Animekirus

Salut! Mă miră faptul că mi-am găsit timp și de voi astăzi. Tocmai mă mut din vechea chirie și sunt cam ocupat cu căratul de lucruri dintr-un loc în altul. Totuși am zis să fac o mică pauză, nu mai mult de o oră și să vă aduc și astăzi o mică recenzie. Am fost rugat pe facebook de 3, nu, 4. Da, 4 persoane să fac o recenzie la D. Gray Man. Iar cum dorința voastră este literă de lege pentru mine (defapt nu este, oricum fac ce vreau) am zis să fiu băiat de treabă și să fac o recenzie acestui anime. Ah, și ca să mai lămuresc o treabă! Sunt băiat, da? Ce-i cu voi oameni buni? Nu unul, și nici doi dintre voi, cititorii, ați intrat pe mine pe facebook crezând că sunt fată. Cred că se înțelege foarte clar. Mă rog!

Recunosc că n-am foarte proaspăt D. Gray Man în cap. L-am văzut cam acum un an și jumătate, deci dacă omit unele lucruri nu-mi săriți în cap. Momentan încerc să descos mămăliga creată în capul meu despre acseat anime ... Bun. Gata! Hai c-am reușit.

A fost odată ca niciodată un tărâm cu demoni, blesteme, inocențe ... De ce-am început recenzia ca un basm? Pentru că D. Gray Man e ca un basm. Cel puțin așa-l văd eu. Mai ales din punct de vedere estetic. Lumea respectivă și personajele sunt făcute să aducă aminte de niște tipologii specifice basmului. Cel mai potrivit exemplu în acest sens este chiar Millenium Earl. Voi ați văzut cum arată? E super mișto făcut! Bine, adica ca și stil. Un boșorog, grăsan și cu o față înfricoșătoare. E exact ceea ce nu vezi la un villian obișnuit de anime. Pare a fi un portret a ceea ce spuneau părinții noștri că e bau-bau. Serios! Cred că fix așa mi-l imaginam eu pe bau-bau în copilărie. Earl are un aspect foarte copilăros, așa, da, ăsta-i termenul, copilăros. Un design simplu, ușor de recunoscut și foarte pregnant. Îmi place la nebunie cum l-au făcut. Și felul în care se comportă și vorbește. E atât de politicos mereu și pare că se joacă tot timpul, însă dacă vă lăsați păcăliți de aparențele lui faceți o mare greșeală. Earl e un personaj foarte complex și foarte viclean, îmbrăcat într-un costum al naivității, politeții și a absurdului. Ca și design și atitudine cred că este unul dintre cei mai reușiți villiani din istoria anime. Și asta e ceva.

De ce-am zis că are o estetică unică. Păi, nu cred că mai există un anime care să bată cât de cât aproape de felul în care D. Gray Man este stilizat. Un cult ce se bazează pe demoni e deja o temă foarte comună printre anime-uri, așa că, D. Gray Man, ca să evite să ne servească o lozincă de mult exploatată la maxim vine cu acel aspect foarte grostesc și ciudat pentru demoni. Practic sunt o bilă cu tunuri atașate de corp. Nu mai găsești așa ceva altundeva, sau dacă găsești, sunt foarte puține anime-uri care se aseamănă cu el. Și nu doar demonii, locurile, personajele, puterile, toate sunt puternic stilizate într-o direcție unică. Nu știu. Dacă ar fi să definesc stilistica din D. Gray Man aș spune că e un soi de grotesc, dar totuși cu o oarecare simetrie specifică frumosului. Cert e că e un stil unic, un stil care te prinde.

Povestea și linia narativă nu sunt cele mai iscusite din istoria anime-urilor, dar te prind. Păcat că anime-ul a fost tăiat așa, fără să ducă în nicio direcție. Și nici manga nu e mai brează. Din câte am înțeles e bolnavă autoarea și n-o să mai poată continua. Ori dacă o să continue, asta o să se întâmple peste câțiva ani buni. Se observă clar că linia narativă a fost gândită pentru un anime destul de lung. De aia s-au sinchisit să-i și facă atâtea episoade. Iar dacă povestea mergea normal pun pariu că-i mai făceau pe puțin încă pe atâta pentru că aveai material. Abia acum lucrurile începeau să devină interesante. Aflăm cine este Allen cu adevărat și de scopurile adevărate ale lui Earl. S-a încheiat pe la jumate și regret asta. Hai să facem o campanie de strângere de fonduri ca s-o vindecăm pe aia. Sau nu, știu, hai să facem toți 10 mătănii în fiecare zi ca să nu mai fie amețită și să continue seria. Parcă și văd că va avea aceiași soartă ca și Hunter x Hunter. Peste câțiva ani se va face un remake, autoarea se va trage iar pe cur, iar remake-ul ăla o să termine din nou în mijlocul acțiunii. Bun. Gata cu non-sensurile.

Să povestim despre personaje. Dacă la capitolul originalitate, estetică și stil, D. Gray Man stă foarte bine, la construcția de personaje nu excelează prea mult. Personajele sunt exact cum ar trebui să fie, adică la limită. Sunt doar tipologii, nimic mai mult. Ști la ce să te aștepți de la fiecare. Și spre deosebire de Attack on Titan unde e la fel, doar că acolo are un motiv, aici se vede că sunt construite astfel pentru că nu poate autoarea prea mult. Îmi pare genul ăla de mangaka care excelează pe desen, și nu așa mult pe poveste. Doar v-am zis, ca și estetică e unic printre anime-uri. Allen e desul de naiv și previzibil, mereu același, nu se schimbă deloc. Bine, acum, la sfârșit vedem o mică schimbare la el, însă asta se datorează influenței muzicianului. În schimb arată bestial în modul Clown-ului Încoronat. Vedeți? Din nou, un lucru ce ține de stil mă atrage mai mult decât unul de ține de formă. (poveste, sau construcție de personaj) Lenalee e destul de enervantă, Kanda la fel, Lavi ce mi se pare mai simpatic, însă asta pentru că e construit să fie așa. Înafară de Earl nu vedem nici un personaj interesant pe acolo. Însă nu-i problemă. Earl e atât de bun că face cât toți. Ha ha!

Mna ... nu știu ce să mai zic. Hai că trebuie să car din nou chestii. Sper că v-a plăcut recenzia. D. Gray Man este un anime cu o estetică unică, o poveste captivantă, dar ca a fost ucis prematur. Păcat!

Notă: Dacă l-ar fi dus la final probabil îi dădeam mai mult, așa-i dau numai 8.00!

Singurul site unde l-am găsit în română se numește Desenele Copilăriei, deci intrați pe riscul vostru!