după avansul tehnologic ar trebui să fie în jurul anului 10.000. Deus nu se satură niciodată din a chinui ființele astea. A sosit vreme să-i pun capăt tiraniei. E timpul să mori, bătrâne prieten! (spune moșneagul)

Acesta se plimbă și mai mult. La un moment dat vede pe jos o bătrână. Aceasta are mâinile și picioarele tăiate. Plânge. Bătrânul se uită la ea.

-Vreau să mor! (spune bătrâna)

-E mai bine să mori. Moartea este răsplata voastră, a oamenilor, pentru că ați îndurat viața asta mizeră pe care v-a dat-o Deus. Cel care v-a luat acest drept o să plătească scump. Ascultați la mine, oameni, eu, Grimm Reaper, cel care posedă puterile originale are morții, vă pun la somn. Rest in peace! (strigă bătrânul)

Deodată, toate sufletele aflate pe o rază de 10 kilometri se ridică la cer din trupurile lor. Grimm, mândru fiind de fapta lui, pășește în față încrezător.

-Să-i facem o vizită bătrânului Deus. Dar mai întâi, urmașul meu trebuie educat puțin. (spune Grimm)

Au trecut deja câteva zile de la incidentul cu Gabriel. Viața de om a lui Death începe să revină la parametrii normali. Obligat fiind de lista lui Deus să-și găsească un loc de muncă, acesta s-a angajat la Fat Boy Mamma, un fast-food din centrul New York-ului. Alphiel și cu Nigg stau conștiincioși pe scaunele din fața tejghelei, și încearcă să se hotărească ce să mănânce.

-Grăbiți-vă odată! N-am toată ziua. (spune Death)

-De ce ești nesuferit cu noi? Vrei să te zic la șeful tău?… Oi, domnule sef, D. vorbește urât cu noi! (strigă Alphiel)

Din biroul ce se află în spate se aude vocea șefului.

-D.!

-Am înțeles! Îmi pare rău! Vă rog, anunțați-mă când vă hotărâți ca să vă pot lua comanda. (spune Death)

-Așa mai merge… Hmmm! Nu știu ce să-mi iau. Ceva ce să se potrivească cu drăgălășenia mea. Nigg, tu ce vrei? (întreabă Alphie)

-Hamburger! (spune micuțul)

-Poftim! L-am avut pregătit. (spune Death, punându-i o farfurie pe care se află un hamburger în față lui Nigg)

-Wow! Domnule Death, de unde ați știut? Mă cunoașteți atât de bine! (spune Nigg)

-Nu cred că trebuie să te cunoască cineva prea bine ca să-și dea seama ce-o să comanzi. (spune Death)

-Mulțumesc! (spune Nigg înfulecând)

Alphie se uită la el și râde.

-Death, ce recomanzi unei fete drăguțe ca mine? (întreabă Alphie)

-Să nu mai mănânce fast food că se face cât o vacă. (spune Death)

-Ce-ai zis? (spune Alphie, uitându-se urât la Death)

Îngerul păzitor îl prinde de după cap și-l strânge cu toată puterea ei.

-Nu pot respira. (spune Death)

Aceasta îi dă drumul. Băiatul tușește și încearcă șă-și revină.

-Voi comanda doar o apă. (spune Alphie, fiind puțin rușinată și prinzându-se de burtă)

-Bună alegere. Vin imediat. (spune Death)

Acesta se duce la frigiderul cu băuturi, scoate o sticlă de apă și i-o dă lui Alphie.

-Am auzit că lucrurile stau bine între tine și Anna. (spune Alphie zâmbind)

-Așa, și? (spune Death)

-Să știi că e o fată foarte specială dacă te-a acceptat după ce a aflat cine ești defapt. (spune Alphie)

-Eu zic că e țăcănită. (spune Death)

-Și, ați făcut-o? (întreabă Alphie)

-Nu e treaba ta. (spune Death)

-Încă nu. Domului Death i se face rușine foarte ușor. (spune Nigg înfulecând)

-Oi, Nigg, taci din gură! (spune Death)

-Mă scuzați! (spune Nigg având gura plină de mâncare)

-Înțeleg. Să știi că dacă ai nevoie de puțină practică, eu sunt aici pentru t-i-n-e. (spune Alphie apropiindu-se de Death)

-Las-o baltă! (spune băiatul, în timp ce se trage în spate)

Alphiel începe se râdă.

-Glumeam… Oricum, nu te atașa prea tare de ea. N-o să poți fi cu ea la nesfârșit. (spune Alphie)

-Nu-mi pasă de Anna. Din partea mea putem să ne despărțim oricând. Ea e cea care se tot ține după mine. (spune Death)

-Ești așa un mincinos. (spune Alphie râzând)

-Mincinos. (spune și Nigg)

-Vezi, până și Nigg îmi dă dreptate. (spune Alphiel râzând puternic)

Death este puțin iritat, dar după îi privește pe Alphie cum râde și pe Nigg cum mănâncă, și schițează un zâmbet.

O muzică ușoară începe să se audă pe fundal. Un montaj accelerat de imagini ni-i arată pe Nigg și Uriel jucându-se un joc video pe televizor în casa lui Seraphiel. Seraphiel și Death se ceartă, iar Alphie încearcă să-i despartă. Cei doi o jignesc pe Alphie, iar aceasta le dă câte un pumn fiecăruia. Death și Anna se plimbă prin parc. Amândoi au câte o vată pe băt în mână. Death încearcă să mănânce însă îi rămâne foarte multă lipită de față. Anna râde de el. Cei de se mai plimbă puțin după care se sărută. Death stă pe canapea cu Alphie și Nigg în timp ce se uită la televizor. Alphie și Nigg adorm în poala lui Death. Acesta se uită la cei doi, după care își mută privirea spre televizor. Acolo vede o știre despre un incendiu puternic care a ars mai multe persoane. Acele persoane au răni grave și arsuri. Se chinuie și n-au ce face.

-Suntem aici cu Cecile, una dintre victilele incendiului din San Diego. Aceasta a suferit niște arsuri foarte puternice, de gradul doi și trei pe mare parte a coprului. Spune-ne Cecile, cum te simți? (întreabă reporterița)

Femeia, de culoare neagră, în jur de 30 de ani, stă întinsă pe pat și plânge.

-Mă doare insuportabil de tare. Acum iau calmate însă sunt foarte scumpe și nu o să-mi permit le cumpăr tot timpul. Nu mai rezist. Vreau să mor odată! Nu pot duce o asemenea viaț...

Death privește iritat în jos și schimbă canalul. Pe celălalt post vede un om cu o pancardă în mână pe care scrie: ”De ce ne-ai părăsit, moarte dragă?”

Acesta se enervează și mai tare, după care oprește televizorul. Se ridică și merge la masa din bucătărie. Se pune pe un scaun și meditează.

”Ce naiba s-a întâmplat cu mine?” - gândește Death

Acestuia îi vin în minte fețele lui Seraphiel, Uriel, Anna și Alphie.

”Eu nu sunt așa. Cum am putut deveni o asemenea persoană? Prietenie? Distracție? Slujbă? Prostii! Ăsta nu sunt eu. Eu sunt o ființă rece și fără pic de milă. Nu-mi pasă de nimeni și nimic înafară de propria persoană. N-am nevoie de grupul ăsta de ratați mizerabili. Nu vreau să decad și mai mult. Scopul meu a fost atins. Sper ca oamenii să privească altfel moartea de acum încolo. Trebuie să revin la vechea mea viață și să scap de toate porcăriile care mă înconjoară acum. Ăsta nu sunt eu… Plus că, se pare că vine după mine… ” - gândește Death în timp ce stă abătut.

Death ia adunat la masă pe Seraphiel, Anna, Alphie, Nigg și Uriel. Aceștia stau curioși și ascultă ce are de spus moartea.

-Care-i marea idee? Ce vrei? (întreabă Seraphiel)

-O s-o spun simplu și fără să mă mai complic. Renunț. De mâine o să-mi iau înapoi îndatoririle morții. (spune Death)

Toți din cameră rămân fără cuvinte și inexpresivi. Nu le vine să creadă.

-Vrei te rog să repeți ce-ai spus? (spune Seraphiel)

-Ai auzit foarte bine… gata. Renunț. (spune Death)

Seraphiel izbucnește într-o explozie de bucurie și începe să danseze prin cameră.

-Ura! Ura! Am scăpat de moarte. În sfârșit pot să mă întorc în rai la Deus! Ura! (strigă Seraphiel în gura mare)

-Taci odată! (spune Alphie, dându-i un pumn)

-Asta înseamnă că n-o să mai pot mânca hamburger-i? (întreabă Nigg, după care începe să plângă)

-Ce? Nu! Voiam să mai stau și eu cu voi. (spune Uriel, plângând și el alături de Nigg)

-Ești sigur că asta vrei? (întreabă Alphie)

-Cum să nu fie sigur? Uite, vezi cât de hotărât e! N-o asculta, Death. (spune Seraphiel)

-Tu să taci! (spune Alphie)

-Nu mai rămâne nimic de făcut. E gata. Mi-am atins scopul. Oamenii sunt speriați și imploră să vină moartea după ei. Nu-i pot ignora! (spune Death)

-Înțeleg! (spune Alphie, puțin tristă)

Seraphiel aduce câteva sticle de vin pe care le trântește pe masă.

-Asta e ultima mea noapte cu voi, rataților! Așa că, hai să bem și să sărbătorim! (strigă Seraphiel)

-Ai înebunit?! Termină oda…(spune Alphie, dar este întreruptă de către Death)

-Defapt… nu este o idee chiar atât de rea. Hai să sărbătorim! (spune Death)

-Moarte tembelă, acum la sfârșit ai început și tu să-mi placi! (spune Seraphiel, devorând o sticlă de vin)

-Petrecere! (strigă Nigg)

-Bănuiesc că n-avem de ales. Huh! Seraphiel, dă băutura încoace! (strigă Alphie)

Toți se lasă duși de val cu excepția Annei. Aceasta privește în jos fără să spună nimic. E șocată și tristă în același timp. O lacrimă i se prelinge pe covorul murdar a lui Seraphiel.

Noaptea, după petrecere, Death se schimbă în camera lui Seraphiel. Se aude o bătaie-n ușă.

-Mai am puțin. (spune Death, care mai trebuie să-și pună doar un tricou)

Pe ușă intră Anna.

-Am zis că… Anna! (spune Death)

Anna este foarte abătută. Se apropie de Death.

-Ești bine? (întreabă acesta)

-Deci, chiar vrei să renunți? (întreabă Anna)

-Nu asta îți doreai? Ai spus că stai cu mine doar ca să mă convingi să revin la vechea mea viața. Nu ești bucuroasă că de acum oamenii nu vor mai suferi? Moartea cea egoistă revină la vechea lui viața… (spune Death)

Anna îi dă o palmă în timp ce vorbește. Începe să plângă și se aruncă în brațele acestuia.

-D., ce sunt eu pentru tine? (întreabă Anna)

-Adică? (întreabă Death)

-De ce ai continuat relația asta chiar și după ce mi-ai spus că nu-ți pasă de mine? (spune fata)

-Eu… nu știu… adevărul e… (spune Death)

Acesta nu termină ce are de zis deoarece Anna în sărută pasional. Cei doi se sărută și se mângâie. Anna are ochii în lacrimi. Se aruncă pe pat și încep să se dezbrace.

Între timp, pe un avoin de lux care se îndreaptă spre New York, stă Grimm. Acesta citește o carte.

”Literatura din această epocă este foarte interesantă. Nici nu mi-am dat seama cât de repede a zburat timpul. Ei, se pare că nu mai e mult!” - gândește acesta.

A doua zi, Death și cu Alphie stau la masă. Alphiel îl privește fix pe Death și zâmbește. Moartea e rușinată și se uită în altă direcție.

-Alphie, ce te-a apucat de te holbezi așa la mine? (întreabă Death)

-Știu ce ați făcut aseară. (spune Alphie)

-Cum naiba? (întreabă Death)

-Am tras cu urechea. Pentru un începător a fost destul de bine. Bravo! (spune Alphie)

-Și uite, ei sunt îngerii, exemplele divine create de către Deus ca să călăuzească și să conducă oamenii spre mântuire. (spune Death pe un ton sarcastic)

Acesta se ridică de la masă și dă să plece.

-Am auzit la știri că au murit câteva mii de oameni în zona de nord a Asiei. Ce știi despre asta? (întreabă Alphie)

-Le-am văzut și eu. (spune Death)

-Deci, un alt Arhanghel își face de cap? Să fie oare Lucifer? (întrea Alphie)

-Nu. Arhanghelii nu pot transporta mai mult de câteva zeci de suflete într-o zi. Plus că ei duc sufletele în rai sau iad, fără să le judece. Sufletele acestea au fost trimise spre judecată. De aceea n-am durerile de cap pe care le aveam când Gabriel făcea asta. (spune Death)

-Cine poate fi? (întreabă Alphie)

-Cineva mult mai rău decât un Arhanghel. Și e pe urmele mele. Ei bine, dacă există cineva în măsură să mă pedepsească, el este acela. În fond mi-am cam bătut joc de munca lui. Nu mă așteptam să reacționeze. (spune Death)

-La cine te referi? (întreabă Alphie)

-La Grimm, prima moarte, și una dintre ființele primordiale alături de Deus. Se pare că nu prea-i place ce-am făcut, iar acum vine după mine. (spune Death)

-De asta ai vrut să-ți primești înapoi puterile. (spune Alphie)

-Exact. N-am nicio șansă împotriva lui oricum. Dar măcar așa pot trage de timp, iar voi n-o să muriți încercând să mă protejați. (spune Death)

-Asta e… Nu se poate… De ce el? De ce acum? (spune Alphie)

Deodată, în încăpere se formează un portal de transport interdimensional din care ies David și încă doi îngeri, fete.

-Lăsați-mă să vă explic eu. (spune David)

-David, tu! (spune Alphie)

-Faptul că ești aici înseamnă că am dreptate. Grimm chiar vine după mine. (spune Death)

-Deci l-ai simțit și tu. (spune David)

-Da. (spune Death)

-De ce ești aici, David? (întreabă Alphie)

-La ordinele lui Deus am venit ca să-l protejez pe Death. (spune David)

-Atunci de ce ai adus și cârpele astea două cu tine. (spune Alphie, uitându-se la cele două fete)

-Cârpă! Ai grijă cum vorbești! Mereu ești la fel. (spune una dintre fete)

-Vă rog să terminați! Lăsați-mă să vi-i prezint. Ele două o să se alăture echipei de protecție a lui Death. Avem deaface cu o ființă la fel de puternică ca și Deus, deci ne trebuie tot ajutorul disponibil. Ele sunt Claire și Emily, din Ordinul Serafimilor. (spune David)

-Serafimi?! (se miră Death)

-Nu-i nevoie. Eu singură pot să-l protejez pe Death. N-am nevoie de ajutorul lor. (spune Alphiel)

-Tu singură n-ai putea să protejezi nici un câine. (spune Claire)

Cele două fete Serafim se uită urât una la cealaltă și încep un duel al privirilor.

-Iar începe! (spune David ironic)

-Emily! (spune Death)

Celălalt Serafim cu care a venit David, Emily e mai rușinoasă, dar când îl vede pe Death sare pe el și-l sărută. În același timp iese Anna de la duș și-i vede pe cei doi cum se sărută. Rămâne mirată, după care se enervează.

-Ce se petrece aici? (întreabă Anna nervoasă)

-Uuu! Interesant! După o singură noapte de amor deja vrei mai mult. (spune Alphiel)

-Emily, ce te-a apucat? (întreabă Claire)

-Huh! Poftim! Așa ne salutăm noi. (spune Emily)

-Ăsta e salutul iubirii. (spune Alphie)

-Mai taci, cotoroanțo! (spune Claire)

-O să te omor! (spune Alphie)

Cei doi îngeri încep de data asta să se împingă. Anna are lacrimi în ochi. David își pune mâna la frunte și lasă totul să curgă de la sine.

-Gata! Emily este o prietenă veche de când mă antrenam să devin moartea. Nimic mai mult. Sărutul...uhm, este cum a zis ea, așa obișnuiam să ne salutăm. (spune Death)

-Îmi pare rău dacă s-au creeat confuzii! Am acționat din instinct. (spune Emily)

-Anna, ești…(spune Death)

-Hmph! (Anna oftează și-i întoarce spatele)

-Ai dat de belea acum. (spune Alphie)

-Îmi pare rău! (spune Emily)

-Hai să ne concentrăm pe ce este cu adevărat important aici. David, spune-ne mai multe. (spune Death)

-Mulțumesc!… Să începem… (spune David)

Pe ușă intră Seraphiel și cu Nigg, care tocmai au fost la cumpărături.

-Huh! Ce se petrece aici. David! (se miră Seraphiel)

*După un timp*

Așezați toți la masă, aceștia încep discuția despre Grimm.

-David, îmi vreau puterile înapoi. (spune Death)

-Mă tem că asta este imposibil. (spune David)

-Poftim! (se miră Death)

-Și uite cum visele mele sunt spulberate. (spune Seraphiel, fiind supărat)

-Nu înțeleg. De ce? Am îndeplinit toate condițiile de pe lista aia nenorocită. (spune Death)

-Nu mai ține cont de listă. Viața lui Deus este în joc. (spune David)

-Explică te rog! (spune Death)

-Foarte bine. Cred că cunoașteți toți de aici legenda celor două ființe primordiale.

-Da, la început au existat doar două ființe, Deus, și moartea… Îmi pare rău! (spune Emily rușinată)

-Exact. Chiar înainte de începutul spațiului și-a timpului, au fost două entități eterne, Deus și Grimm. Amândoi posedă o energie și-o putere fără limite. Nimeni nu poate ajunge la nivelul lor. Fiind plictisit, Deus a creeat universul și viața. De la zei, până la îngeri, și a domnit peste ei. Dar cum există un creator, așa trebuie să există și-un distrugător. Acela a fost Grimm, moartea, cel ce distruge creațiile lui Deus. Și astfel s-a menținut o balanță de miliarde de ani. Asta până au fost făcuți oamenii. Ca și tine, Grimm a devenit obsedat de conceptul de moarte și ce înseamnă aceasta. Voia să redea libertatea tuturor oamenilor. El referinsu-se la moarte ca fiind libertate. Deus s-a opus, iar cei doi au avut parte de o luptă care a distrus omenirea. (spune David)

-Dar oamenii… (spune Death)

-Trăiesc? Asta voiai să spui? Da. Asta este a patra generație de oameni făcută de Deus. Până acum oamenii au fost exterminați de trei ori. După ce au luptat, Deus și Grimm și-au dat seama că puterilor lor sunt prea periculoase pentru aceste creații mici și sensibile. Asta include și îngerii, nu doar oamenii. Fiind și obosiți, cei doi au creeat un sistem de sigilare într-o dimensiune de buzunar. (spune David)

-Asta cum vine? (întreabă Claire)

-Cei doi sunt nemuritori, însă pot să-și inducă o stare de somn veșnic prin acest proces de sigilare. Fiind obosit, și sătul de o existența veșnică, Grimm a ales să fie sigilat, dar a cerut ca puterile sale să fie date mai departe pentru ca munca lui să fie continuată. Și așa a început ciclul morții. (spune David)

-Dar dacă a fost sigilat, ce mai caută aici? (întreabă Death)

-Aparent, când puterile tale au fost luate, s-a format o fisură în sigiliu. Tu ești ca și un catalizator pentru el. Ești conectat direct la Grimm. El este sura ta de putere. Iar când acea putere n-a mai avut unde să se ducă, a spart sigiliul și l-a eliberat. Totuși, înainte să spuneți ceva, trebuie să menționez un lucru. Death, tu poți folosi doar 10% din puterile lui Grimm. (spune David)

-Poftim! Doar 10%?! Asta e o nebunie. Puterea mea e doar 10% din a lui? (întreabă Death)

-Da. Esența ta nu poate duce mai mult. Dacă cumva ai canaliza mai mult de 10% din puterea lui Grimm ai exploda. (spune David)

-Înțeleg. David, cunoști scopul lui Grimm? (întreabă Death)

-Da, vrea să recupereze cele 10% din puterile lui, care sunt la tine, iar după, să-l omoare pe Deus. (spune David)

-Nimeni n-ar trebui să-l poată omorî pe Deus. (spune Seraphiel)

-În mod normal da, însă el este singurul care poate. În momentul de față puterile tale sunt la Deus, asta ne dă un avantaj. Grimm nu te poate găsi așa ușor. Dacă ți-am da puterile înapoi ar știi exact unde ești. Așa doar poate să estimeze zona. Scopul nostru este să tragem de timp și să te protejăm. (spune David)

-Dar Deus ce face acum? (întreabă Alphie)

-Trece printr-un proces de încăracre. (spune David)

-Cum adică? (întreabă din nou îngerul păzitor)

-Deus n-a mai luptat de câteva milioane de ani. Are nevoie de un timp ca să-și poată aduce puterea la nivelul maxim. După ce face asta, îl va distruge de tot pe Grimm. Atâta timp cât nu are cele 10% din putere care-i lipsesc, Grimm nu-i poate face nimic lui Deus. Dar dacă le-ar obține, soarta bătăliei nu mai poate fi prezisă. Acum înțelegeți? (întreabă David)

-Mai am o întrebare. N-ar fi mai ușor să-l sigilăm înapoi pe Grimm? (întreabă Death)

-Din păcate cheia sigiliului a fost pierdută acum mult timp. (spune David)

-Când te gândești că luptam doar cu 10% din puterea tipului. (întreabă Death)

-Grimm se îndreaptă spre noi. Sugerez să schimbăm locația cât mai repede. (spune David)

-Da. Ai dreptate. (spune Death)

-N-are cum să nu fii bine. În fond ai alături de tine trei Serafimi, Șeful Gardienilor lui Deus, cât și pe David. (spune Seraphiel)

-Ca să fie clar, Seraphiel. Noi suntem doar momeala. Dacă ne atacă cumva Grimm ne poate ucide pe toți foarte ușor. Scopul nostru este să-l protejăm pe Death. Dacă el este în sigurață și Deus va fi. (spune David)

-Eu nu sunt momeală pentru ăsta. (spune Seraphiel)

-Astea sunt ordinele tale. Ai înțeles? (întreabă David)

-Da, domnule! (spune Seraphiel)

-Deci eu sunt ținta. (spune Death)

-Nu-ți face griji! Ordinul Serafimilor te va apăra. (spune Claire)

-Ordinul Serafimilor nu este nimic mai mult decât o glumă. (spune Alphiel)

-Ah, da?! Ultima data când am verificat și tu făceai parte din el. (spune Claire)

-Urăsc ordinul! Și urăsc și Serafimii. (spune Alphie, ieșind pe ușă)

-Care o fi problema ei? (întreabă Claire)

-Are motivele ei. Alphiel mereu a urât Ordinul. (spune David)

-Ce o să facem acum? (întreabă Death)

-O să pregătim un portal interdimensional și-o să ne ascundem într-o dimensiune în care Grimm ne va găsi așa ușor. Emily, pregătești tu portalul? (întreabă David)

-Da, însă va mai dura două ore. (spune Emily)

-Este în regulă. (spune David)

-Emily, nu-mi vine să cred că ai ajuns un Serafim. Încă te văd ca pe îngerul mic și bleg care erai mai demult. (spune Death)

Emily scoate limba rușinată și dă aprobator din cap. Anna se uită suspicios la ei. Death o privește în ochi pe Anna. Păstrează contactul vizual câteva secunde. Anna vrea să-i spună ceva, însă Death dă să plece.

-Unde mergi? (întreabă David)

-Vreau să mă plimb puțin. (spune Death)

Acesta iese pe ușă.

-Claire! (spune David)

-Am înțeles. (spune Claire)

Death se oprește pe casa scării. Transpiră. Își pune mâna la cap și strigă:

-Bine, vin! Dar taci odată! (strigă Death)

Acesta coboară din imbobil și merge câteva străzi. Ajunge într-un parc mai mic, amenajat pentru joacă. Acolo, îmbrăcat la costum, îl așteaptă Grimm.

-Cum m-ai găsit așa repede? (întreabă Death)

-Chiar dacă puterile mele nu sunt în tine acum, tot pot să simt slab prezenta ta. Cum se spune printre oameni, cred c-am avut noroc. Mă bucur să te întâlnesc, succesorul meu! (spune Grimm)

-Deci tu ești legendara moarte, Grimm! (spune Death)

-Sunt singura moarte. Nu uita asta. Tu nu ești decât o unealtă prin care acționează puterile mele. Sau mă rog, așa trebuia să fii. În mod interesant ai renunțat la puteri și ai adus haosul printre oameni. Moartea are un scop clar și reguli bine definite. Iat tu le-ai încălat. Ești pregătit să-ți primești pedeapsa?

-Da. Nu-mi pasă de asta. Din partea mea poți să mă omori și să-l distrugi pe Deus după. Doar că, restul ființelor, te rog, lasă-le în pace! (spune Death)

-Singurul cu care am treabă este Deus. De ceilalți nu-mi pasă. (spune Grimm)

-Asta e bine. (spune Death)

-Sunt curios de un singur lucru. Care e motivul din spatele acțiunilor tale? De ce ai ales să renunți la puterile mele și să chinui oamenii într-un asemenea hal? (întreabă Grimm)

-Am vrut să-i învât o lecție. Oamenii… ei nu înțeleg adevărata importanță a morții. De fiecare dată eram primit cu ură și dezgust. Ei vedeau moartea ca pe ceva rău, ceva malefic, când ea este cel mai bun lucru care li se poate întâmpla. Am vrut ca ei să ajungă să cerșească moartea, să se chinuie, să plângă, iar mai apoi să judece. Asta s-a și întâmplat. Sunt mândru de ceea ce-am făcut. Oamenii sunt niște ignoranți proști care acum și-au învâțat lecția! (spune Death)

-Înțeleg. Asta e vina mea, cred. Totuși, e ciudat să aud asta din gura unui om. (spune Grimm)

-Poftim!? (se miră Death)

-Nu știai? Deus nu ți-a spus niciodată? Ești om. Înainte să fiu sigilat am cert ca puterile mele să fie date numai oamenilor. Nu cunosc circumstanțele în care ai ajuns moștenitorul puteri mele, însă dacă puterea mea te-a acceptat, înseamnă că ai fost născut ca om. La un moment dat al existenței tale, tu, cel ce vrea să pedepsească oamenii și le numește ființe proaste și ignorante, ai fost un om. (spune Grimm)

-Eu… eu… sunt om?! (se miră Death)

Va continua în capitolul 9: ”El e prietenul meu, Nigg!”