sâmbătă, 22 august 2015
Recent a început să circule pe tot facebook-ul și prin tot fandom-ul anime o mică informație ce a devenit viral, și-a fost transpusă în zeci de imagini de tip ”știai că”. De dimineață am văzut aproape 10 pagini românești dedicate anime-urilor care au răspândit informația asta, și vreo 2 străineze. Am scris străineze intenționat. Știu cum trebuie să scriu străine. Mă rog! Și-am zis că n-am mai pus niște cugetări nekirusiene de-o vreme încoace, așa că hai să profit de ocazie și să-mi exprim părerea mea de psihopat.
În primul rând, unde pula mea e studiul? Cine pizda mă-sii l-a făcut? Și pe ce dracu se bazează? Acestea sunt întrebările care mă macină. Că imagini drăguțe am văzut toată ziua. E clar, am prins mesajul, dar nici un link spre un site sociologic care să ateste asta. Și cine a făcut studiul? Vreo universitate japoneză? O pulă! Că numa ăia ar face așa ceva. Ideea e că, la unele am găsit doar anime, însă la altele mai sunt adăugate și filme și seriale. Aha. Acum mai mărim cercul. După ce le-am pus pe astea spun că-i mai credibil. Și știți ce-ar face studiul ăsta și mai credibil, să scoatem anime. Așa. Acum mai cred că există undeva în lumea asta un om de știință, ori sociolog, ori pula mea știe, care s-a pus să facă muncă de cercetare pe domeniul cinematografiei și a televiziunii, nu a anime-urilor. Când spui filme sau TV incluzi din start anime-urile. Că nu-s ele un alt tip de format audio-vizual. Animația = Cinema. Bine. Am lămurit prima chestie. Îmi pun o mână la bătaie când afirm că nu există niciun sociolog, psiholog, cercetător în domeniul ăsta care să face o lucrare ștințifică doar pe felul în care ne influențează anime-urile personalitatea. Sau dacă e, nu cred că e prea credibil. Mai degrabă toată nebunia asta seamană cu o descoperire a ”cercetătorilor britanici”. Vă întrebați ce caută ghilimelele acolo, nu? Adică nu există. S-a trezit unu să zică că s-a făcut un studiu, pe când în realitate nu e așa. Și nu e un caz izolat. Apar astfel de ”studii” din oră-n oră. Însă până nu văd niște date concrete, ce-a făcut omul respectiv ca să ajungă la concluzia aia, n-o să cred în existența acelui studiu.
Ce cred eu că este defapt? Tocmai ce-a terminat un weeaboo de pe internetul ăsta de văzut ultimul episod din Naruto Shippuden și s-a trezit bietul că are și el un Rinnegan. Stați calmi că glumesc! Afirmația că personalitatea noastră se mulează într-o oarecare proporție pe ultimul anime/film/serial văzut s-a născut dintr-o dorință de a exprima un sentiment pe care toți îl trăim, nu prea putem să-l explicăm, însă îl simțim. Cineva a încercat să transpună acel sentiment în cifre și a ales aleatoriu procentul de 30%. Da, îi dau dreptate. Nu cred în studiu, însă cred în esența ce-a stat la baza afirmației. Să nu-l mai considerăm studiu. Să o considerăm o afirmație. Spunem simplu: Ultimul anime văzut reprezintă 30% din personalitatea noastră. Bun? Acum, ca să fie și mai precis, hai vă rog eu să scoatem și ăia 30%. Că n-are nicio relevanță. Nu e atât. E un număr scos din buric de cineva, și aruncat acolo ca o cârpă ce ție scârbă s-o mai folosești. Mă rog! Ați prins ideea. Acum rămânem doar cu: Ultimul anime văzut reprezintă o parte din personalitatea noastră. Nu e nici stidiu, nici nimic. E doar o afirmație menită să justifice și să explice starea aceea de nostaligie care o avem după un anime, gândurile pe care ni le dă, experiența pe care o acumulăm și felul în care filtrăm informația primită. Când ne uităm la un anime, sau orice produs audio-vizual, trăim o oarecare experiență în tandem cu produsul în sine. Noi, ființe raționale, filtrăm după aia ceea ce-am văzut prin propriul nostru set de valori, cunoștințe, experiențe, etc. și atunci se produc acele experiențe în urma cărora spunem: ”Eu am învățat că dacă ești bun cu alții o să ai numai de suferit.” sau ”Dragostea învinge tot.”, ori, în cazul meu ”Trăiesc într-o lume de idealiști cretini care habar nu au de sensul existenței.” Bun. Aici apare schimbarea în noi, sau să n-o numit schimbare, mai degrabă o acumulare de experiențe și informații. Anime-ul respectiv ne arată ceva nou, o nouă perspectivă asupra unui lucru care poate să ne placă sau nu, să o acceptăm sau să o respingem, sau, cel mai important, să o punem în parctică s-au s-o ignorăm. Vezi un anime fain. Îți place un personaj, empatizezi cu el și-l admiri într-o oarecare măsură. Nu zic idolatriza că după ai nevoie de psiholog. Am mai avut eu un articol pe tema asta, unde să spunem stop anime-urilor. Să n-o dăm nici în extreme. Așa. Și e normal ca noi să ne asociem cumva cu el. Că de asta ne uităm la anime-uri, ca să scăpăm de banalitatea vieții noastre. Nouă nu ni se întâmplă niciodată ceva interesant. Am vrea, dar din păcate nu. Asta e viața. De asta avem filme, seriale, anime-uri, etc. ca să ne scoată din monotonie. Toți vrem să fim ninja, sau pirați, sau shinigami, sau vrăjitori, sau orice... numai nu noi. Inconștient avem tendința să ne transpunem pe noi în piela personajelor, să trăim momentul cu ele și să tragem noi înșine concluzii. Ăla e momentul când spunem că anime-ul reprezintă o parte din personalitatea noastră. Când tu, cititor fidel, după ce vezi un anime te schimbi puțin. După Death Note să zicem că devi mai sumbru și capeți o perspectivă mai logică și realistă asupra vieții. După Naruto ai impresia că atât timp cât crezi în tine poți face orice. După Swrod Art Online crezi că ești dintr-o dată bun la jocuri. (Nu ești). Înțelegeți voi. Sau îl admiri foarte tare pe Lelouche din Code Geass, iar după adopți o parte din personalitatea lui. Stai calm, n-o să cucerești lumea. O bucată mică din noi își asumă o caracteristică a unui personaj, sau o experiență din anime-ul în sine. Asta n-i se întâmplă tuturor, mai ales după ce-l terminăm și-l avem proaspăt în cap.
Un alt lucru ce-l consider greșit la informația de mai sus e cuvântul personalitate. E un cuvânt prea larg pentru contextul ăsta. Personalitatea este dată de totalitatea de valori, experiență, credințe acumulate în decursul existenței tale. Să zici că un anime îți schimbă setul de valori și credințe e cam mult. Ori dacă face asta, înseamnă că ai tu probleme. Mai corect spus cred că ar fi că reuește să-ți influențeze puțin gândirea pentru moment. Că după ce vezi Mirai Nikki nu-ți vine să faci pe iubita obsedată. Nu? Asta înseamnă să-ți influențele personalitatea. Te gândești doar cum ar fi să fii o obsedată, maniacă, disperată după sânge și pula lu unu. Scuzați-mi limbajul. Ok. Hai să modificăm din nou afirmația: Ultimul anime văzut influențează o parte mică din valorile noastre.
Ultima chestie de care vreau să mă leg și gata. De ce ultimul? Huh! Și de ce fiecare anime trebuie s-o facă. Am văzut și anime-uri slabe, plictisitoare, la care abia am așteptat să le dau drop. E ultimul, dar nu m-a influențat cu nimic. Ba chiar m-a enervat. Sau se întâmplă să văd un anime atât de bun, de pătrunzător, că mai pot vedea 100 și încă tot simt că are efect asupra mea. Trebuie un simplu gând. Ultimul anime văzut, da, e cel mai probabil să o facă. Pentru că îl avem proaspăt în minte și ne putem asocia mai ușor. Însă nu întotdeauna este cazul. Omul, după cum ziceam, simte nevoia să facă asta. Tu ceri unui lucru să te schimbe, să-ți arate ce tu nu știi și vrei să asimilezi lucrul ăsta. Vrei să înveți și să trăiești experiențe noi. De asta e cel mai probabil să fie ultimul. Iar dacă e bun, sigur va fi. Însă ce vrea eu să spun e că nu întotdeauna e așa. Unele anime-uri, care le-ați văzut acum câțiva ani, încă pot avea același efect asupra voastră dacă vă gândiți la ele. Nu? Hai să modificăm din nou: Anime-ul la care ne gândim un timp, influențează o parte mică din perspectiva noastră.
Așa. Gata. Din porcăria aia de studiu fals am ajuns la o chestie mai concretă. Nu la un studiu, ci la o exprimare cât mai concisă și probabilă a unui sentimente pe care n-o să-l înțelegem niciodată, dar care este prezent. Gata. Pa!
