sâmbătă, 12 septembrie 2015
Capitolul 11
Ambiția lui Death!
După ce a reușit să pună mâna pe cheia sigiliului, Death a întrerupt lupta dintre Deus și Grimm. Dorind să-i sigileze pe amândoi, acesta este nevoit să se lupte cu cele două ființe primordiale.
-Să ne sigilezi? Asta-i bună. Tu?! Nu știu de unde ți-a venit o asemenea idee, dar asta n-o să se întâmple niciodată. Am avut milă față de tine, deși n-ar fi trebuit. Puteam să te ucid de zeci de ori până acum. M-ai călcat rău pe nervi de data asta. (spune Grimm)
-Stai! E ceva … Pot simți o putere diferită la el. Nu! Ăla este … Ai cheia. (spune Deus)
-Poftim?! (se miră Grimm)
-Cum ai găsit cheia sigiliului? Nimeni n-ar trebui să știe unde este ascunsă. Nici măcar eu … (spune Deus)
-Destul cu vorba. N-are importanță cum am găsit cheia. Luați-vă adio de la libertatea voastră. E timpul să creez o lume nouă. (spune Death)
-Aroganța ta depășește orice limite. Huh! Crezi că ne poți sigila atât de ușor? Cheia aia nu valorează nimic în mâinile tale. Nu-ți uita locul, băiete! Nu ești decât un suflet amărât care este orbit de iluzia idealismului. Vrei să ne sigilezi? Și ce crezi că vei reuși cu asta? Cum poți tu crea o lume nouă? N-ai nicio putere. (spune Grimm)
-Iar voi ce sunteți? Ah, uitasem, o masă infinită de suflete amărâte. Unul sau o infinitate, asta nu face nicio diferență atât timp cât suntem toți la același nivel. (spune Death)
-Da. Și toți ar trebui să făcă la fel. Doar pentru că o ființă creează pe alta, asta nu înseamnă că creația trebuie să se supună orbește creatorului. Cât timp am o conștiință proprie voi face cum vreau. Iar în momentul de față acțiunile voastre sunt greșite. (spune Death)
-Am auzit destul. (spune Grimm)
Grimm îl atacă pe Death. Acesta dispare și reapare în fața băiatului. Death îi barează atacul cu noua lui armă. Coasa morții a lui Grimm, și coasa albă a lui Death își intersectează lamele. Începe un schimb de lovituri aprige între cei doi. Death reușește să țină pasul cu viteza lui Grimm.
-Deci a absorbit puterea sigiliului. Înțeleg! (spune Grimm)
În jurul acestuia apar mici mingi de energie sub formă de curent. Ele încep să crească până ajung la mărimea unei mașini. Grimm trimite mingile în direcția lui Death. Acesta stă calm și privește. Balansează coasa în fața atacurilor, iar acestea sunt anulate.
-Poftim! (se miră Grimm)
”Puterea asta! N-am simțit niciodată așa ceva. Pot să mă lupt cu oricine. Cheia asta este atotputernică. În momentul de față aș putea învinge lejer chiar și cel mai puternic Arhanghel. E minunat!” - gândește Death
-Când am creat sigiliul l-am făcut în așa fel încât să anuleze energia. Pentru a fi sigilați, energia pe care eu și Grimm o posedăm trebuie redusă la un nivel foarte mic. Cheia asta face. E cea mai bună arma când ai de-aface cu divinități. (spune Deus)
Lupta dintre Death și Grimm continuă. În jurul lui Grimm încep să apară niște fâșii de energie neagră, asemenea unor raze de lumină solide. Acesta le trimite spre Death. Băiatul se ferește cu greu de ele și folosește puterea cheii ca să le neutralizeze. Se apropie de Grimm.
-Inutil! (spune moartea bătrână)
Grimm pune un câmp de enrgie în fața lui Death. Acesta este împins înapoi. Coasa lui Death luminează. Băiatul forțează și sparge bariera. Grimm este mirat. Death ajunge aproape de el și-l atacă. Grimm se ferește, însă Death îi înfige coasa în umărul drept.
-Acum, sigilează! (strigă Death)
Nimic nu se întâmplă. Băiatul rămâne șocat. Grimm râde. Cheia nu reușește să-l sigileze. Grimm își scoate coasa din umăr și se depărtează.
-De ce? (întreabă Death)
-O rană atât de superficială n-o să mă sigileze. Îmi pare rău, dar trebuie să te chinui mai mult! (spune Grimm)
-La naiba! (spune Death)
Grimm își folosește viteza și-i dă un picior în gură lui Death. Acesta mai face un atac de energie care îl prinde pe băiat cu garda jos și îl aruncă câțiva metri în aer. Death scapă coasa. Grimm se pregătește să-l omoare.
-Ești al meu...
Chiar când să atace, un fulger îl lovește pe Grimm. Deus își folosește puterile telekinetice ca să-l arunce în apa oceanului de lângă ei. Death își revine. Întinde mâna și coasa-i revine la loc. El și Deus au parte de un schimb de priviri.
Înapoi pe insula de pe care au luat cheia, Uriel și cu Emily tocmai se trezesc. Umi stă în fața lor și-i privește.
-Pisica Moarte, s-a dus! (spune Uriel)
Emily privește tristă spre pământ.
-De ce? (spune Aceasta)
-Prietenul vostru este foarte interesant. (spune Umi)
-De ce i-ai dat cheia? (întreabă Emily)
-De ce? Sinceră să fiu, nici eu nu știu. Ambiția lui prostească și irealizabilă m-a făcut să vreau să văd ce se întâmplă. (spune Umi)
-Dar dacă o să-l sigileze pe Deus el … (spune Emily)
-E aproape imposibil să facă asta. Credeți că dacă ai cheia în posesia ta poți automat să sigilezi ființe precum Deus și Grimm? Nu. Din perspectiva mea nu cred că va reuși să-i sigileze pe nici unul. Dar dacă cumva o s-o facă, lumea nouă ce se va forma după v-a fi interesantă de privit. (spune Umi)
-Și dacă Deus o să afle despre asta? Nu ți-e frică că te va pedepsi? (întreabă Uriel)
-Deus habar nu are că eu trebuia să protejez cheia. Și-a șters singur propriile amintiri. Desigur, poate să și le refacă când vrea. Însă nu cred că are un astfel de interes. La fel ca Deus și Grimm, noi, cei 9 Zei ai Creației ne-am plictisit de lumea actuală. O noră eră trebuie să înceapă. Iar dacă asta înseamnă sigilarea lui Deus, foarte bine. (spune Zeița)
-Cum te poți numi creație a lui Deus? (întreabă Emily supărată)
-Noi nu ne întoarcem spatele creatorului nostru. Dacă nu era Deus n-am fi avut viață, n-am fi fost aici. (spune Uriel)
-Naiv! Gândirea voastră nu face decât să vreau o lume nouă și mai mult. După cum am mai spus, cei 9 Zei ai Creației nu-l mai slujesc pe Deus de mult timp. Am ajuns la concluzia că nu există nicio diferență între noi și el. Deci, nu suntem nevoiți să ne supunem orbește lui. (spune Umi)
-Absurd! Deus este ființa care pune în mișcare tot universul. Fără el haosul ar fi mult prea mare. (spune Emily)
-Haos? Echilibru? Cine are nevoie de așa ceva. Chiar și voi, îngerii sunteți la fel ca noi. Oamenii, bestiile, zeii, nimeni nu e diferit față de nimeni. Chiar și noi suntem divinități într-o oarecare măsură. Putem crea, da viața, să ne construim propriile noastre lumi. Un părinte care cere de la copilul său supunere totală și-i ghidează toți pașii nu e altceva decât un părinte abuziv. Toți avem puterea de a crea. La rândul lor, Deus și Grimm sunt tot creații ale vidului. Nu există așa ceva ca și creator absolut. Dacă e să ne ghidăm după asta, ciclul creatorilor este nesfârșit. Orice lucru care există trebuie să fie creat de ceva, iar la rândul său, creatorul este o altă creație a cuiva, și tot așa. (spune Umi)
Emily și Uriel se privesc în ochi nedumeriți. Nu mai știu ce să creadă.
-Noi doar … (spune Emily)
-Deajuns! M-am săturat de voi. (spune Umi, iar un portal interdimensional se deschide lângă cei doi)
-Un portal?! (se miră Uriel)
-Mergeți înapoi! Camarazii voștri vă așteaptă. Însă orice faceți nu mai are vreo relevanță. (spune Umi plecând)
Deus și Death stau față în față. Atmosfera este destul de tensionată.
-N-am vrut niciodată să se ajungă aici, Death. Poziția mea de creator mă face să mă simt inconfortabil atunci când trebuie să pedepsesc una dintre creațiile mele. (spune Deus)
-Mă lași cu tot discursul ăsta enervant! Din perspectiva mea nu ești într-o asemenea poziție încât să mă poți pedepsi. (spune Death)
-Înțeleg de ce ești supărat. Îți promit că sacrificiul pe care toți o să-l facem nu va fi în zadar. Nu mai vreau să văd atât de mult haos. Lumea a luat-o razna. Nici chiar eu nu o mai pot controla. Este nevoie de o altă ființă supremă ca să creeze o lume unde ordinea și echilibrul să predomine. Sunt sigur că după ultimele săptămâni ți-ai dat și tu seama. (spune Deus)
-Și de ce trebuie să distrugi totul pentru asta? Dacă mă întrebi pe mine haosul din lume poate fi îndreptat. Nu e nevoie să recurgi la așa ceva. Crezi că o lume nouă va fi liberă de haos? Niciodată! La un moment dat tot va apărea. Haosul o să existe mereu. (spune Death)
-Asta vine din partea unei ființe imperfecte, ca și tine. N-ai cum să înțelegi pentru că tu însuți ești rezultatul haosului. Liberul arbitru nu face nimic decât să distrugă. O voință universală și unilaterală va fi mereu cea mai bună, pentru că ea dă naștere. (spune Deus)
-Atunci hai să stabilim acum care dintre noi doi are dreptate. Echilibrul sau haosul? (spune Death)
-Înțeleg. Voiam să-ți dau șansa de a te retrage. Păcat, Death! (spune Deus)
Deus trimite niște rafale puternice de vând în direcția lui Death. Acesta este puțin împins, însă reușește să scape de ele. Patru forme de energie îl încolțesc pe Death. Acestea se îndreaptă spre el ca și cum ar vrea să-l strivească. Death folosește puterea cheii ca să le anuleze. Deus apare în spate și-l atacă pe Death cu ghearele. Moartea se ferește, dar este tăiat la braț. Acesta folosește putere cheii ca să lanseze mai multe atacuri de energie. Deus face un câmp de forță ca să se protejeze. Cei doi continuă să se atace unul pe celălalt.
Din depărtare, David, Anna, Alphiel, Claire și Seraphiel privesc lupta.
-Ăla e Death, nu! (spune Claire, mirată)
-Da, așa se pare. A pus mâna pe cheia sigiliului. (spune David)
-Asta înseamnă că suntem salvați! (spune Seraphiel fericit)
-Nu. Privește atent ce se petrece. Grimm nu e acolo dar ei tot se luptă. (spune Alphie)
-Nu-mi spune că … (zice Seraphiel mirat)
-Ba da. Death îl atacă pe Deus. (spune Alphie)
-Nenorocitul ăla! Cum îndrăznește? O să-i zbor capul când îl văd. Planul era să-l sigilze pe Grimm. (spune Claire)
-Nu! Moartea aia cretină! (spune Seraphiel)
”Oare ce pui la cale, Death?” - gândește David
Lângă ei se deschide un alt portal interdimensional, din care ies Uriel și cu Emily. Aceștia încă sunt răniți. În momentul în care David îi vede închide celălalt portal.
-Emily, ești bine? (întreabă Claire, îngrijorată)
-Uriel! (spune Alphie)
-Da, suntem bine. (spune Emily)
-Aia este Pisica Death?! (întreabă Uriel, privind la lupta celor doi)
-Da. Ce s-a întâmplat acolo? De unde aveți rănile astea? (întreabă Alphie)
Emily privește supărată în sus.
-Pisica Death ne-a atacat. (spune Uriel)
Toți rămân șocați.
-Nu pot să cred! D. n-ar face niciodată așa ceva. (spune Anna)
-Așa este. Ceea ce spune Uriel este adevărat. (spune Emily)
-O să-l fac să plătească. (spune Claire)
-Care este motivul din spatele acțiunilor lui Death? Dacă știți, vă rog, spuneți-ne! (zice David)
-Nu știm nici noi singur. Zicea că vrea să-l sigileze și pe Deus, astfel o să creeze o lume nouă. (spune Emily)
-Fraierul ăla a înnebunit! Cineva trebuie să-i bage mințile-n cap. (spune Seraphiel)
-Pentru prima oară sunt de acord cu tine. (spune Claire, pregătindu-se de zbor)
-Claire, ce faci? (întreabă David)
-David, nu încerca să mă oprești. Mă duc acolo. O să-l opresc pe Death și-l voi salva pe Deus. (spune Claire)
-Vin și eu. (spune Seraphiel)
-Și eu. Încă mai pot zbura. Vreau să îmi confirm singură dacă ceea ce spuneți e real. (spune Alphie)
-Pisică Alphiel, ai grijă! Pisica Death nu mai este la fel. Din cauza cheii, o aură ciudată plutește în jurul lui. N-o să ezite să atace dacă-i stați în cale. (spune Uriel)
-Am înțeles! (spune Alphie)
-Să mergem! (spune Claire)
Cei trei îngeri își i-au zborul și merg în direcția lui Death.
-Ai grijă, Claire! (spune Emily)
Anna vine și o ajută să se ridice. Aceasta se uită la ea și-i zâmbește.
Deus continuă să-l atace pe Death cu energie. Cei doi s-au angajat într-o urmărire aeriană. Death își folosește agilitatea ca să se ferească de atacurile Demiurgului, însă nu poate riposta. Deus se teleportează în fața lui și-l atacă cu ghearele. Death face o tumbă în aer însă este lovit de un trăznet. Deus se spropie de el. De jos, din apă, un mănunchi de energie gri evadează și se pune între Deus și Death. Moartea bătrână apare chiar lângă Deus. Grimm își folosește puterile telekinetice ca să-l bage pe Death sub apă. Acesta nu se poate mișca. Între timp Grimm începe să-l atace din nou pe Deus. Acesta își i-a coasa și pornește. Cei doi se mișcă cu o viteză uluitoare. Sub apă, Death este imobilizat.
”Îmi trebuie mai multă putere!” - gândește acesta
Corpul lui Death începe să strălucească, iar acesta scapă de telekinezia lui Grimm cu ajutorul abilității cheii de a anula energia. Băiatul revine doar ca să vadă că se află în mijlocul unei ploi de lovituri. Death își extinde aura și anulează atacurile de energie ale celor doi. Grimm începe să-l atace.
-La naiba! (spune Death, fiind împins înapoi de atacul lui Grimm)
-Ce-i? Credeam că ne vei opri. (spune Grimm)
Grimm apare în spatele lui Death și-l taie cu coasa.
-Atacurile energetice nu funcționează asupra ta, însă cele fizice da. (spune Grimm)
Death este rănit. Grimm atacă din nou. Death barează cu coasa. Un val de apă făcut de Deus se ridică din ocean și-l lovește de Death. Death este aruncat în sus. Se oprește în aer. Grimm apare deasupra și vrea să-l taie în zona gâtului. Death privește neputincios. Chiar când să lovească, Grimm se oprește brusc.
-Huh! (se miră Death)
Acesta îi dă un pumn în burtă lui Grimm și se depărtează de el.
”Ce s-a întâmplat? De ce a oprit atacul? Puteam să jur c-o să mor.” - gândește Death.
-Înțeleg. (spune Deus)
Grimm începe să râdă.
-N-am ce face. Se pare că nu pot folosi coasa asta împotriva ta. (spune Grimm)
-Ce vrei să spui? Și de ce te-ai oprit mai devreme? (întreabă Death)
-Prostule! N-am fost eu cel care s-a oprit. Coasa a fost. (spune Grimm)
-Coasa! (se miră Death)
-Da. Nu-mi spune că n-ai realizat asta deși ai fost moartea atâta timp. Coasa morții este vie. (spune Grimm)
-Vie? (întreabă Death, uitându-se la coasă)
-Da. Este o reflexie a voinței mele. O parte din mine care nu aparține de corp. Se pare că s-a atașat într-un fel foarte ciudat de tine. (spune Grimm)
-E ca și atunci. (spune Death, în timp ce-și amintește cu l-a atacat pe Grimm cu coasa, iar aceasta s-a oprit)
-Da, se pare că face la fel în cazul tuturor morților. Coasa nu va răni mortal pe niciuna. (spune Grimm)
-Înțeleg. Deci asta a fost. (spune Death)
-Copile, spune-mi un lucru. (zice Grimm)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Scopul tău nu este doar să mă sigilezi pe mine, ci și pe Deus. Se pare că cuvintele mele au ajuns într-un sfârșit la tine. Asta e voința ta proprie. Dar ce vrei să realizezi cu asta? (întreabă Grimm)
Deus stă doar și se uită la cei doi.
-Nu este evident? Vreau să-i salvez pe toți. Căile voastre sunt greșite. Nu faceți decât abuz de putere, dictatură. Vreau să opresc asta. Am să vă sigilez și-o să creez o lume nouă. O lume unde liberul arbitru va predomina și unde nimeni nu va mai trebui să se supună nimănui. (spune Death)
-Realizezi că ceea ce spui tu acum este definiția haosului, nu? (întreabă Grimm)
-Da. Însă nici ceea ce faceți voi nu este în regulă. Lumea asta poate fi salvată. Voi deveni eu autoritatea supremă și-i voi ghida pe toți. Dacă ființele vor să se războiască n-au decât. Fiecare va fi liber să facă ce vrea. Cine vrea pace asta va primi. Voi proteja pe oricine va dori și mă voi asigura ca cei de doresc să lupte să poată duce o luptă fără ce nu implică pe nimeni care nu are ce căuta acolo. Voi accepta răutatea, viclenia, răzbunarea, fățărnicia și le voi exploata la maxim. Voi oferi haos celor ce doresc haos și echilibru celor ce vor echilibru. (spune Death)
-Înțeleg! Dacă stau și mă gândesc mai bine ești chiar un puști interesant. La început am fost furios, însă acum încep să te înțeleg. Într-un final toți o să aveți același destin, moartea. Dacă mă întrebi pe mine ea este soluția. Moartea ne înapoiază vidului, de unde venim toți. Nici echilibru și nici haosul nu sunt ceea ce ne trebuie cu adevărat. Moartea este. (spune Grimm)
-Asta obișnuiam să cred și eu. Însă, așa de imperfectă, plină de naivitate și prostie, cum este viața, merită protejată cât se poate de mult. (spune Death)
-Asta e calea ta, nu a morții. Din momentul ăsta nu te mai consider moartea. În sfârșit ai găsit un drum al tău. Singura moarte de aici sunt eu. Tu ești Death. Dar, la fel cum tu crezi că viața merită salvată, eu cred opusul. Idealurile noastre se bat cap în cap. La fel cum tu ești pregătit să lupți pentru al tău, așa voi face și eu. (spune Grimm, fiind pregătit de atac)
-Discuțiile ca asta sunt inutile. Oricum totul se va termina. (spune Deus)
Deus începe să adune energie în jurul său. Grimm și cu Death îl atacă. Deus prinde cu o mână coasa lui Grimm, și cu o alta coasa lui Death. Acesta se teleportează. Death și Grimm încep un nou schimb de lovituri. Death pare mai încrezător.
”Cât timp nu mă poate răni mortal cu coasa aia n-am de ce să mă tem.” - gândește Death, atacând puternic.
Grimm își folosește puterile și-i dă un picior în burtă lui Death. După îl lovește în cap. Băiatul zboară câțiva metri. Deus îl atacă cu energie galbenă, însă Grimm se ferește. Acesta și Demiurgul încep un nou schimb de lovituri. De data aceasta viteza la care se mișcă este prea mare chiar și pentru Death. Acesta privește uimit.
”Și cu puterea cheii tot nu sunt la nivelul lor. Am crezut la început că am o șansă, însă … însă, asta e prea mult.” - gândește Death.
Grimm îl atacă pe Deus cu coasa. Acesta barează cu brațul. Grimm fortează, dar Deus îl ține pe loc. Corpurile celor doi încep din nou să-și piardă încet forma. Coasa lui Grimm strălucește. Acestuia încep să-i apară în minte tot felul de imagini aleatorii cu Death. Acesta îl vede pe Death, copil, pe vreme când era încă în viața. Acesta stă singur pe marginea unei prăpastii, afară fiind frig și zăpada. După, vede o imagine cu el plin de sânge, clipa morții. Întâlnirea lui cu Deus. Momente pe care acesta le-a petrecut cu Soul și Emily. Cum încerca să țină coasa în mână dar nu reușea. Momentul în care a devenit moartea. Death stând alături de un înger cu aripile foarte mari, luptând împreună. Prima întâlnire cu Nigg. Momente în care cei doi luau sufletele oamenilor. Imagini recente cu el fiind în lumea oamenilor, certuri cu Alphiel, bătăi cu Seraphiel, momente cu Anna.
”Ce sunt astea?! Îmi arăți amintirile lui. De ce? … Huh! Înțeleg.” - gândește Grimm
Acesta oprește atacul, iar cele două ființe primordiale revin la normal.
-Grimm? (spune Deus)
Grimm stă și se uită la Deus. Moartea bătrână zâmbește.
-Nu pot renunța acum. Oricum voi muri dacă nu fac nimic. La naiba! (strigă Death)
Acesta adună din nou puterea cheii în jurul său și pornește la atac. Îl atacă pe Grimm. Acesta se ferește și ripostează. Grimm îl respinge pe Death. Deus vine din spate și-l lovește cu energie. Death este luat prin surprindere și lovit.
-Deja încep să-mi pierd răbdarea, Death! (spune Deus)
Death se întoarce spre Deus și atacă. Cei doi se lovesc unul pe celălalt. Deus îi rupe coasa lui Death și-l înjunghie în burtă.
-La naiba! (spune Death, sângele începându-i să i se scurgă din gură)
-Îmi pare rău! (spune Deus)
Deus face un mănunchi de energie pe care îl trimite spre Death. Băiatul privește situația resemnat.
”Ăsta mi-e sfârșitul? Poate c-am fost un prost pentru că am încercat să mă opun. Dacă ăsta este prețul libertății mele, nu regret nimic!” - gândește Death
Mănunchiul de energie se duce și lovește.
Alphie, Seraphiel și Claire ajung doar la câteva sute de metri de cei trei. Lumina pe care a produs-o atacul lui Deus ajunge și la ei.
-Să ne grăbim! S-a întâmplat ceva. (spune Alphie)
Cei trei sunt blocați de un câmp de forță ce nu le permite să înainteze. Scântei mici și roșii îi curpind. Încep să simtă o durere foarte puternică.
-La naiba! Un câmp de forță. (spune Seraphiel)
-Puterea lor este atât de mare încât s-au format diferite câmpuri de forță în jurul lor. În momentul de fața suntem prea slabi ca să mai înaintăm. (spune Alphiel)
-Asta e puterea ființelor primordiale! Nici măcar nu putem sta în apropierea lor. (spune Claire)
Atacul lui Deus a lovit pe cineva, însă spre mirarea lui, n-a fost Death.
-Poftim?! Sunt viu? (se miră acesta)
Death se uită în față și-l vede pe Grimm.
-Tu! ( se miră băiatul)
Grimm începe să râdă. Moartea bătrână se înalță în aer lângă Deus.
-Ce înseamnă asta, Grimm? Credeam că avem un scop comun. (spune Deus)
-Exact ceea ce vezi, Deus. Ai dreptate, avem un scop comun, însă niciodată n-am spus că suntem aliați. Bătrâne prieten, noi doi ne înțelegem unul pe celălalt fără probleme. Suntem la fel. E normal să vrem același lucru. Dar în timpul luptei, cred că am început să-l înțeleg și pe el. (spune Grimm, uitându-se la Death)
-Cineva ca tine să adopte o perspectivă nouă. Cred că asta este ceea ce se cheamă miracol. (spune Deus)
-Nimeni n-a mai fost în stare să țină pasul cu noi într-o luptă. Chiar dacă n-a fost la nivelul nostru, puștiul a luptat pentru cauza lui. Admir asta! Mai ales de la o creatură, ființă care n-ar trebui să aibă voință proprie. (spune Grimm)
-Nici nu are. Liberul lui arbitru este o iluzie care nu-l va duce nicăieri. (spune Deus)
-Oare așa să fie? Nu știu. Eu zic să-i dăm o șansă. (spune Grimm, în timp ce se gândește la ceea ce a văzut în momentul în care coasa i-a transmis amintirile lui Death)
-Ce vrei să spui? (întreabă Deus)
-Bătrâne prieten, să lăsăm creaturile să creeze aceasta ”nouă lume”! Poate ne vor surprinde. (spune Grimm)
-O concepție inferioară ca a lor nu va putea niciodată crea ceva benefic. Echilibrul trebuie să predomine. Haosul a ajuns la cote prea mari. (spune Deus)
-Sunt dispus să-ți dau o șansă Death. (spune Grimm)
-Poftim! (se miră băiatul)
Grimm își folosește puterile telekinetice ca să refacă bucățile din coasa lui Death, după care, se înjunghie singur în inimă. Când văd asta, atât Death, cât și Deus rămân stupefiați.
-Grimm! (strigă Death)
-Înțeleg! Îmi iubesc toate creaturile, dar nu le mai pot controla. Poate asta simte despre noi și acel ”vid” care ne-a dat viața. S-a terminat! (spune Deus)
-Probabil! … Death, am făcut asta pentru că ai potențialul să schimbi ceva. Las totul în seama ta. Puterile mele, îți aparțin din nou. (spune Grimm)
-Nu, stai! (strigă Death)
-Sigilează! (spune Grimm)
Întreg aerul din jur se adună într-un vortex imens. Cutremure încep din nou să cuprindă planeta. Grimm începe să strălucească, și o explozie puternică se produce. Unda de șoc îi acaparează pe Deus și Death. Aceasta se extinde cu o viteză uimitoare și-i lovește pe cei trei îngeri care nu pot înainta din cauza barierei. David, Anna, și ceilalți de jos nu scapă nici ei. Șocul începe să crape pământul de lângă ei, iar puterea acestuia îi aruncă pe toți. Emily fuge disperată încercând s-o prindă pe Anna de mână. Aceasta întinde mâna însă nu reușește. O baltă de sânge se formează în acea zonă.
Death și cu Deus se află în aceiași poziție. Death recuperează coasa albă după ce Grimm a fost sigilat. Cei doi se privesc în ochi. Death este mai hotărât ca niciodată să ducă treaba la bun sfârșit.
-Tu urmezi, Deus. Ești pregătit? (întreabă Death)
Deus zâmbește.
Death îl atacă însă Demiurgul se ferește. Atacurile sale sunt inutile. Death încearcă să-l atace pe Deus dar spațiul din jurul lui se distorsionează. Death se oprește.
-Poftim! (spune acesta mirat)
Toată realitatea este alterată de puterea lui Deus. Coasa lui albă începe să se descompună la nivel molecular.
-Tu! (spune Death)
-Nu ți-o lua în cap doar pentru că Grimm a fost sigilat. Nu mai pot face nimic acum. Am o propunere pentru tine, Death. (spune Deus)
-Poftim! (se miră băiatul)
Îl putem vedea pe Deus cum vorbește, dar nu se aude nimic. Death este șocat de propunerea creatorului.
David, Emily, Anna și Uriel au fost puternic loviți de unda de șoc recentă. David se chinuie să-i caute pe ceilalți. Acesta îl găsește pe Uriel inconștient printre dărâmături.
-Uriel, ești bine? (întreabă David, lovindu-l peste față)
Uriel își revine.
-Pisica David, ce s-a întâmplat? (întreabă Uriel)
-Grimm, a fost sigilat. (spune David)
-Poftim! (spune acesta ridicându-se repede)
-Dar încă Death și Deus luptă. De ce mi-a fost frică n-am scăpat încă. (spune David)
La câțiva zeci de metri de cei doi, Emily este martora unui peisaj terifiant. Serafimul o găsește pe Anna având aproape tot corpul zdrobit. Rănile ei sunt severe, iar intestinele îi atârnă pe afară. Aceasta fuge cât de repede poate în direcția ei.
-Anna! Anna! Ești bine? (Serafimul își folosește energia vitală ca s-o vindece)
Death și cu Deus stau față în față. Ambii au o expresie foarte serioasă.
-Foarte bine. Accept propunerea ta. (spune Death)
-Splendid. Mulțumesc Death! Acum, dacă nu te superi, aș vrea să-mi înmânezi cheia sigiliului. (spune Deus)
-Bine. Dar nu uita ce ai promis, Deus. Mă aștept să-ți ți promisiunea. (spune Death)
-Odată dat, cuvântul meu înseamnă totul. Promit! (spune Deus)
-Prea bine atunci. (spune Death)
Acesta își închide ochii și începe să se concentreze. Energia albă a cheii îl învăluie. Încet, ea începe să dispară iar Death să-și revină la normal. Cheia, apare din nou sub forma ei inițială de cub în mâinile lui Deus. Death își pierde cunoștința și cade de la înălțime spre ocean. Deus îl privește cum cade. Chiar în momentul în care acesta este pe cale să se lovească de apă apare Seraphiel și-l salvează.
-S-s-eraph … (spune Death, fiind semiconștient)
-Nu spune nimic! Meriți să te dau de mâncare la rechini pentru ce-ai făcut. (spune Seraphiel)
-Îmi pare ră … (spune Death cu jumătate de gură)
Deus împreună cu Seraphiel, Alphie, Claire și Death se întorc jos, unde îi așteaptă restul. Death este inconștient.
-Deus, ce s-a întâmplat? (întreabă David)
-Am pierdut. Am ajuns la un consens cu Death. Se pare că sunt nevoit să adopt o nouă perspectivă. (spune Deus)
-D.! (spune Anna, fugind grăbită în direcția lui Death)
-Nenorocitul ăla! Totul e din vina lui. (spune Claire)
-Ar trebui să-i mulțumești, Claire. Din cauza lui mai ești încă în viața. (spune Deus)
-Deus! (spune Claire)
-Îmi pare rău pentru tot! V-am implicat în asta, copiii mei, și v-am obligat să suportați consecințele dorințelor mele. (spune Deus)
-Nu trebuie să-ți ceri scuze, Deus! Te rog! Dorința ta ar trebui să fie literă de lege pentru noi. Noi ar trebui să ne cerem scuze pentru că am pus viețile noastre deasupra! (spune Seraphiel, punându-se în genunchi)
-Ne pare rău! (spune și Alphie)
-Hai să uităm ce s-a petrecut astăzi. Haosul a dominat din nou iar lumea că aproape a fost distrusă. Acum că planul meu nu mai poate fi pus în aplicare, e timpul să restabilim singuri echilibrul. (spune Deus)
Acesta se înalță în aer. O masă mare de energie se adună în jurul lui și cuprinde tot pământul. O lumină albă, bruscă, împânzește totul, iar orașul este refăcut. Clădirile dărmânate sunt reconstruite, miile de oameni răniți sunt vindecați. Totul își revine.
-Ce s-a întâmplat? (întreabă Anna)
-Deus, a dat timpul înapoi, înainte de lupta cu Grimm. Totul a revenit la normal. (spune David)
Aceștia se uită din nou la orașul plin de viața numit New York, oraș care în urma unor evenimente nefericite a fost distrus.
Totul este negru. Se aude doar zgomotul produs de sirena unei ambulanțe de afară, și un mormăit. Este mormăitul lui Death. Acesta își deschide ochii și se trezește înapoi în apartamentul lui Alphiel. Se întinde puțin și se ridică. Este amețit.
-Ce s-a întâmplat? (întreabă băiatul)
O imagine cu Nigg zâmbind îi tresare în minte.
-Nigg! Nu! … La naiba! (spune Death lovind peretele încăperii)
Pe ușă intră Alphiel.
-Văd că te-ai trezit. (spune Alphie)
-Alphie! Da. S-a terminat, nu? Nigg este … (spune Death)
-Da, este mort. Tu trebuie să înțelegi cel mai bine ce înseamnă asta. Cum te simți? (întreabă Serafimul)
-Obosit. Mă doare capul. Sigiliul ăla mi-a consumat prea multă energie. Aproape că m-a omorât. (spune Death)
-Înțeleg! (spune Alphie)
-Apropo, ce s-a petrecut după? Ăsta e apartamentul tău. Cum? A fost distrus în timpul luptei cu Gabriel. (spune Death)
-Deus. A dat timpul înapoi și a refăcut toate stricăciunile pe care le-am cauzat. (spune Alphie)
Din spate se aude vocea Annei. Acesta merge spre Death. Îl îmbrățișează. Fata se ține de burtă.
-Mă bucur că ești bine! (spune Anna)
-Da, sunt bine. (spune Death)
Death, Alphie și Anna merg în camera de zi, unde îi așteaptă David, Claire, Emily, Uriel și Seraphiel. Atmosfera este puțin tensionată. Toți stau și se uită fix la Death. Băiatul privește rece în față.
-Bine că te-ai trezit! Trebui să vorbesc ceva cu tine. (spune David)
-Bine. Dar mai întâi, Emily, Uriel, îmi cer scuze! (spune Death)
Emily și Uriel se uită nedumeriți la Death. Claire se ridică.
-Crezi că niște scuze o să te ajute? Am avut încredere în tine și ne-ai trădat. (spune Claire)
-Nu, n-am trădat pe nimeni. Am făcut ceea ce-am crezut că e corect. (spune Death)
-Scutește-mă, imbe… (spune Claire, dar este întreruptă)
-Te iert! Știu că ți-a fost greu să treci peste moartea lui Nigg. Și ai avut multă presiune pusă pe tine. Nu sunt supărată. Mă bucur că totul este bine acum. (spune Emily)
-Emily! (spune Claire)
-Nici eu nu-ți port pică. În fond eu și cu Pisica Death suntem prieteni, nu? (spune și Uriel)
-Mulțumesc! (spune Death)
-Eu tot n-o să pot ierta un nesuferit ca tine. (spune Seraphiel)
-Cine are nevoie de scuzele tale? Dintre toți cei de aici tu ești cel mai nefolositor. (spune Death)
-Ce-ai spus? (întreabă Seraphiel)
Cei doi încep să se certe.
-Terminați! Nu vedeți că David are ceva de spus? (strigă Alphie)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Mulțumesc, Alphiel! Death, să continuăm de unde am rămas. Am o întrebare. Mai dorești să continui acest joc, sau ești pregătit să îți reiei îndatoririle de moarte? (întreabă David)
-Cred că oamenii au suferit destul în ultimele zile. Însă cum v-om face asta? Grimm a fost sigilat. Și din cât știu, de data asta n-a lăsat nici un pic din puterea lui în urmă. Chiar dăcă aș vrea, nu mai există moartea. (spune Death)
-Greșit! (spune David)
Acesta întinde mâna. Fragmente mici și sclipitoare de aură încep să se arate în jurul lor. Acestea se adună în mâna lui David și formează o sferă mică de energie.
-Alea sunt … Dar cum? (întreabă Death)
-De când te-ai întors aceste fragmente de energie plutesc în jurul tău. Asta este puterea lui Grimm. Cele 10% din puterea lui s-au întors la tine. (spune David)
-Înseamnă că pot să redevin moartea? (spune Death)
-Întocmai. În seara asta îți vei recupera puterile. Deus vrea să restabilim echilibru lumii cât mai repede, iar pentru asta avem nevoie de ajutorul morții. (spune David)
-Foarte bine. (spune Death)
-În sfârșit se termină! Pot să revin la postul meu. (spune Seraphiel fericit)
-Păcat! M-am distrat bine cu voi. Aș fi vrut să mai stați pe aici. O să-mi fie dor! (spune Uriel)
-Suge-o, ciudatule! Faptul că scap de tine e cel mai bun lucru. (spune Seraphiel)
Alphie îl lovește peste cap.
-Măcar atât poți face pentru greșelile pe care le-ai comis. (spune Claire)
-Da, ai dreptate. Trebuie să mă revanșez față de toți. (spune Death)
Anna îi privește pe toți dintr-un colț al camerei. Emily merge să o ajute. Fata se ține de burtă și mici pete de sânge se pot observa pe bluza ei.
-De ce nu-i spui nimic? Dacă va redeveni moartea înseamnă că … (spune Emily)
-Știu. Dar nu pot face asta. (spune Anna)
-Nu ești bine, Anna. Am reușit să opresc durerea și să-ți fac corpul să se miște, însă interiorul tău este făcut bucățele. Dacă oamenii o să moară din tu vei … (spune Emily)
-La un moment dat oricum mor. (spune Anna zâmbind)
Oamenii de peste tot încă simt repercursiunile acțiunilor lui Death. Chiar dacă Grimm a salvat câteva zeci de mii de suflete, încă mai există milioane de oameni care trebuiau să moară dar n-au făcut-o. Un centru de ajutorare din India nu mai poate face față. Mii se oameni stau întinși și suferă îngrozitor de pe urma rănilor grave ce nu pot fi vindecate. Asistentele nu mai pot face față. Blonavii din spitale strigă că vor să moară. Se organizează diferite proteste, întruniri și slujbe religioase.
-Asta este pedeapsa Lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Bucurați-vă, fraților! Nu mai este mult până la a doua venire a Lui pe pământ. (spune un preot în timpul unei slujbe)
Pe stradă, așa-ziși vraci și magigieni fac tot felul de incantații.
-Poștilor! Zeul morții a fost supărat. Iar acum nu ne mai binecuvântează cu darul ei. Rugați-vă lui și cereți-i iertare! Doar așa o să revină moartea. (spune un vraci)
În fața lui stau sute de oameni în genuchi. Aceștia fac un ritual prin care se roagă zeului morții.
-Iartă-ne, o atotputernică moarte! Te rog vin-o și judecă sufletele noastre! (spun oamenii în cor)
Anna stă pe terasa blocului. Vine Death. Fata se uită la cer.
-Deci, n-o să te mai văd niciodată? (întreabă Anna)
-Îmi pare rău! Oamenii nu pot să vadă moartea. Așa trebuie să fie. (spune Death)
-Știi, aș putea spune că tu ești cel ce mi-a distrus viața. (spune Anna)
-Îmi pare rău! Dacă știam că o să te trag după mine în toată povestea asta nu te-aș fi abordat niciodată. (spune Death)
-Nu. Nu e ceva rău. Nu sunt supărată. Poate că ar trebui să fiu. Însă nu mi-e nici teamă. Niciodată nu mi-a fost. Și nu înțeleg de ce. Adevărul e că niciodată nu m-am considerat specială. Eram doar o fată banala care n-a ieșit niciodată în evidență. Dar,… dar pentru că tu m-ai băgat în seamă m-am simțit diferită. Mereu am știut că nu ești ca restul. Și când am afalt cine ești cu adevărat am vrut să știu și mai multe. Am vrut să cunosc lumea ta, o lume inaccesibilă oamenilor obișnuiți. În felul ăsta aș fi devenit unică. (spune Anna)
-Prostii! Din start, fiecare suflet creat este unic. Faptul că niciodată nu te-ai simțit specială te-a făcut unică. N-am să-ți țin un discurs siropos în care să-ți zic cât de specială ești. Nu e stilul meu să fac asta. Asta nici un contează. Gândește-te doar că tu ești persoana pentru care eu, un proscris căruia nu-i păsa de nimeni, a luptat atât de mult. Dacă mă întrebi pe mine asta este ceva special. (spune Death)
Fata se apropie de Death și îl sărută. Are lacrimi în ochi.
-Nu vreau asta. (spune Anna)
-Este inevitabil. Niciodată afecțiunea nu va câștiga în fața eternității. Trăiește-ți viața, Anna! Până în clipa în care voi veni după tine să te trec dincolo. Ține-te de ea cât mai mult, pentru că, locul în care mergi după nu e nici pe departe la fel de fascinant ca ăsta. (spune Death)
-Nu vreau. Vreau să fiu cu tine. (spune fata)
-Nu poți. (spune Death)
După câteva minute, toți s-au adunat în cameră pentru momentul mult așteptat. Death și David stau față în față. David ține puterile lui Death în mână.
-Deci ăsta e sfârșitul? O să-mi fie dor de el. (spune Alphiel)
-Oi, Alphiel, nu te-am mai văzut niciodată așa. Nu credeam că ai sentimente. Credeam că ești la fel de rece ca și frigiderul meu. (spune Seraphiel)
Alphie se întoarce zâmbind.
-Mai spune o singură vorbă și o să te bag eu într-un frigider. (spune Alphie)
-Terminați odată! (spune Claire)
-Ești gata? (întreabă David)
-Da. (spune Death)
David îi dă sfera de energie lui Death. Acesta o absoarbe în corpul său. Aura neagră a morții începe să se simtă în cameră.
”Sfârșitul jocului. La început n-am vrut decât să-i învâț pe oameni o lecție. Îi consideram ființe enervante, proaste, arogante și nesemnificative. Poate încă îi consider la fel. Da. Nu s-au schimbat prea multe. Însă eu, moartea, eram exact ca ei. O ființă arogantă și egocentristă. Viața chiar merită trăită!” - gândește Death, în timp ce mai multe imagini cu avetura lui din lumea oamenilor îi apar în minte.
Corpul lui Death rămâne în urmă, fiind ars de energia produsă de aura lui. Acesta își reia de data asta doar forma spirituală. Anna privește atentă. Transpiră. Chiar după ce Death redevine moartea, fata leșină. Toți din cameră sunt surprinși. Aceștia se duc spre ea strigându-i numele. Însă este în zadar. Ea nu mai aude nimic.
Tot pământul sărbătorește. Azi este ziua în care a revenit moartea. Oamenii încep din nou să moară. Într-un ritm foarte alert, moartea își face simțită prezența. Parcă nici nu dispăruse. Însă sufletele lor rămân încă atașate de pământ. Este datoria lui Death să le treacă dincolo. O sărbătoare uriașă izbugnește în fiecare colț al lumii. Oamenii ce suferă, bolnavii, toți primesc ceea ce merită, moartea. Toată lumea iese în stradă pentru a sărbătorii. Unii se roagă, alții mulțumesc morții pentru că și-a reamintit de ei. Cert e că pentru prima oara, moartea este primită cu bucurie și spirit de sărbătoare, nu cu lacrimi și ură.
Între timp trupul Annei a fost așezat pe pat. Corpul fetei este distrus de la picioare până șa brâu. Toți stau în jurul ei. Anna își recapătă încet cunoștința.
-Alphie, nu poți face ceva? Tu ai salvat-o și ultima oară. (spune Death agitat)
-Îmi pară rău! Rănile astea sunt mult mai severe. Nu pot face nimic. (spune Serafimul)
-La naiba! (spune Death)
-D.! (mormăie Anna)
-Nu vorbi. (spune moartea)
-Cum de pot să te văd? Parcă oamenii obișnuiți nu pot … (spune Anna, dar o tuse îi încheie propoziția)
-Ți-am zis să nu spui nimic. Oamenii care sunt pe cale să moară pot vedea moartea. Nu, aș spune că tu ești deja moartă. Nu mai rămâne nimic de făcut decât să te trec dincolo. (spune Death)
-Înțeleg. Mă bucur! (spune Anna zâmbind)
-De ce? Dacă mi-ai fi spus aș fi oprit asta. N-aș fi luat puterile. (spune Death)
-Tocmai de asta. Nu voiam să ai nici un dubiu. Ăsta e lucrul corect. Eu am vrut să... (spune Anna)
Fata nu termină ce are de zis căci moare. Death o ține de mână. Lui Alphie îi curg niște lacrimi în timp ce Emily plânge în brațele lui Claire.
-Vă rog, ieșiți afară! (spune Death)
Ceilalți îl ascultă și ies din încăpere. Death privește trupul mort al fetei. Acesta își scoate coasa. Moartea zgârie puțin trupul, după care spiritul Annei iese afară.
-Ce se petrece? (întreabă Anna speriată)
-Ăsta e sufletul tău. Te afli în etapa de tranziție a morții. (spune Death)
-Înțeleg! (spune Anna)
-Îmi pare rău! E doar vina mea. (spune Death)
-Nu. Ți-am spus. Nu regrat nimic. Desigur, aș fi vrut să trăiesc mai mult, să descopăr lumea asta. Însă nu sunt supărată. Mă bucur că am avut ocazia să te întâlnesc! (spune Anna zâmbind)
-Înțeleg. Ești gata atunci? (întreabă Death)
-Da. Fă-o, te rog! (spune Anna)
-Nume: Anna Willson; Vârsta: 17 ani; Cauza morţii: hemoragie internă; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo ca să fii judecată pentru faptele tale. Rest în peace!
Death înjunghie spiritul Annei cu coasa. Aceasta începe să strălucească. Fata se uită la Death în timp ce începe să dispară. O lacrimă se prelinge pe fața morții.
-Adio! (spune Anna)
Death cade în genunchi.
După un timp, Alphiel merge să vadă care este situația. Serafimul deschide ușa însă nu-l găsește pe Death. Pe pat este doar corpul neînsuflețit la Annei.
-A plecat, huh?! (spune Alphie)
Îngerul se duce lângă corpul fetei.
Pe acoperișul unei clădiri stă Death. Acesta privește cerul. David apare în spatele lui.
-Știai tot timpul, nu? Știai că Anna o să moară. (spune Death)
-Da. (spune David)
-Deci asta este ideea lui Deus despre o lecție învățată. (spune Death)
-Moartea fetei a fost decisă în momentul în care te-a cunoscut pe tine. (spune David)
-Dar Nigg? (întreabă Death)
-La fel și el. (spune David)
-Înțeleg. (spune Death)
-Death, mereu ai fost o persoană rece, singură, care nu avea pe nimeni. Cineva ca tine nu ar fi putut niciodată înțelege cum se simt oamenii atunci când se confruntă cu moartea. De asta a fost nevoie să … (spune David)
-Știu. De asta a fost nevoie ca Nigg și Anna să moară, nu? Pentru că m-am apropiat de ei. Doar așa pot simți moartea pe propria mea piele. Chiar dacă eu sunt moartea, niciodată n-am simțit repercurisiunile ei. Huh! E aiurea! Ce contează? N-ar trebui să-mi pese. În fond nu eu am murit. Dar totuși … (spune Death)
-Spune-mi sincer, ce crezi despre moarte în momentul de față? (întreabă David)
-O urăsc! (spune Death privind cerul)
Pe cer sunt arătate imagini cu Nigg și Anna.
Va continua în ultimul capitol: ”D.!”
Astept capitolul 12 :/
RăspundețiȘtergere