duminică, 5 iulie 2015
Salutare! Prin acest post vreau să anunț că n-o să mai scot recenzii câteva zile. Vreau să iau o pauză de la, ei bine, cam tot. E vară, am muncit mult în ultimele luni și vreau și eu câteva zile în care să frec menta și să nu fac nimic. Sper c-o să mă înțelegeți. Totuși, am să încep să postez o mică poveste pe care am făcut-o. E vorba despre un scenariu de anime scris de mine. Nu e fic, e scenariu. Vă rog să țineți cont de asta când citiți. Nu e făcut să fie literar, e făcut să fie adaptabil. (chiar dacă n-o să fie niciodată) Spor!
~Capitolul 1~
~Sfârşitul morţii!~
Acţiunea începe într-o seară liniştită de vară. Lângă un drum ce făcea legătura între două mari oraşe ale Americii, stăteau pe o formaţiune pietroasă, două siluete. Prima era una a unui adoloscent ce avea în jur de 17-18 ani. Acesta era un băiat cu părul negru şi ochii la fel, şi avea o privire rece. Era îmbrăcat într-o robă neagră ce îi acoperea întreg corpul. Cea de-a două siluetă apartiunea unui copil căruia nu îi dădeai mai mult de 6 ani. Acesta avea aceiaşi îmbrăcăminte ca şi celălat,doar că purta în plus un fel de mască ce şi-o ţinea ridicată pe cap. Avea părul verde şi ochii de culoare violet, iar degetele îi erau mereu băgate în nas. Copilul stătea cu o lunetă în mâna şi se uita spre drum.
-Nigg, vezi ceva? (întreabă băiatul cel mare)
-Domnule Death, ţinta noastră tocmai se apropie. Sunt mai puţin de 30 de secunde până la deces. (spune copilul, în timp ce privea o maşină ce se apropia)
-Perfect! Să mergem. (îi răspunde celălat)
Copilulul îşi strânge luneta, iar cei doi sar de pe stâncă.
La bordul maşinii ce venea în direcţia celor doi, se afla un bărbat în jur de 40 de ani, care era în stare de ebrietate. Muzica era dată la maxim, iar acesta cânta cât de tare putea.
-Cui îi pasă de curva aia nenorocită?! Am bani! Pot să am câte femei vreau eu, nu am nevoie de ea. O să îi arăt e..... (în timp ce conducea, din cauza alcoolului, bărbatul pierde controlul maşinii şi derapează cu maşina de pe şosea)
Maşina se învârte de câteva ori şi bărbatul este rănit mortal. Fiind alertaţi de celalalte maşini ce treceau pe şosea, în mai puţin de 15 minute a şoşoit o amubanta, o maşină a poliţiei şi cei de la descarcerare. Aceştia au scos corpul omului afară din maşină, dar din păcate nu au reuşit să îl salveze. Acestea stătea întins pe jos şi nu putea sa se mişte.
-Nu mai avem ce să facem. Notează constatearea decesului. (spune un doctor)
-Cât este ceasul acum? (întreabă altul, în timp ce ţinea o foaie în mâna)
-Este 22:34. (îi răspunde doctorul)
În timp ce bărbatul era mort, o voce se auzea dinspre coprul său:
-Hei! Ce faceţi? Nu sunt mort, nu vedeţi? Nu are cum să fiu mort. Nu eu, eu nu pot muri, acest lucru îngrozitor nu mi se poate întâmpla mie. Eu nu o să mor niciodată!
-Nu te mai obosi. Nu te aude nimeni. (se auzi o voce, iar cei doi indivizi de mai înainte, adolescentul de 17 ani şi copilul, apar lângă cadavrul bărbatului)
-Cine eşti tu? ( se auzii din nou vocea dinspre corpul bărbatului)
-Cine sunt eu? Asta este o întrebare bună. Poate că ar trebui să mă prezint. Numele meu este Death, iar voi oamenii mă cunoaşteţi sub forma celui care aduce moartea. Copilul acest de lângă mine care salivează şi îi curg mucii într-una este Nigg. (spune Death)
-Salutare! Vrei un muc? (întreabă Nigg)
-Şi ce vreţi de la mine? (se auzii vocea bărbatului)
-Nu este evident? Să te trecem în lumea de dincolo. (spune Death)
-Ce? Nu! Nu puteţi face asta! Am o familie, am copii, deţin o companie importantă. Nu am cum să mor încă. (spune din nou vocea din interiorul corpului bărbatului)
-Puţin îmi pasă de viată ta. S-a terminat! Nigg, scoate-l de acolo, nu suport să vorbesc cu un corp neînsufleţit. (spune Death)
-Am înţeles Domnule Death. (spune Nigg scoţând un ciocan uriaş)
-Ce vrei să faci? Stai departe de mine copil ciudat! (se auzii din nou o voce dinspre corpul bărbatului)
-Moartea constă în trei etape: Prima etapă, cea intermediară, este şi etapă în care te afli acum. În această etapă coprul nu mai funcţionează, dar sufletul este încă înăontrul tău. Vocea ce se aude acum vine de la sufletul tău. Acum îl vom scoate din corp. (explică Death)
-Asta o să te doară! (spune Nigg cu un zâmbet sadic pe faţă)
Copilul loveşte corpul bărbatului cu ciocanul său uriaş şi în urmă loviturii, din corpul bărbatului iese spiritul acestuia. Spiritul arată exact ca şi corpul adevărat, numai că în loc de hainele normale, spiritul este îmbrăcat într-o robă albă.
-Ce se petrece? Cum ai făcut asta? (întreabă spiritul bărbatului în timp ce îşi privea coprul)
-A doua etapă a morţii, etapă de tranziţie. Aceasta este o etapa în care spiritul tău este eliberat de corp dar încă este blocat pe pământ. Pentru ultima etapă, trebuie să îţi trimit spiritul în lumea de dincolo. Aceasta este etapa judecăţii. Odată ajuns dincolo, spiritul tău va fi judecat şi în funcţie de faptele săvârşite o să fie aruncat fie în iad, fie în rai. Sper că eşti pregătit. (spune Death, iar o coasă de culoare neagră îi apare în mâna)
-Te rog, stai! (spune spiritul bărbatului)
-Nu mă satur niciodată să văd partea asta. (spune Nigg având un deget în nas)
-Priveşte cu atenţie Nigg, aşa trimiţi un spirit în lumea de dincolo. Într-o zi asta o să fie datoria ta. (spune Death)
-Am înţeles, domnule Death! (îi răspunde băiatul)
Death întinde coasă către sufletul bărbatului.
-Nume: Davis Jon; Vârsta: 41 de ani; Cauza morţii: hemoragie internă; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo ca să fii judecat pentru faptele tale. Rest în peace! (spune Death, după care taie sufletul bărbatului cu coasă)
-Nuuuu! Nu vreau să mor! (spune acesta în timp ce dispare încet)
-Misiune încheiată. Să mergem, Nigg. (spune Death)
-Da domnule Death. (spune Nigg, iar cei doi încep să plece)
În timp ce plecau, erau înconjuraţi de medici, poliţişti şi câţiva oameni care asistau la cele ce se petrec. Cei doi fiind spirite nu puteau să fie văzuţi sau auziţi, însă ei puteau să îi vadă şi să îi audă foarte bine pe ceilalati. Death stătea cu urechile ciulite şi în timp ce mergea îi auzea pe oameni.
-Moartea asta, cum te poate lua ea pe nepregătite. (spune un medic)
-Este cel mai rău lucru care se poate întâmplă. (spune o asistentă)
-De ce trebuie să existe moartea? De ce nu putem trăi veşnic? (întreabă un poliţist)
-Săptămâna trecută a murit sora mea. Durere mai mare ca moartea nu există. (spune un om oarecare)
Deodată, Death se opreşte şi se uită puţin la oameni.
-Proştii! (spune Death)
-Domnule Death, este vreo problemă? (întreabă Nigg)
-Nimic. Să mergem. (spune Death)
La doar o perioadă de câteva zile, în friguroasa Rusie, într-o cabană de lemn, stătea întins în pat un om bătrân de 80 de ani, iar lângă pat era familia lui formată din nevastă, cele două fiice şi un nepot.
-Aveţi grijă de voi! (spune bătrânul, după care îşi da duhul)
-Nu! A murit, nu se poate! (spune nevasta, lovindu-l întruna ca să îl trezeasca)
-Tată! (spun cele două fiice cu lacrimi în ochi)
În camera moşneagului mort îşi fac apariţia Death şi Nigg.
-Am ajuns exact la timp. (spune Nigg, scobindu-se în nas)
-Tu eşti cel ce a venit să mă ducă dincolo? (se auzi sufletul din interiorul coprului bătrânului)
-Da. Nigg, ocupă-te de el! (spune Death)
-Am înţeles domnule Death. (spune Nigg)
Acesta îşi scoate ciocanul şi îl loveşte pe moşneag, sufletul ieşind afară din corp.
-Este timpul să te trimit dincolo. Nume: Boris Krakov; Vârsta: 80 de ani; Cauza decesului: batranete; Eu, Death, cel care aduce moartea, te trimit acum în lumea de dincolo că să fii judecat pentru faptele tale. Rest în peace! (spune Death şi taie sufletul bătrânului cu coasa lui)
-Să te ia naiba, moarte nenorocită! Mai voiam să trăiesc. (spune sufletului bătrânului, după care dispare)
Trei zile mai târziu, la înmormântarea bătrânului, Death şi Nigg asisitau la ceremonie. Aceștia priveau cum lumea stătea şi plângea.
-Doamne, de ce ai trimis moartea după el? Cu ce ţi-a greşit el? (întrebă nevasta decedatului, plângând lângă sicriu)
-A fost un om bun, păcat că a murit. (spun un bărbat din mulţime)
-Încă îmi amintesc cât de mult se bucura de viaţă, o iubea atât de mult. Moartea în schimb mereu a spus că o urăşte şi că nu o aşteaptă niciodată. (spune un alt bărbat)
-Domnule Death, de ce aţi vrut să venim aici? (întreabă Nigg)
-Nigg, când te gândeşti la oameni, care este primul lucru ce îţi vine în minte? (întreabă Death)
-Hamburgeri. (spune Nigg)
-Hamburgeri? (întreabă Death)
-Mereu mă gândesc cât de norocoşi sunt oamenii că pot mânca hamburgeri. Sunt tare curios, ce gust au? Mereu am vrut să mănânc şi eu unul, dar nu pot din cauza faptului că nu am trup. Dar tu domnule Death? Care este primul lucru care îţi vine în minte când te gândeşti la oameni? (întreabă Nigg salivând)
-Ignoranţă, Prostie, Răutate, sunt multe chestii ce îmi străbat mintea când vine vorba de aceste creaturi. Priveşte cum stau şi se plâng tot timpul de parca lor li s-ar cuveni totul din această lume. Nu ştiu să aprecieze nici un lucru, dar ceea ce mă deranjează cel mai tare la ei este ura şi frica pe care o manifestă faţă de moarte. Nici măcar nu ştiu ceea ce înseamnă moartea. Cum poţi să te temi de ceva ce nu cunoşti şi nu poţi controla? Ei cred că moartea este un lucru rău ce îi separă pentru totdeauna, în schimb ea este cel mai bun lucru care li se poate întâmpla. Prin moarte primim acces în lumea spirituală şi la nemurire, devin fiinţe cu totul noi. Moartea nu este o etapă a degradării fiinţei umane, ci una a evoluţiei. Dar ei nu înţeleg asta, nici măcar unul singur. Dacă mă întrebi pe mine oamenii nu merită ceva precum moartea. (spune Death)
-Asta a fost profund, domnule Death. Nu ştiam că gândiţi astfel. (spune Nigg)
-Să mergem Nigg. (spune Death începând să plece)
-Unde mergem? (întreabă Nigg)
-Până la Deus. (spune Death)
-Deus? Ce plănuiţi să faceţi Domnule Death? (întreabă Nigg)
-Vreau să îi învăţ pe oameni o lecţie despre ce se întâmplă atunci când nu există moartea. (spune Death)
-Huh!? Nu înţeleg! (spune Nigg)
-O să înţelegi curând. (spune Death)
Cei doi trec printr-un portal şi se trezesc într-un hol mic, luminos şi extrem de îngust. Merg până în capatul holului şi ajung într-o sală mare din care se desprindeau câteva zeci de uşi. Într-un colţ erau aşezate câteva birouri la care stăteau îngerii şi raspudeau la telefoane. Toată încăperea era acaparată de ingeri care fugeau dintr-o parte în alta. Îngerii arătau ca şi persoanele normale, singura diferenţa era că aveau aripi şi o aură deasupra capului. Când îi observă pe Death şi Nigg, se opresc pentru câteva secunde şi se uită fix la ei, după care îşi continuă drumul.
-Îngeri, huh? (spune Death)
Câţiva îngeri se opresc şi se uită la cei doi.
-Ce caută ei aici? (întreabă un înger)
-Cineva ca şi el nu ar trebui să se afle aici. Nu are pe nimeni de spintecat? (întreabă alt înger)
-Ce-o fi în capul lui Deus de îl lasă să umble liber pe aici? (întreabă şi un al treilea)
-Domnule Death, nu prea cred că ne plac. (spune Nigg)
-Toţi sunt la fel. (spune Death)
Death şi Nigg ajung în faţa unui birou unde stătea un înger. Aceasta îi priveşte fix, parcă puţin speriată de prezenţa celor doi.
-Cu-cu-cu ce vă putem ajuta? (întreabă îngerul)
-Pe unde trebuie să mă duc ca să ajung la Deus? (întreabă Death)
-Uşa numărul 46. (îi răspunde îngerul)
-Mulţumesc. (spune Death, după care pleacă cu Nigg)
Aceştia ajung în faţă uşii numărul 46 şi o deschid.
-Asta este. (spune Death)
Uşa ducea într-un lift unde totul era alb. Cei doi urcă preţ de câteva secunde, după care uşa liftului se deschide din nou. Când ies din lift se trezesc într-o altă încăpere enormă, unde era o poartă. În faţa porţii stăteau trei îngeri cu săbii şi suliţe în mâna. Unul dintre aceşti îngeri era Seraphiel, şeful gardienilor lui Deus şi cel mai puternic înger. De îndată ce îi zăreşte pe Death şi Nigg, îngerul îşi scoate sabia şi îi ameninta.
-Opriţi-vă chiar acolo! Ce caută nişte nimicuri ca şi voi aici? (întreabă Seraphiel)
-Domnule Deah, nu îmi place tipul ăsta. Îmi permiteţi să îl omor? (întreabă Nigg)
-Nu este nevoie să îţi baţi capul cu el Nigg. Am venit să vorbesc cu Deus. (spune Death)
-Serios? Şi ce ar vrea un ciudat ca şi moartea să vorbescă cu Deus? (întreabă Seraphiel)
-Asta este între mine şi el. (spune Death)
-Ah, serios?! Mai faci şi pe şmecherul acum? Nu am să te las să îl vezi pe Deus niciodată. (spune Seraphiel)
-Nu ai de ales. (spune Death)
-Poftim?! Ce te face să spui asta? (întreabă Seraphiel)
-Scrie mare pe panoul din spatele tău: "Program vizite Deus: Luni-Vineri între orele 10:00 am şi 16:00 pm!" Astăzi este marţi şi e ora 14:00 pm. (spune Death)
-Panoul ăla este valabil doar pentru îngeri. Moartea are interdicţie. (spune Seraphiel)
-Atunci văd că nu există nici o altă cale. Chiar nu voiam să se ajungă aici. (spune Death, iar coasa îi apare în mâna)
-Deci te-ai decis să lupţi? Asta o să îmi placă. (spune Seraphiel şi cei doi se pregătesc de lupta)
"Uitasem cât de mândrii şi aroganţi sunt Îngerii luptători. Ah, da, cele trei tipuri de înger care trăiesc în rai: Ingerii Lucratori, ca şi îngerul de mai devreme de la birou; Îngerii Luptători, ca şi ratatul din faţă mea, şi nu în ultimul rând sunt Îngerii Păzitori. Fiecare diferă mult ca şi caracter, iar îngerii luptători sunt cei mai încăpăţânaţi şi proşti" - gândea Death în sinea lui.
-Mă întreb ce o să îmi facă dacă omor un înger? O să mă omoare? Nu prea cred asta. (spune Death)
-Tipul ăsta e ca şi mort. (spune Nigg scobindu-se în nas)
-Nenorociţi...(spune Seraphiel fiind gata de atatc)
Chiar când lucrurile se aflau în momentul de maximă tensiune. Uşa cea mare pe care o păzea Seraphiel se deschide.
-Huh?! (se miră Death)
-Ce naiba? (întreabă Seraphiel)
În faţa uşii apare un bărbat normal, în jur de 20 de ani cu părul alb şi care purta ochelari de vedere şi un halat alb, lung. Bărbatul face câţiva paşi până ajunge lângă cei doi.
-Tu! (spune Seraphiel)
-David. (spune şi Death)
-Death, ce cauţi aici? (întreabă David)
-A trecut ceva timp. Sunt aici ca să vorbesc cu Deus. (spune Deah)
-Înţeleg. Urmează-mă te rog! (spune David, începând să meargă înapoi către uşa)
-David, eu....(spune Seraphiel, dar este întrerupt de David)
-Seraphiel, orarul acela este pus acolo cu un motiv. Trebuie să laşi pe oricina vine să intre atât timp cât îl respectă, indiferent că este înger sau moartea în persoană. Încă o abatere de la reguli şi vei plăti scump. (spune David)
-Am înţeles, domnule! (spune Seraphiel)
"Uitasem cât de crud poate să fie, în fond nici nu e înger. Arată că un om, dar sigur nu este unul. El este asistentul lui Deus, David." - gândea din nou Death
David împreună cu Death şi Nigg intră pe uşă, iar aceasta se închide în spatele lor. Cei trei ajung într-o încăpere întunecată, unde se afla un tron imens şi un televizor de 10 metri pătraţi.
-Wow, cât de sumbru! (spune Nigg)
-Asta este camera lui Deus. (spune Death)
-Dues, i-am adus exact cum mi-ai cerut. (spune David)
-Înţeleg! (se auzii o voce)
Deodată tronul se întoarce către ei, iar pe tron stătea Deus, zeitatea supremă a lumii, cel ce a creat Pământul şi viată. Acesta era o fiinţă de 4-5 metri înălţime şi purta o veşminte neagră.
-Death, Nigg, vă aşteptam! (spune Deus)
-Deus, doresc să vorbesc ceva cu tine. (spune Death)
-Avem timp, nu este grabă. Doar nu te aşteaptă nevasta acasă. Serviţi o prăjitură, un wisky. Ah uitasem, pentru Nigg avem suc. (spune Deus)
-Am 1.300 de ani. (spune Nigg)
-Da, am uitat şi asta. (spune Deus râzând)
-Nu mulţumim! Ne grăbim şi nu avem prea mult timp la dispoziţie. (spune Death)
-Înţeleg. Death, ştiu că eşti supărat pentru că oamenii nu ştiu să aprecieze ceea ce faci tu pentru ei. Dar noi nu căutăm aprecierea lor, noi căutăm să ne facem treaba şi să menţinem o balanţă stabilă între bine şi rău, între vechi şi nou, între creatură şi divinitate şi aici intrevii tu, Death, moartea. (spune Deus)
-Ca de obicei eşti la curent cu situaţia fără să îţi spună nimeni nimic. Asta înseamnă că ştii motivul pentru care sunt aici. (spune Death)
-Da. (spune Deus)
-Motiv? (întreabă David)
-Vreau să renunţ la slujba mea că şi moartea pe termien nedeterminat. Vreau să le arăt acelor nenorociţi de oameni ce se întâmplă atunci când nu mai există moartea. Dar pentru toate acestea am nevoie de permisiunea ta, Deus! (spune Death)
-Asta este o nebuinie! Moartea nu poate renunţă. Mai ai 5.831 de ani în contractul pe care l-ai semnat şi nu putem să găsim o altă moarte într-un timp scurt. Asta necesinta mii de ani de studiu şi antrenamente, iar Nigg încă nu este pregătit. (spune David)
-Nigg va renunţă şi el. (spune Death)
-Eu fac orice îmi cere domnul Death. (spune Nigg)
-Deus, asta e o nebunie! (spune David agitat)
-Death, cât de mult îţi doreşti asta? (întreabă Deus)
-Mai mult că orice pe lume. Vreau să le văd feţele atunci când o să realizeze cât de proşti erau şi cât de multă nevoie au de mine. Vreau să sufere şi să îşi dea seama de prostia şi de ignoranţa lor. (spune Death cu un zâmbet psihopat pe faţă)
-Foarte bine atunci. Asta s-ar putea să fie destul de interesant de privit. Oricum începusem să mă plictisesc uitadu-mă la omenire în ultima vreme. Nu se întâmplă nimic ieşit din comun. Death, eu Deus îţi accept cererea de retragere pe o perioadă nedeterminata din funcţia de moarte. Fără tine ca să îndeplineşti această misiune, oamenii nu o să mai moară până nu te vei hotărî să revii. (spune Deus)
-Asta este o nebunie! (spune David)
-Mulţumesc. (spune Death)
-Totuşi....(zice Deus)
-Totuşi ce? (întreabă Death)
-Există un preţ pe care şi tu trebuie să îl plăteşti. (spune Deus)
-Ce anume? (întreabă Death)
-Tu vrei că oamenii să te înţeleagă şi să îşi dea seama de importanţă ta. Ei bine, dacă tu pretinzi acest lucru de la ei şi tu trebuie să faci acelaşi lucru. (spune Deus)
-Vrei să spui că? (întreabă Death)
-Da. Cât timp vei abadona sarcina ta de moarte trebuie să renunţi la puterile tale şi să trăieşti ca şi un om normal pe Pământ. Dacă tu ai pretenţia ca ei să te înţeleagă, şi tu trebuie să îi înţelegi pe ei, trebuie să devii om. (spune Deus)
-Să devin om? Ce absurd! Adică îmi ceri să devin prost? Să devin ignorant? Să mă cobor la un asemenea nivel? (întreabă Death)
-Dacă eşti dispus să le dai o şansă ai să aflii că oamenii sunt mult mai mult decât crezi tu. Ai dreptate în ceea ce spui, că sunt proşti şi ignoranţi, dar în acelaşi timp sunt creaturi imperfecte. Tot ceea ce este imperfect este şi imprevizibil. Divinitatea fiind perfectă tot timpul ştii la ce să te aştepţi de la ea, în schimb de la acestea creaturi nu ştii niciodată. S-ar putea că unii dintre ei să te surprindă în mod plăcut. (spune Deus)
-Fie, am să joc şi jocul tău. Am să renunţ la puterile mele şi am să trăiesc ca şi un om până când voi decide singur să îmi iau înapoi puterile şi să trec din nou sufletele oamenilor în lumea de apoi. (spune Death)
-Prea bine atunci. Acestea fiind spuse, Death te revoc din funcţia de moarte şi îţi iau toate puterile până când vei decide că le vrei înapoi. (spune Deus)
Demiurgul îşi trece mâna prin corpul lui Death, injunghiindu-l cu ghearele lui, după care scoate o bilă de energie din el. După ce Deus îşi trage mâna, Death rămâne în haine normale de om, o bluză neagră şi nişte blugi albaştrii.
-Domnule Death! (spune Nigg)
-Acestea sunt puterile tale. Ţi le voi înapoia oricând doreşti să opreşti acest joc. Tu decizi ce şi cum. (spune Deus, ţinând în mână bilă de energie pe care a luat-o din corpul lui Death)
-Mulţumesc. Am doar o intrabare. Cum ajung în lumea celor vii fără puteri? (întreabă Death)
-De asta o să mă ocup eu. (spune Deus)
Câteva minute mai târziu.
Death şi Nigg se aflau într-o camera mică, unde se gasea doar o masă şi trei scaune. Pe scaune stăteau Death, Nigg şi încă o fată înger.
-Bună! Numele meu este Alphiel şi sunt un înger păzitor. Voi trebuie să fiţi Death şi Nigg. Încântată să vă cunosc! (spune Alphiel)
-Toţi îngerii păzitori sunt aşa de ciudaţi ca tine? (întreabă Death)
-Oh, nu suntem ciudaţi! Suntem doar exagerat de sociabili. Nu aţi mai văzut niciodată un înger păzitor până acum? (întreabă Alphiel)
-Niciodată. (spune Death)
-Eu cred că am vomitat pe unul. (spune Nigg)
-Fără supărare, dar de ce ne-a trimis Deus la tine? (întreabă Death)
-Nu ştiaţi? Dintre toate categoriile de îngeri, îngerii păzitori sunt cei care lucrează direct cu muritorii. Noi ne infiltram în lumea lor şi îi ajutăm cât putem. Avem o viaţă de muritor, casă, maşină, proprietăţi, unii îngeri păzitori îşi întemeiază familii. Toate acestea ca să putem să îi ajutăm pe oameni cât mai bine. Fiecare înger poate avea în grijă de la 10 până la 100 de persoane, în funcţie de vechime şi de abilitati. Noi trebuie să ne infiltrăm în viată acelor persoane şi să îi ajutăm la greu. Putem fi un prieten, un profesor, şeful de la servici. Să ştii că defapt 2% din populaţia lumii este formată din îngeri păzitori. (explică Aphiel)
-Asta explică de ce câteodată aveam ciudata senzaţie că unii oameni mă pot vedea. (spune Death)
-Aceia nu erau oameni, erau îngeri păzitori. (spune Alphiel)
-Acum înţeleg. (spune Death)
-Oricum, eu mă introc în lumea oamenilor în seara asta şi trebuie să vă iau şi pe voi. O să locuiţi la mine acasă. Noi trei o să ne distrăm pe cinste. (spune Alpiel)
Deodată, în fata celor trei se deschide un portal.
-Ăla e un potral interdimensional? (întreabă Death)
-Da, să ne grăbim deoarece nu stă deschis prea mult. El trebuie să ne ducă în lumea oamenilor. (spune Alphiel)
-Pot să-l mănânc? (întreabă Nigg)
Între timp, în camera lui Deus acesta îi urmearea pe Death şi ceilalţi în televizorul său mare.
-Sunteţi sigur de asta? (întreabă David)
-Ce te deranjează, David? (întreabă Deus)
-Să faceţi un asemenea gest doar pentru o ambitie personală şi egosiata a lui Death. Mi se pare ceva greşit şi total nefiresc. (spune David)
-Ai dreptate, este greşit şi nefiresc. Dar nu fac lucrul acesta pentru oamenire şi nici pentru mine. Nu omenirea este cea care trebuie să înveţe din toată treaba asta, ci Death este acela. (spune Deus)
Înapoi în camera cu portalul, cei trei se pregătesc să intre în el.
"Oameni proşti! În sfârşit o să vedeţi cât de importantă este moartea. O să ajungeţi să mă implorati să vin să vă iau. De fiecare dată când voi veni, lumea va sărbătorii şi îmi vor mulţumii, dar până să învăţaţi adevărata importanţă a morţii o să trăiţi într-o lume fără ea. E timpul să trăiţi într-o lume în care MORTEA NU EXISTĂ!"
Va conţinua în capitolul 2: "Moartea merge la şcoală!"
Imi place scenariul tau insa un sfat mic nu stiu daca eu sunt in masura s afac asta:Schimba titlul celui de al doilea capitol Moartea merge la scoala imi suna ceva de genul cand vine o profa rea la noi la ore si zicem toti:Vine moartea:)))) Si sper ca apuza sa fie mica adica sa nu ne uiti cu recenziile :( tocmai ce ne am obisnuit cu ele
RăspundețiȘtergereDa,ce pot sa spun e un scenariu destul de reusit,chiar m-ai facut sa doresc sa vad un anime pe baza scenariului tau. Ai adoptat o tema in care exista ingeri si moarte...hm nu e ceva original dupa parerea mea,insa scenariul pare destul de original (Cred ca numele de "Deus" l-ai luat din Mirai Nikki,e doar o banuiala nu ma lua in seama) De ce Death ? De ce numele de Death e prea...la fix nu crezi? Cel putin poti sa ii dai un "adevarat nume" (o parere personala) Ca Death sa fie doar de "fatada" daca ma intelegi. Si inca un lucru , de ce ai impartit ingerii in 3 categorii? Spune-ai undeva mai sus ca fiintele divine sunt perfecte,dar "Death spunea ca "dintre toti ingerii cei luptatori sunt cei mai nesuferiti" (Nu am dat citat exact dar intelegi tu) Acum nu ma lua in nume de rau,nu vreau sa iti critic munca,sunt sigur ca ai scris asta din placere si ai depus ceva efort in a o scrie,chiar respect asta. Hai ca m-am lungit prea mult...Parerea mea,ar fii aceea ca tu ai un potential foarte mare in chestiile astea,te rog continua aceasta poveste este destul de buna. Seara buna iti doresc.
RăspundețiȘtergereHa ha! Mulțumesc! Da, numele coincide cu cel din Mirai Nikki. Dar chiar nu e inspirat de acolo. Deus înseamnă Dumnezeu în latină, și așa am ales numele. După am realizat că și Mirai Nikii a făcut la el. Am ales să las Death ca să arăt lipsa unei identițăți. Practic Death nu are nume, toată lumea i se adresează cu termenul popular de ”moarte”. De aceea am ales acest nume simpluț, ca să arăt lipsa lui de identitate. :D Prin perfect nu mă refer că au doar virtuții pozitive. Asta reduce mult termenul de perfect. Prin perfect mă refeream la o oarecare previzibilitate. Îngerii lupători sunt foarte aroganți și se cred cei mai tari. Și toți sunt la fel. Asta voiam să spun prin acel ”perfect”. Am să continui, să fii sigur. Chiar acum scriam capitolul 3!
ȘtergereImi place foarte mult scenariul.Au avut grija in materie de detalii si se vede ca e o idee neabordata pana acum. Spre deosebire de altii, numele alese nu mi s-au parut prea previzibile, ci niste nume care li se potrivesc in totalitate. Aici se regaseste multa originalitate,imaginatie,munca,si talent, lucru demn de apreciat. E o poveste ironica, cu umor, ce starneste interesul, lucruri mai rar intalnite dar care fac o combinatie excelenta. Daca ai scrie o carte as citi-o cu siguranta, cat despre un anime, l-as viziona cu cea mai mare placere.
RăspundețiȘtergereIdeea are mare potential si sunt convinsa ca vei stii sa o exploatezi corespunzator. Un lucru e sigur, un urmator capitol trebuie scris neaparat.
Vacanta placuta!
Schimba culoarea la text. Are aceeasi culoare cu fundalul si poti citi numai daca selectezi tot textul.
RăspundețiȘtergere