duminică, 23 august 2015
Am un weekend liber și mi-a fost dor să scriu. Nu prea-mi stă în fire (mai nou), dar am să fac și azi o recenzie, chiar la o zi după ce-am postat două articole. Să nu vă așteptați să-mi mențin obiceiul. Nu că v-ar păsa prea mult. *scotlimba* Bine. Ideea e că ... da ... avem și azi o recenzie. Vreau să vorbesc despre un anime destul de scurticel și nu foarte popular. Cel puțin eu, n-am găsit multă lume care să fii auzit de el. Este vorba despre Code Breaker. O serie anime de 13 episode apărută în anul 2012. Cine a auzit de el primește o prăjitură, iar cine l-a și văzut un șut între ouă. Nu contează că sunteți și fete și că n-aveți ouă, tot vă dau. Cumpărați-vă-n plm, că-s ieftine, 50 de bani unul la magazinul de pe colț. Gata cu oăăăle. Să trecem la anime.
Ce titlu! Ce acțiune! Ce anime! Pare un titlu atât de cool. Rupătorul de coduri, spaima hackerilor, trebuie să fie incredibil. Nu-i chiar așa. Recunosc. Primul lucru care m-a atras la anime-ul ăsta a fost titlul. Hmmm! Sună ... așa ... nu știu cum să zic ... nou, și cool, și vizionabil. După, a fost grafica și animația. Chiar foarte bine făcută. Nu vezi treabă de mântuială ca la Naruto Shippuden, și mai nou Dragon Ball Super. Totul a fost lucrat atent, cu minuțiozitate și n-au existat gafe prea mari. Rar anime cu o grafică și o calitate a animației atât de bune.
Ce se petrece în Ruperea Codului? Practic sunt 6 numere. Umărul 1 o ia razna, iar numerele de 2 la 6 încearcă să-i bage mințile-n cap. Credeți sau nu, ăsta e rezumatul foarte pe scurt și concis a poveștii din Code Breaker. Coduri și numere. Ce? Merg mână-n mâna. Povestea e lineară, foarte simplă, o înțelegi rapid. Trebuie să fii retardat să nu. Însă, chiar dacă anime-ul pierde prin povestea simplă și nu foarte interesantă, câștigă prin calitatea și conceptul luptelor. Code Breaker e plin de lupte. Iar personajele au puteri foarte interesante. Și din nou, ziceam de calitatea animației. Multe lupte, animație bună, concept interesant, e rețeta perfectă pentru un anime shounen care să-ți încânte privirea prin efectele folosite și coregrafia bună de care dă dovadă. Povestea e ... meh, așa și așa. Te prinde la un moment dat. Nu-i groaznică. Eu spun că-i acolo unde trebuie, la limita decenței. Luptele sunt cele ce dau farmec acestui anime. Mna ... îl avem pe Ogami Rei, un protagonist tipic de anime, n-are nimic special. Un băiat închis în el, tăcut, face pe durul, pare arogant, dar ascunde un trecut greu și lipsit de iubire care să-i justifice acțiunile. Da, e simplu, foarte simplu. E o tipologie de personaj aruncată acolo. Atâta că i s-au dat flăcări albastre care să-i sară din mână. Ideea e că-mi pace Rei ca personaj? De ce? Pur și simplu că am o afinitate pentru genul ăla de personaje. Îmi plac personajele cu sânge rece. Rei e așa, parcă n-ar trăi în lumea asta. Conceptul de moarte și a ucide nu înseamnă nimic pentru el. De aici și replica populară pe care o adaptează fiecare dintre cei 6 code breakeri. ”Ochi pentru ochi, dintre pentru dinte și rău pentru rău!” Da, e simplu. Nu mai contează altceva. Ești rău, bun, am să fiu și eu rău cu tine. Cam pe principiul ăsta fucționează Rei. Nu vă lăsați amăgiți, are un trecut mai dark, recunosc, dar asta nu-l face un personaj mai complex. Nu. E simplu. Și-mi place că nu iese din simplitatea lui. De obicei astfel de personaje sunt puse în niște situații care le schimbă total. Fac chestii nefirești personalităților lor pentru a ne arăta că nu sunt cum credem. Asta e o manevra ieftină a autorilor slabi, care nu știu face un personaj bun. La Rei măcar nu se încearcă asta. El merge pe același principiu, are aceleași valori pe tot parcursul seriei. Ăsta e Ogami Rei, n-o să fie altcineva.
Am vorbit despre Ogami Rei, protagonistul seriei. Acum, hai s-o aducem și pe protagonistă la lumină. Probabil unul dintre cele mai enervante personaje anime pe care am avut plăcerea să le întâlnesc. Sakurakouji Sakura. Ce pula mea-i cu numele ăsta? Pornești din start cu o impresie proastă. Te gândești la Sakura din Naruto. Și toți știm că nimeni n-o place pe Sakura. Glumesc! Eu sincer n-am nimic cu ea. Dar pot înțelege de unde vine ura asta. Dar de ce Sakura de două ori în nume? Era suficient odată. Așa. Sakura se vede ca un fel de prohovăitor al dreptății, al justiției, și-al lucrului făcut ”corect”. Pe scurt, o sâcâitoare enervantă, căreia îi place să te tot fută la cap și să-ți spună că nimic din ceea ce faci, gândești, crezi nu este bine. Mereu mă enerva cum încerca să-l oprească pe Rei și să-i dea lecții ieftine de morală. E ca un martor a lui Iehova enervant. Încearcă să-și impună valorile cu forța asupra unei persoanje și judecă din start. ”Dacă nu gândești ca mine înseamnă că nu gândești bine.” Cam așa funcționează ea. Nu zic că Rei are o gândire bună. Însă mă enerva cum tot încerca ea să-l schimbe. Vezi că n-ai cu cine, atunci lasă-l în pace și nu-l tot freca la cap. Însă ea nu, insistă că ea va fi cea care-l va schimba pe Rei. E genul ăla de personaj enervant care crede că se poate băga în intimitatea unei persoane și s-o schimbe. Înțeleg perfect de cei Rei a vrut s-o omoare. Păcat că nu i-a ieșit. Însă n-a insistat prea mult. Dacă a văzut că flăcările lui n-au efect trebuia să încerce altceva. Adică, mai sunt și alte moduri de a ucide pe cineva înafară de puterile tale secrete.
Am vorbit mult despre personaje. V-am mai spus că animația e super? Și luptele ... pfaoi ... ce mai lupte! Merită văzut numai pentru asta. Revenim la poveste. Simplă, lineară, se desprind puține intrigi secundare din ea. Personajele sunt simple, nu-și ies din tipologii, iar acțiunea decentă. Mă! Anime-ul își propune o chestie simplă. Să-i bage cineva mințile în cap lui Hitomi, și asta face, Nu se complică. Nu-i nimic ieșit din comun. Am mai spus-o, e decentă, dar să nu vă așteptați la nu știu ce anime super complex cu răsturnări impresionante de situație. Nu. E un anime bun, cu o poveste simplă, grafică impecabilă și lupte cum rar mai vezi.
Ce nu mi-a plăcut a fost finalul. Felul în care Rei l-a învins pe Hitomi mi s-a părut așa, scos din buric. Un Deus ex Machina. Adică o chestie pe care o scoți din burtă, fără nicio justificare, exact la momentul potrivit. Dacă Rei avea o asemenea putere încă de la început, era conștient de ea, de ce dracu n-a folosit-o? A așteptat să fie bătăt măr, atât el, cât și restul colegilor săi, să moară mii de oameni. Mna, dacă găseau altă soluție era bine. Așa, numai s-a enervat Rei, și-a folosit puterea adevărată și a șters pe jos cu Hitomi. Bravo Code Breaker! Bravo! Alte persoaneje care mi-au plăcut au fost Hitomi pentru că e OP, și-mi plac personajele OP. Heike, pentru că e ciudat, și Fujiwara pentru că are ochii în două culori. Și eu vreau. Și Yuki. E cel mai empatic personaj. Jur! N-ai cum să vezi Code Breaker și să nu-l placi pe Yuki.
S-a încheiat deschis, iar povestea ne arată că ar trebui să existe un sezon 2. Însă nimic nu e sigur. Ar fi fain s-o facă. M-aș uita. Nu pentru poveste, ci pentru grafica și luptele care se petrec. Așa. Deci, dacă vă plac anime-urile în care personajele se bat mult, au puteri interesante și concepte ok, vă recomand Code Breaker.
Notă: Îi da un 7.40. Deși și ăsta mi se pare cam mult. I-am dat atât pentru că am dat la anime-uri la fel de bune note mai mari. Nu știu ce-a fost cu mine.
Îl puteți vedea în limba română pe League of Anime!
