duminică, 7 iunie 2015
Holla! Mă bucur din suflet să vă găsesc voioși și dornici de o nouă recenzie. Ce duminică minunată! Nu? ... nu?
Cum am promis la ultima recenzie despre Tokyo Ghoul, azi vă aduc recenzia celui de-al doilea sezon. Un sezon foarte diferit față de primul din multe puncte de vedere. Aș putea spune că Root A este un anime total diferit dar care păstrează aceiași temă. Încă de la început avem un nou protagonist, Kaneki cel cu părul alb nu mai este acel Kaneki din sezonul unu. Nu-l cunoaștem, nu știm la ce să ne așteptăm de la el, putem doar să așteptăm cu sufletul la gură noile evenimente.
N-am să-mi pierd vremea vorbind de autor și de manga, am făcut acest lucru data trecută. Singura chestie pe care vreau să o menționez aici este că spre deosebire de primul sezon care merge cât de cât după manga, Root A o ia pe arătură rău și prezintă mai mult o variantă condensată și mult modificată a poveștii din maga. E mai mult un anime independent care doar se ghidează puțin după manga decât să o reproducă fidel. De ce au făcut asta? Pentru că voiau neapărat să încheie seria Tokyo Ghoul cu acest sezon și să ajungă cu povestea cam la finalul din manga. Au modificat mult ca seria să aibă relevanță, pentru că dacă mergeau după canon nu le-ar fi ajuns 12 episoade ca să termine tot.
Oarecum îi înțeleg, n-are rost să lungească seria degeaba și e mai bine să păstreze sezonul 3 pentru Tokyo Ghoul: Re. Ce m-a deranjat în schimb este calitatea îndoielnică a lui Root A. Nu e un anime rău, dar primul sezon mi s-a părut mult mai bun. Am apreciat să văd această nouă latură a lui Kaneki. Mi-a plăcut mai mult decât înainte, însă povestea per total din sezonul 2 a fost mult mai slabă decât cea din primul. Acțiune grăbită, anumite conflicte lăsate neîncheiate, a fost un haios narativ. La un moment dat mă simțeam ca în mijlocul unei furturi în care nu mai știam cine ce face, cine pe cine salvează, ăla de ce a făcut asta, unde-i celalalt, oare de ce a făcut asta .... Erau tot felul de întrebări pe care mi le puneam.
Dacă am început cu Kaneki hai să continuăm cu el. După cum spuneam e cu totul alt personaj. A devenit mai puternic și poate să lupte de la egal la egal cam cu orice ghoul. A devenit mai arogant și mai nemilos. Cel puțin impresia asta mi-a dat-o la început de sezon. Pe parcurs ce evoluează acțiunea el începe să-și redescopere din ce în ce mai multe trăsături vechi. Încă îi pasă de cei de la Anteiku, vrea să-i protejeze. Deși pare că e nemilos și că nu mai are rețineri atunci când luptă el defapt încă încearcă să evite lupta inutilă. În ultimul episod, atunci când moare Hide putem observa cel mai bine cum Kaneki revine la vechea persoană prin metafora imaginii cu părul său redevenind negru. Însă e imposibil să fie din nou exact ca înainte, a trecut prin prea multe ca să redevină vechiul Kaneki. Eu cred că ăla a fost momentul când s-a acceptat cu adevărat pe sine. Ambii Kaneki au devenit unul. Dacă mă întrebi pe mine aș spune că atunci s-a produs o fuziune între cei doi Kaneki și acesta și-a găsit un echilibru. Echilibru pe care el nu l-a simțit la început. Din cauza asta s-a alăturat și celor din Aogiri, pentru că nu era sigur ce să facă.
A fost un sezon cu multe lupte și prea puțină poveste. Dacă te uiți la linia narativă a sezonului îți dai seama că este una foarte simplă. Kaneki se alătură celor din Aogiri. Câteva episoade în care lucrurile se așează iar lipsa lui Kaneki se simte. Kaneki se descoperă din ce în ce mai mult pe sine. Elementul bufnița cu un singur ochi se aduce în prim plan și războiul de la final. Atât. Nu mai există conflicte interioare atât de puternice, intrgi subtile. Totul e mai pe fața iar violența fizică o înlocuiește pe cea emoțională. Nu zic că nu-i prezentă și ea, doar că prea puțin.
Mi-a plăcut mult personajul lui Eto. Bănuiam eu că ea e bufnița chioară dar momentul când mi s-a confirmat asta a fost de un impact foarte puternic. Ce nu am agreat este că n-am aflat niciodată scopul ei princial, sau cel al Aogiri. Ce-i cu ei? Cine sunt? Înafară de Ayato și puțin Eto nu știm nimic despre nici unul. Ce vor defapt?
Lupta finală a fost foarte spectaculoasă, demnă de un final. Dar din nou, îmi lasă exact același sentiment de luptă foarte comprimată. Au încercat să reducă o cantitate enormă de substanță narativă la 4-5 episoade ceea ce a fost foarte greu și s-a simțit. Fiecare a dat tot ce-a putut și am reușit să vedem luptele ce ne interesează dar parcă nu a fost destul. Voi nu credeți?
Mulți s-au plâns de finalul seriei. Mie mi-a plăcut. Am apreciat că au încercat să facă ceva mai lent și mai interesant. De obicei finalurile sunt cele mai încărcate de acțiune, ei bine, acest final a compensat lipsa încărcăturii de acțiune cu încărcătura emoțională. E un episod care transmite exact starea pe care o are Kaneki, starea care trebuie. E un episod lent, aerian și foarte compătimitor. Planul acela secvență cu Kaneki cărându-l pe Hide mi s-a părut genial. Ca să nu mai spun de muzică. M-a nemulțumit totuși că nu au arătat marea luptă dintre Kaneki și Arima. Oricum se poate deduce din context cum s-a concretizat.
Bun. Hai că mă opresc. Ca și la prima recenzie, am multe de zis dar nu vreau să mă lungesc prea mult. Mulțam fain de atenție și sper că v-a plăcut! Pa!
Notă: Spre deosebire de primul sezon care a primit 9, sezonul 2 primește doar un 8.00.
Cine vrea să vadă anime-ul îl găsește pe Shinobi Fansub.
