duminică, 13 septembrie 2015
Salut, și bine ați venit la ora de psihologie cu Nekirus! Adică cu mine. Stați calmi! N-o să vă țin mult. Imediat sună clopoțelul de pauză. Încerc să fiu rapid azi. Cred că asta o să fie cea mai relaxantă postare a mea din seria cugetărilor nekirusiene. Bon! Hai la treabă. Caietele pe masă și ...
Nu ați simțit niciodată nevoia ca după ce ați urmărit un film, serial, anime, video, orice, care v-a plăcut mult, să arătați acel produs altcuiva? Iar dacă e posibil, să fiți de față când persoana respectivă o urmărește? Dacă nu, nu vă înțeleg, probabil sunteți extratereștii, dar dacă da, atunci bravo! Articolul ăsta este pentru voi. Așa. Eu am pățit-o de multe ori. Și mă întreb acum. De ce? De ce-mi vine să-i arat lu fraieru ăla de cel mai bun prieten al meu filmul ăla grozav pe care l-am văzut? Că doar l-am văzut deja. Și m-aș și uita încă odată la el în prezența lui numa ca să-i văd reacțiile. E o întrebare interesantă. Dar la a doua vizionare, deja antenția mea nu se mai duce 100% spre filmul sau anime-ul respectiv. Nu. L-am văzut odată, deci n-are rost, ci se duce mai mult spre reacțiile celui de lângă mine. Știind ce urmează abia aștept să tresară la acea întorsătură de situație, să plângă când moare personajul ăla bun care nu merită să moară dar mereu ajunge să sufere pentru că așa e construcția de situație și personaj. Da. Oarecum, avem tendința de a ne extrage o sevă a împlinirii când vedem reacțiile celorlalți. Iar când acele reacții sunt cum ne-am așteptat noi, atunci holbatul la o persoană care se holbează la un film e la fel de interesant ca filmul în sine. Dacă nu, rămânem cu un sentiment de dezamăgire și ne întrebăm cum pula poa să fie ăla atât de cretin încât să nu se dea cu capu de pereți când află secretu ăla mare ce duce povestea spre climax-ul inevbitabil. Uhm ... mda. Cam așa stă treaba. Cel puțin în capul meu. E o nevoie, o formă de distracție, ca tu să anticipezi reacțiile celui de lângă tine. Iar când așteptările tale sunt atinse, răsplata emoțională e pe măsură. Adevărul e că ne place să ne uităm la alți oamenii care se uită la alte chestii. Punct. De ce? Nici eu nu știu sigur. Încerc să speculez, dar nu-mi vine nimic concret în minte. Poate, inconștient vrem să ne comparăm cu alții. Poate e doar o formă de împărtășire a unei reacții similare cu altă ființă. Dracu știe.
Ideea e că de ceva vreme s-a răspândit pe internet fenomenul de ”live reaction”. Ce-i asta? Cred că majoritatea știți. Tu practic te uiți la cineva care se filmează în timp ce se uită la ceva. Sună tâmpit? Asta pentru că este, puțin. Și eu sunt un adept al acestui fenomen. Îmi place să caut persoane pe youtube care fac astfel de filmulețe la anime-urile sau filmele mele preferate. Ba chiar m-ai mult, stau și mă uit la episoade întregi cu ei. Am probleme grave. Așa am dat de omul despre care vreau să vorbesc acum. El se numește Uzumaki Khan.
Ca să fie clar, e plin youtube-ul de reactori din ăștia la anime-uri. Îi plin. Și deja cam majoritatea anime-urile au câte un distrus/distrusă care le face live reaction. Da jur, din zecile de reacționiști pe care i-am văzut, nici unul nu are reacțiile lui ăsta. Khan e un tip din Marea Britanie, de origine arabă, care posedă cea mai pură pasiune pentru anime-uri din câte am văzut. Jur, tipul ăsta pentru asta s-a născut. Eu l-aș plăti să facă treaba asta, atât de bun este. Vă las mai jos un mic video ce conține niște compilații cu cele mai tari faze ale lui. Video-ul nu e pus de pe canalul său, e al unui fan, dar am să vă dau link și spre canalul lui Khan. De trei luni, de când am dat de omul ăsta, am revăzut alături de el unele dintre seriile mele anime preferate, precum: Code Geass, Yu Yu Hakusho, Tokyo Ghoul, Fate/Zero, Fate/Stay Night: Unlimited Blade Works, Parasyte, chiar și Naruto Shippuden.
Da, am revăzut toate aceste anime-uri. Defapt nu, revăzut nu e corect. L-am văzut pe el uitându-se la ele pentru prima data. Dacă gândești logic, asta e o tonă de timp pierdut. Da pentru mine a meritat. Nu știu. Am mai dat și de alții, și da, să mă uit la ei am considerat ca fiind timp irosit. Majoritatea tac ca un lemn, rareori mai scot câte o vorbă, și reacțiile lor sunt la fel de interesante ca un koala ce mănâncă eucalipt. Mă rog! La Khan nu e așa. Se vede că omul ăsta se poate bucra de orice moment dintr-un anime indiferent de calitatea acestuia. Chiar dacă-l pui să se uite la un anime prost (cum de altfel a și făcut-o) tot ești fascinat să vezi cu câtă pasiune și inocență trăiește omu ăsta ceea ce vede pe ecran. Mna... nu știu ce să mai zic. Rar om ca el. Ăsta chiar știe să se bucure de orice-i dai, fie că e un căcat sau ceva de calitate. Bravo lui! Și apreciez că omu fuge de spoilere cum fugeau evreii de armata nazistă, iar când îi dai cu spoiler-ul în cap îl bagi într-o depresie de câteva zile. Serios. A pățit-o. Chiar înainte să facă live reaction-ul la ultimul episod din Code Geass i-a zis careva că Lelouch moare. Doamne ce supărat era! Nu mai voia să facă nimic.
Plus că are niște reacții cum n-am mai văzut la alții. Sare, țipă, se agită, plânge. La un episod din Fate/Stay Night: UBW era să-și rupă un picior în timpul luptei dintre Gilgamesh și Berserker. Și nu e fals ca alții. Deși are reacții exagerate sunt cât se poate de naturale. Mulți încearcă să joace reacțiile și nu reușesc să le scoată la fel de bine ca și Khan. E naiv, puțin prostuț, da al dracu de simpatic! Jur. Merită să încercați, poate vă prinde fenomenul ăsta și-o să faceți ca mine. Atenție că omu dă dependență. Gata. Pa!
PS. Ah, era să uit! Poftim un link spre canalul lui. Click aici!
