Animekirus

Cât mi-a mai rămas din vacanța asta sper să-mi păstrez obiceiul de a posta un articol pe zi. Nu vreau să mă forțez și să pun mai multe. Nu. Unu-i deajuns. Măcar să fie de calitate. Nu mai dau nici doi bani pe cantitatea de material, deși era o vreme când o făceam. Am ajuns să-mi schimb gândirea după ce-am pocit rău de tot o recenzie la un anime care nu merita asta. Mă rog! Acum nu mai contează. Să vorbim despre subiectul de astăzi. Știu că e o temă foarte dezbătută și mereu se dau lupte virtuale în jurul ei, așa că sunt sigur că o să vă intereseze. Sunt aici ca să-mi fac cunoscută părerea despre asta. Din nou, vă spun, e părerea lui Nekirus. Puteți s-o acceptați sau să continuați să gândiți greșit. (glumesc)

Și start! În general sunt două tabare: cei care spun că anime-urile nu sunt mai mult decât niște desene animate, dar în contexul unei culturi orientale, iar alții care susțin că sunt două lucruri total diferite. De obicei adepții primeia dintre crezuri nu sunt persoane familiarizate cu anime-urile, ori hateri care doresc doar să supere un fan anime înfocat. Deși am întâlnit și oameni care se uitau la anime-uri destul de mult, însă credeau la fel, că-s desene animate. De obicei un fan anime român (și nu numai) se va enerva foarte tare dacă-i faci metoda principală de entertainment un desen animat. Și nu doar că va enervează. Mai și sare cu comentarii răutăcioase la tine, îți zice că nu știi nimic, iar dacă chiar crezi că anime-urile sunt desene animate înseamnă că ești prost și n-ai maturitatea necesară că să observi diferența. Ăsta e scenariul tipic. L-am trăit și văzut de nenumărate ori. Ba într-o vreme și eu eram unul dintre acei oameni. 

Să încercăm puțin să ne gândim. De ce? De ce ne sare muștarul atât de tare când cineva spune că anime-urile sunt desene animate? În primul rând aici este vorba despre concepția românească care asociează desenele animate cu un lucru puieril, destinat copiilor. Și-o poți condamna? Nu prea. În țara noastră singurele animații care se difuzează sunt cele pentru copiii. Așa au fost crescuți oamenii aici, să asocieze automat desenele animate cu un produs destinat copiilor, pentru că majoritatea animațiilor vestice cam asta sunt. Chiar și tu, care știi că anime-urile sunt mai mult decât atât, încă asocieze cei doi termeni. Cu alte cuvinte, românul din tine când aude desen animat se gândește la perioada puierilă și inocentă a copilăriei. De aici se trage acea frustrare vizibilă de fiecare dată când cineva spune că anime-uile sunt desene animate. Adevărul e că oamenii care spun asta cu un scop batjocoritor, ori pentru simplul fapt că vor să se i-a de cineva trebuie ignorați. Da. Ăia sunt niște capete seci, gogomani, handicapați care merită împușcați. Dar din păcate există și astfel de oameni. Nici nu are rost să intri într-o polemică cu un asemenea om. Clar până aici? De asta ne enervăm așa tare când auzim despre desene animate. Ne place să credem că gusturile noastre au evoluat de când avem 5 ani și ne uitam la Laboratorul lui Dexter sau Scooby-Doo, și că suntem mai maturi. Aici vă mai zic ceva. Nu trebuie să vă demonstrați nimic. E cert ca-ți evoluat. Și tocmai faptul că vă îndoiți de asta este un semn clar. Mergem mai departe.

Să vă spun părerea mea. Și-acum poate enervez pe unii. Dar ... uhm ... oricât de mult o să vă dezamăgesc acum, anime-urile sunt desene animate. Nimic mai mult. Nu încercați să le atribuți o altă valoare. În esență asta sunt. Sorry! V-am cam spulberat lumea. Conceptul popular de desen animat = copiii, este greșit. Uitați-l. Animația este o ramură a cinematografiei. Un mod de-a face un produs cinematografic. Deși e folosit mai mult pentru crearea unor produse destinate copiilor, din cauza limbajului folosit, care este mult mai ușor de înțeles pentru ei. Animația nu este destinat exclusiv acestora. E ca și cum am spune că toate filmele sunt pentru copiii. Tot acolo suntem. Înțelegeți? E greșit. Încercați să vă împăcați cu ideea că vă place să vă uitați la desene animate japoneze. Nu-i nimic greșit în asta. Nu trebuie să vă simțiți prost. Desenele animate sunt pentru toți, o ramură cinematografică și-o convenție cât se poate de serioasă. 

Bun. Clar pân aici? Anime-urile sunt desene animate. Desenele animate nu sunt neapărat pentru copiii, ci o ramură a cinematografiei. Nu trebuie să vă simțiti prost când cineva că spune că vă uitați la desene animate. E ca și cum v-ar reproșa că vă uitați la un film. E tot aia. Acum pot să apară oameni care să-mi spună că sunt diferețe uriașe și că cele două nu sunt tot una. În primul rând, desenele animate sunt un produs vestic, de obicei asociat cu America, iar anime-urile unul estic, specific spațiului Nippon. Cele două nu au nimic în comun. Au istorie diferită, stilistică diferită, abordare tematică diferită, etc. Și da. Nu vă contrazic. Greșeală e să asciem orbește doar animațiile americane cu termenul de desen animat. Cam fiecare țară bine dezvoltată are propria istorie și mod de-a face desene animate. Franța are o istorie bogată, la fel și tările nordice. Și-acum ce facem? Alea-s desene animate doar pentru că n-au o denumire proprie cum au anime-urile. Greșit. Desen animat se referă la metoda de lucru. Desenezi fiecare frame (cadru), după care animezi. Nu contează că-i făcut în Japonia, America, Franța, Grecia. Nu contează. E desen animat. Primele animații au apărut demult. Animația în sine are o istorie foarte lungă. Anime-urile pe de altă parte sunt mai tinere, ele apărând pe la începutul secolului trecut. Însă sunt bazate pe aceleași mod de lucru. Există foarte multe caracteristici care disting anime-urile de alte tipuri de animații. Dar cam fiecare zonă geografică e la fel. Animația nordică are și ea caracteristici proprii. Fiecare are modul propriu de-a face desene animate. Principiul este același, și orice denumire i-ai da, e tot desen animat. Nu trebuie să vă agitați din cauza asta. Nu mai săriți din bancă cu atât de multă vehemență ca să urlați: ”Anime-urile nu sunt desene animate!” Sunt. Numai că s-au dezvoltat într-un context propriu. Sunt un curent al animației specific japonez, cu o istorie proprie, un mod de-a aborda temele unic și cu un stil care se distinge de restul.

O altă diferență care poate să ducă la confuzie este tematica abordată. Poate vă supărați dacă vă spun, dar cam toate anime-urile populare (Naruto, Bleach, One Piece, Fairy Tail) sunt destinate copiilor deasemenea. Da. Media de vârstă pe care acestea o țintesc este 11 - 17 ani. Așa că, majoritatea anime-urilor sunt făcute și ele pentru copiii. Să crezi orbește că anime-urile sunt destinate în mod preferențial unui public mai matur este greșit deasemena. Majoritatea tot pentru cei mici sunt făcute. Doar că, există și multe anime-uri pentru publicul matur. Ceea ce la alte curente ale animației vezi mai rar. Acele anime-uri se numesc seinen. Aici, într-adevăr, sunt abordate subiecte grele, acțiunea este mai sângeroasă, iar povestea îi vizează pe cei cu o experiență de viață mai mare. Dar și acestea tot sunt mai puține decât cele pentru copiii.

Bun. Cam atât pentru azi. Facem o recapitulare? Nu mai trebuie să fiți așa aprigi cu voi, sau cu cei din jur. Anime = desen animat. Nu vă fie rușine că vă plac. Nu înseamnă cu sunteți mai puțini maturi decât unu care se uită doar la filme artistice obscure și care e toată ziua cu nasul în cărțile de filosofie. Clar? Lumea trebuie să fie mai calmă. Nu contează pentru cine este destinat un anume produs, dacă se pliează pe gusturile tale, te relaxează și-ți place, e foarte bine. Uită-te! Nu vă mai chinuți singuri cu astfel de gânduri, uitați-vă liberi și fără să vă mustrați singuri conștiința la ce vă place. Dar trebuie să acceptați și asta. Orice animație este desen animat, indiferent dacă i se zice cartoon sau anime. 

Eu vă las pe azi. Sunt curios și de părerea voastră. Dacă nu-mi dați dreptate aștept să purtăm polemici în secțiunea de comentarii. Prin polemici mă refer la discuții mature, argumentate și în care nu ne acuzăm și înjurăm reciproc. Pa!