duminică, 7 iunie 2015
Azi mă simt mai productiv ca niciodată așa că bazați-vă pe mine ca să vă aduc cele mai copioase recenzii și idei pe care le-ați citit vreodată. Fără să mai pierdem timpul am să vă prezint recenzia la ultimul anime vizionat, Ao Haru Ride. Am terminat cele 12 episoade + cele 2 OVA-uri chiar în dimineața asta. Între timp chiar m-am apucat de un nou anime, dar despre ăla o să vorbim într-un alt post. Să ne scoatem batistuțele și hai să plângem cu Ao Haru Ride.
Ce-i cu anime-ul ăsta? E un shojo. Adică e un anime pentru fete. Doamne. Gagici. Senoritas. Ona. Cum vreți voi. Probabil vă întrebați de ce un macho așa ca mine înzestrat cu tone de testosteron ar alege să se uite la un astfel de anime? ... Huh! ... Pentru că să plângi e COOL!!! Și e mega-bărbătesc. De asta. Cine îndrăznește să comenteze s-o facă acum sau să tacă pe vecie!! ... Bun. Acum lăsând gluma la o parte. Ao Haru Ride, este într-adevăr un shojo, gen pe care eu nu-l prea agreez, însă felul în care e construită povestea e mega unisexuală. Nu se simte că e un anime pentru fete, ba chiar din contră. Citisem mai înainte pe un forum cum că publicul principal al acestui anime e format din băieți. Probabil ciudați-virgini-tocilari-de40deani-careîncălocuiesccumamelelor. Ok, haide la recenzie.
Printre puținele anime shojo care au reușit să mă țină atent pe scaun. De fapt mi-a plăcut atât de mult încăt am terminat seria super repede ținând cont că în ultima vreme am fost foarte ocupat. Ce face Ao Haru Ride să fie atât de diferit față alte anime-uri din aceiași categorie? E simplu. Personajele. Da. M-ați auzit! De regulă shojo-urile n-au o poveste prea originală. I mean, cam toate sunt la fel. Fete care se străduiesc din răsputeri să supraviețuiască în vâltoarea vieții și se agață cu disperare de dragostea unui băiat. Povestea e clișeică și simplă. Ca să ai succes cu un shojo trebuie să te axezi foarte mult pe personajele tale. Cum le dezvolți și cum le faci să evolueze. Asta este cheia.
Ao Haru Ride are o multitudine de personaje mega-drăguțe. Animația e haioasă iar expresiile lor sunt de multe ori fără preț. Atitudinile și situațiile în care sunt puse te fac de multe ori să vrei să spargi ecranul laptop-ului și să intri înăotru și să-i îmbrățișezi ... Să trecem la următorul aspect până nu devin și mai gay.
Hai să vorbim despre Fu.taba și Kou. Doi prieteni vechi din școala generală care s-au reîntânit după 3 ani. Defapt sunt mai mult decât prieteni, sunt doi foști-actuali îndrăgostiți care s-au reîntâlnit. Treaba e că au trecut trei ani, fiecare s-a schimbat și a trecut prin multe greutăți iar acum trebuie să se cunoască din nou ca să se reaprindă acea flacără. Relația celor doi e foarte childis. Încearcă să se evite pe cât posibil la început, să arate că nu le pasă (mai ales Kou) dar într-un final mereu ajung împreună și se ajută. Mă bucură că n-a dat-o într-o telenovelă din aia siropasă în care plouă cu relații și cu dezamăgiri în dragoste. A mers pe o linie simplă, doi adolescenți care încearcă să treacă peste propriile probleme și să descopere ce simt unul pentru celălalt.
Situațiile comice sunt din plin, mai ales că personajele sunt așa de drăgălașe. Acest lucru îi dă un spor de comicitate. Îmi place felul în care s-a dezvoltat Fu.taba. Tot refugiul ei într-o altă persoană pentru a fi plăcută de celălalte fete e foarte bine gândit. Chiar așa acționează oamenii. Fără să ne dăm seama noi încercăm să ne facem plăcuți de către cei din jurul nostru. De asta ne îmbrăcăm într-un anumit fel, ne comportăm într-un anume fel. Toată viața noastră se învârte în jurul acceptării. Fie că e vorba de un grup social (prietenii) sau de dragoste. Fu.taba niciodată n-a încetat din a-l iubi pe Kou, deci nu mai avea nevoie de acceptare sentimentală. Însă avea nevoie de acceptul celor din jurul ei. De asta a devenit din fata plină de feminitate și tăcută o fetișcană guralivă și dezordonată.
Sunt destul de multe intrigi amoroase prezente. Însă toate se desfășoară normal, nu sunt exagerate. Mai sunt multe de aflat și de aceea sunt sigur că o să apară și un sezon doi.Spre final recunosc că anime-ul a început s-o dea în dramatisme. Mai ales atunci când aflăm mai multe despre trecutul lui Kou. Unele dintre reacțiile Fu.tabei mă făceau să-mi închid ochii, ori să-mi caut ligheanul ca să vomit. Da, a avut și lamentări emoționale. Da n-ai ce-i face. Nu poți face un anime de acest gen fără așa ceva. Apreciez totuși că au redus cât au putut numărul acestor momente.
Finalul n-a dat deloc impresia unui final de anime. Spui c-a fost un episod oarecare în care nu s-a petrecut nimci special. Oricum, a venit OVA-ul, sau episodul 13 și a servit drept un final de sezon excelent în care începem să ne dăm încet seama de ce simte fiecare.
Bine. Gay-metrul meu arată că deja am devenit prea ... știți voi, gay în această recenzie, deci am să mă opresc aici. Ao Haru Ride, un shojo pentru băieți. Îl recomand tuturor celor care vor să simtă puțină drăgălășenie în viața lor. Bye!
Notă: Nu-i genul meu de anime dar mi-a plăcut. Dacă nu se lamentau spre final poate îi dămean cu un punct mai mult. Așa îi dau un 7.5!
Am pus link și ieri, da pun și azi. Ao Haru Ride este tradus de Shinobi Fansub.
