Animekirus

Bună! Numele meu este Nekirus. După cum v-am promis pe facebook azi facem o recenzie la unul dintre cele mai populare anime-uri ale anului 2014, Tokyo Ghoul. Ce? Credeați că nu mă țin de cuvânt? ... Hai, spuneți! Asta credeați, nu? Hă hă!!

Bon, ce vreau să menționez înainte de a începe. Da, după cum spune și titlul asta e o recenzia la Tokyo Ghoul. Adică primul sezon, nu Tokyo Ghoul Root A. Oricât aș vrea nu pot să fac o singură recenzie pentru două sezoane diferite. Cele două sunt atât de complexe și au atât de multe diferențe încât îmi este imposibil să le fac o recenzie la ambele în același timp. Deci am să le iau pe rând. Azi am să fac recenzia la primul sezon și ... cândva ... zilele astea ... promit că o să o fac și la sezonul al doilea. Atât. Recenzia e gata. Glumesc!! Puneți-vă centurile că începem.

Ah, Tokyo, ce oraș minunat! Are de toate: cultură, hentai, mâncăruri tradiționale foarte bune, hentai, godzilla, roboți, hentai ... a da, și ghouli. Prădătorii supremi care nu se pot mulțumii cu nimic altceva decât cu o bucată din gamba ta, ori din gâtul tău, ori cu penisul tău ... bine, termin. Am exagerat puțin. Așa. Ghoulii provin din folclorul popular, sunt prezenți și în folclorul românesc. Practic sunt o combinație de zombi cu vampiri. Nu sunt specialist în ghouli dar tot ce știu e că, exact ca și în povestea din anime ei mănâncă oameni. O dilemă pe care tot o am eu este dacă Tokyo e singurul oraș cu Ghouli din universul poveștii? Dacă da, de ce nu pleacă toți de acolo? Hmmm. Există multe teorii. Este posibil ca omenirea să fii suferit în urma unui război, dezastru natural, etc. și Tokyo să fie singurul oraș din totată lumea. Cine știe. Posibilitățile sunt multe.

Tokyo Ghoul e un anime care a rulat în vara anului 2014 și a fost creat de câtre mangaka Ishida Sui. Am încercat să caut detalii despre acest mangaka dar nu prea am găsit. La fel de misterios ca și personajele sale. Ca orice om pasionat de anime am fost și eu fascinat la rându-mi de această serie. Nu există persoană care să fii văzut acest anime și să nu ajungă să-l fascineze. Despre ce e vorba în Tokyo Ghoul? Despre niște ghouli care mănâncă oameni? Despre oameni care omoară ghouli? Sau despre ghouli ce mănâncă și omoară alți ghouli? ... Dacă răspunsul tău a fost despre toate cele de mai sus, atunci să știi că ai răspuns corect. Tokyo Ghoul abordează o structură narativă foarte complexă. Te duce direct în zona crepusculară. Îți prezintă fiecare parte și personaj al poveștii. Cunoaștem motivația și trecutul fiecăreia dintre părți. Cine greșește și cine are dreptate? Oamenii pentru că se apăra? Sau ghoulii pentru că încearcă să supraviețuiască? ... Poți tu ca om să te desprinzi de propria specie și să înțelegi caracterul unui ghoul? Poți, asta face anime-ul ăsta. Nu ne duce spre o direcție. Uite bă, ăștia-s băieții buni și ăștia-s ăia răi. Fiecare acționează în scop favorabil lui și speciei din care face parte. E greșit. Păi nu. De asta Tokyo Ghoul e un anime atât de bun. De asta a făcut atât de multe furori în întreaga lume și a câștigat milioane de fani. Dacă ar fi să-l compar cu un serial îmi vine îm minte Game of Thrones. Nici acolo nu știi cine-i bun și cine-i rău, pentru că nu e nimeni bun sau rău. Cât timp înțelegem justificarea din spatele acțiunilor unui personaj ne puntem identifica cu el și să-l înțelegem fără să-l judecăm. Admir foarte mult asta la acest anime.

Să intrăm mai adânc în poveste. Ideea de a face un hibrid, jumătate om - jumătate ghoul mi s-a părut foarte interesantă și originală. Șoarecele de bibliotecă, că de, asta e la început Kaneki e ca un fel de ambasador între cele două lumi. Trăind o viață atât de om, cât și de ghoul el poate să-și dea seama ce simte fiecare. Și brusc, monștrii sadici și mâncători de oameni nu mai par atât de înfricoșători pentru el. Iar eroii oemenirii, CCG, protectorii Tokyo-ului devin niște ucigași la fel de înspăimântători. 

Kaneki ca și personaj nu a fost extraordinar niciodată, decât la final dar despre asta o să discutăm imediat. Nu personajele au fost excepționale în Tokyo Ghoul, ci povestea. E drept, de multe ori a exagerat și sunt chestii pe care pot să le reproșez. Gen Tsukiyama. Nu știu de ce God l-au făcut așa. Ghoul-ul ăla dă un nou sens cuvântului ciudat. Ori numeroasele faze lălăite, fără rost și fără nici un aport narativ, lamentări excesive și neverosimile. Deci da, pot să-i găsesc multe hibe. Dar ca și un întreg a fost bun.

Aparent separarea se face mai adânc decât ghouli-oameni. Sunt comunități de ghouli și oameni. Fiecare independente și care acționează în folosul propriu. E clar că povestea a fost mai mult centrată în jurul Ghoulilor, motiv pentru care primim mai multe conflicte din partea lor, însă dacă stai și analizezi atent fiecare are o motivație și sentimente, exact ca un om. Deci până la urmă nu există nici o diferență între existența umană și cea de ghoul.

Atmosfera creată e originală și te prinde. Anteiku, refugiul ghoulilor pașnici ce nu doresc să mai omoare oameni e decorat într-o notă veselă, caldă, primitoare, dar cu multă tristețe în spate. Personajele sunt complexe și diferite. Îmi place Tokua tocmai pentru că au luat tipologia tipei tăcute, arogante și puternice și au adăugat mai mult. Au făcut-o mai mult decât părea și au creat un personaj foarte complex. La fel și cu Kankei și restul. Din punctul ăsta de vedere e impecabil.

Hai să vorbim puțin și de Kaneki. Un personaj destul de plat la început. Tocilarul care vede ambele părți ale problemei. E clar că nu are abilități de luptă prea mari, fire pașinică, refuză lupta și caută soluția amiabilă, se lasă mereu călcat în picioare și e amabil. Toate aceste caracteristici ale lui se dau peste cap când el realizează print-o secvență poetică de vis, cu ajutorul subconștientului său în forma lui Rize despre greșeala de a fi un om amabil. Încercarea lui de ai proteja pe alții nu le-a adus decât suferința și moartea. Trecând printr-un proces de metemorfoză foarte complex și bine justificat, el trece peste prejudiciile anterioare și se lasă mânat de instictul protector. Aici are loc metamorfoza, transformarea de la un om amabil, la o bestie ce va face orice ca să-și protejeze prietenii și familia. Doar când îl vedem transformat și cum rupe pământul în două cu Jason ne dăm seama cât de importantă a fost vechea personalitate a lui Kaneki pentru acest moment. A fost nevoie ca el să fie un ”om amabil și laș” timp ce 11 episoade ca transformarea lui să aibă impactul pe care l-a avut. Am fost șocați tocmai pentru că știam că avem deaface cu un personaj nou, un alt Kaneki.

Da mult am scis ... Aș putea să vorbesc despre anime-ul ăsta toată ziua, dar nu vreau să vă plictisesc și nici să vă pun să citiți prea mult așa că am să mă opresc aici. Tokyo Ghoul, un anime foarte bun pe care îl recomand oricui. Mulțam pentru atenție, iar data viitoare când mai vizitați Tokyo luați-vă spay-ul anti-ghoul cu voi. Pa!

Notă: Era să uit de notă. Pentru primele 11 episoade primește un 8.5, iar pentru episodul 12 un 9.5. Media fiind nota 9.00

Pentru cine vrea să revadă seria în română o poate găsi pe Shinobi Fansub.