miercuri, 3 iunie 2015
Mai știți postul de acum câteva zile, nu? Da, ăla. Postul în care am făcut o recenzie de întâmpinare la Ao no Exorcist după ce am vizionat primul episod. Ziceam atunci că după ce o să termin de văzut tot am să revin cu două recenzii, una pentru seria anime iar cealaltă pentu movie. Ei bine, aseară le-am terminat de văzut pe toate. Tot. Gata. Tot ce ține de Ao no Exorcist e văzut. Pfiu! Mi-a luat două zile. Cam mult. Mă rog! Hai să trecem la recenzie.
Detalii despre autoare v-am dat data trecută. Dacă cumva nu vă ajută memoria și aveți început de Alzheimer vă reamintesc că se numește Katou Kazune și că e născută în 1980. Cam tinerică. O serie de 25 de episoade care mi s-au părut 10. Am trecut foarte repede prin întreg anime-ul. A fost fluid, bine închegat și foarte interesant. Mai ales prima parte. Nici nu mi-am dat seama cât de repede am trecut prin toate cele 25 de episoade. Din punctul ăsta n-am ce să-i reproșez. Acțiune la tot pasul, fluiditate și o poveste bine închegată.
Mi-a plăcut din start ideea de opoziție luciferică, adică Rin și Yukio, fiii ai lui Satan vor amândoi să devină exorciști. Adică tipii ăia care cară biblia după ei și exorcizează demoni. Glumeam, în anime nu cară biblia. Mă rog, nu toți. Da nu asta este important. Din start te lovește ceva comic și interesant. Vrei să vezi mai mult și să afli dacă Rin chiar poate să ducă o viață de exorcist.
Mi-a plăcut și construcția colectivului clasei de exorciști. O clasă mică, dar tocmai acest număr mic de elevi a dus la o empatie mai mare din partea privitorului. Fiecare a fost prezentat în parte și am aflat câteceva despre ei. Mai puțin tipul cu păpușa. Ăla era ciudat. Nu înțeleg ce căuta acolo sau cine era. Din punctul meu de vedere era degeaba. Mai bine îl scoteau pentru că nu influențează deloc modul în care se desfășoară povestea. Chiar încerc să-mi dau seama de ce dracu l-au mai băgat din moment ce n-au făcut nimic cu el. Mna...asta e. În rest fiecare și-a făcut partea. Shiemi e enervantă, sau cel puțin pe mine mai mult m-a enervat. E așa aiurită și vrea tot timpul săi ajute pe toți. Izumo mi se pare un personaj foarte clișeic și nu prea special, cred că dintre toți e cea mai seacă. Bon și grupul mi-au plăcut, mai ales Bon. După aspect ziceai că e un derbedeu neserios ca și Rin, dar contrar felului cum arată sau se comportă e o persoană responsabilă și foarte studioasă.
N-am înțeles încă foarte bine care e treaba cu Mephisto? M-am prins că e un demon ce-și urmărește propriile lui interese și că e același demon care l-a ispitit pe Faust, savantul din scrierile lui Goethe. Probabil de aici i se trage și numele de Faust. Oricum, o referință pe care am apreciat-o. Nu-i pasă dacă e bine sau rău ce face atâta timp cât asta-și dorește. E un personaj cool. Dar nu înțeleg prea bine rostul său, că un rol mare în poveste n-a prea avut. Și care e mai exact relația lui cu Rin? Am văzut de multe ori că atât Amaimon, cât și el se referau la Rin ca fiind fratele lor. La un moment dat zice chiar și de Satan cum că ar fi tatăl lor. Citez: ”Se pare că frații noștri mai mici l-au cam enervat pe tata”. Să însemne asta că și Mephisto și Amaimon sunt fiii lui Satan? Asta mi se pare cea mai plauzibilă explicație. Poate dacă se face un sezon II o să se pună mai mult accentul pe aspectul ăsta. Din câte am văzut manga e încă on-going deci există șanse pentru un sezon secund.
Personajele și povestea au fost foarte bine realizate, după cum ziceam mai sus, totuși spre final am rămas puțin dezamăgit. Toată seria s-a pus accentul pe Rin și pe puterile sale, ca mai apoi la final să vină Yukio si să cadă toată atenția pe el. Mi se pare greșit că au făcut switch-ul ăsta de personaje. Rin părea așa neputincios și neimportant la final încât asta m-a enervat puțintel. Nu zic c-a fost un final rău, dar s-a rupt de ideea inițială. Din micul research pe care l-am mai făcut am aflat că ultimele episoade sunt filiere, în manga Yukio nu manifestă deloc puteriile lui Satan. S-a simțit mult și în anime ruperea de povestea ”originală”, totul a început să fie grăbit, aiurea și total nesimilar cu ceea ce a fost la început.
Un alt personaj care mie mi-a plăcut în mod special este Shura, deși este și ea un personaj destul de clișeic. Fata băiețoasă, puternică și mai învărstă decât protagonistul care vine și-l ajută în timp ce-l ceartă. Speram să-i dea ceva în plus. Știu că sunt tipologii, dar să folosești strict tipologia nu o să te ducă mai departe de un personaj mediorcu, trebuie să-i adaugi ceva în plus.
Ce să mai zic? Cred că v-am plictisit destul. În final, Ao no Exorcist e un anime ok, antrenant și foarte exploziv. Merită văzut pentru că te duce foarte repede prin poveste într-o manieră originală.
Nota: A fost destul de greu să mă decid asupra unei note. Inițial voiam să-i dau un 8, după care chiar un 8.5, dar după ce am fost puțin dezamăgit de final m-am hotărât să-i las un 7.5. Asta e, atâta merită. Pace!
Cine vrea să vadă anime-ul îl găsește pe League of Anime. Cred că v-am mai dat link-ul și în recenzia de întâmpinare. Da nu-i bai. Vi-l mai dau odată că am de unde.
