miercuri, 24 iunie 2015
O fi ajuns pe la pavilionul urechilor voastre că am avut sesiune și că n-am putut să postez nimic o bună perioadă de timp pe blog. Așa? Păi, veste bună. Am scăpat! După trei săptămâni de calvar în care am băut tone de cafea și energizant, și-n care am dormit 3 sau 4 ore pe noapte, revin cu forțe proaspete. Ta Da! Nekirus iz bakk! Ca să compensez perioada de timp în care am fost absent o să încerc să rup azi blogul în două și să fac o puzderie de posturi. Asta dacă o să pot, și-o să am chef. Ha! Să înșepem.
Owari no Seraph, MVP-ul anime-urilor apărute primăvara asta. Pe departe cel mai popular și bine primit. Însă făcând abstracție de popularitatea-i, a fost un anime care a adus multe critici. Oare de ce? Asta mă întreb și eu. Și cum pe mine doar întrebarea nu reușește să mă satisfacă, am încercat să caut și un răspuns. Clișeele! Și aici nu mă refer doar la tema cu vampiri. Deși ăsta este cel mai mare. Nu. Povestea în sine e un clișeu. Zici că autorul a luat toate convențiile narative expirate și le-a aruncat în povestea lui. Hai să vorbim despre clișeele narative. Ok? Nu despre vampiri. Despre ăștia vorbim la final. Păi avem așa. Primul episod. Era clar că tentativa lor de a fugi n-o să reușească. Am prevăzut moartea lor și faptul că Yu scapă. Mai apoi, replica lui Guren din primul episod, chiar când dă de Yu. ”Tu trebuie să fii copilul profeției!”. Serios Guren, serios? Hai mă! Câți copiii ai profeției am mai văzut până acum? Hă? Vă zic eu, mulți!! Mai apoi, n-am crezut nici măcar pentru o secundă faptul că Mika a murit. Era clar că e o intrigă care avea să se formeze, iar în episodul 3 (parcă) ne-a și fost confirat. Mai apoi tot jocul de-a Romeo și Julieta dintre Yu și Mika. Unul e vampir, iar celălalt om, iubirea dintre cei doi este imposibilă. Bine frate! Deja violezi serios clișeo-metrul.
Apoi lumea oamenilor. În episodul doi, când am văzut că Yu merge la o școală am zis, dă-o dracului! Mi-a fost ruinat tot interesul din primul episod. Speram să văd un anime în care school-life-ul este inexistent. Dar s-a putut? Nu. Apoi vine tiparul clar de antrenament peste care Yu și ceilalți trec ușor. Alt clișeu enervant. Promovarea cultului de prietenie și familiei care zici că-i principiul suprem după care se ghidează 80% dintre anime-uri. M-am săturat să văd cum puterea prieteniei te face să mergi mai departe și cum dragostea pentru cei dragi te face mai puternic. Ok? M-am săturat.
Mai sunt clișee, da nu stau să le enumăr pe toate că o să ocup un număr de rânduri mult prea mare după aceea. Să vorbim doar despre vampiri. Se pare că, această modă a vampirilor a ajuns la apogeu în Japonia. De un an de zile nu există sezon în care să nu apară măcar unul sau două anime-uri cu vampiri. Tot ceea ce pot zice e că-mi pare rău de felul în care mainstream-ul și tot ce ține de cultura populară a distrus un mit atât de frumos ca cel al vampirului. Gata frate! Mai sunt și alți mostrii. Uite, Tokyo Ghoul a ales Ghoilii și uite ce succes a avut. Practic, în esență și ăla-i un anime cu vampiri. Merge pe aceiași temă. Doar că nu e privită așa. Ceea ce vreau să spun e că se pot face anime la fel de bune și cu alte creaturi. Lăsați vampirii să se odihnească în pace măcar un secol sau două. Plus că Owari no Seraph nu aduce nimic nou sau interesant conceptului de vampir. E tot aia. Vampirtul tipic și rău, care se hrănește cu sângele oamenilor. CLIȘEU!!
Să povestim puțin despre Yu și de relațiile lui cu celălalte personaje. Mi-a plăcut atitudinea lui Yu la început. Am o slăbiciune pentru anarhiști și micii rebeli care se opun sistemului. Am fost bucuros când am văzut cum a scăpat și abia am așteptat să văd cum se răzbună pe sugătorii de pu...sânge, voiam să zic sânge. Ce m-a deranjat pe parcurs este felul în care s-a pus accentul pe prostia lui Yu. La un moment dat îl făceau prea prost, numai de dragul atmosferei comice. La început nu mi se părea așa. Și în loc de comic, pe mine sincer m-au enervat mai mult. Și-așa Yu nu prea are nimic special, este destul de tipicizat. Arogantul, brainless cu talent. Oare pe cine mai știm noi așa? Pe mulți. A da! Și evoluția lui a fost ok. De la persoana care nu voia să aibă de-a face cu nimeni, la acel Yu sensibil din ultimul episod care pune accent pe familie. Doar că .... că .... e prea multă familie acum. Am zis și mai sus, zici că-i o pizdă care se hrănește cu prietenie și bunăstarea familiei. Lasă-mă!
Relația lui cu Mika. Am zis-o și mai sus. Romeo și Julieta. Jur, secvența aia cu Mika cărându-l în brațe pe Yu, și toată discuția aia de pe acoperiș a avut o încărcătură homo-erotică atât de mare încât mă așteptam să se sărute din moment în moment. Înțeleg că sunt ca și frații, da nici chiar așa de obsedați. Și ce drăguț! Amândoi vor să se salveze unul pe celălalt. Clișeu + gayisme. Cam asta e relația lor.
Cu restul echipei totul e foarte diversificat, ceea ce este bine. Apreciez la acest anime modul distinct de a creea personalități. Guren este șeful arogant, leneș, și căruia nu-i pasă de prea multe. E ca o figură paternă pentru Yu. Chiar dacă se ciondănesc mult, țin unul la celălalt. Shinoa e fata mică și ciudățică care are un trecut incert și plin de suferință. Ea se pare că începe să dezvolte niște sentimente față de Baka-Yu. Kimikuzi e rivalul responsabil și sufletist, dar care este deghizat într-un costum al aroganței și nepăsării. Mai era băiatul cu arcul, nu mai știu cum îl cheamă. Ceva cu ”Y”. Mă rog! El e băiatul timid, sincer și cu o inimă mare, iar Mitsuba e fata guralivă și enervantă. Cam asta e marea familia a lui Yu. Familia ce-i dă putere și forță și face pământul să se învârtă, și soarele să răsară, și ... și ...
Ca o ultimă parte aș vrea să vorbim despre final. Oke? N-am apucat să fac o recenzie a ultimului episod așa că țin neapărat să zic două-trei cuvinte. Un final lent, fără acțiune, care ne aduce cu picioarele pe pământ și ne schițează niște direcții clare spre care merge povestea. Încheie niște intrigi și deschide altele noi. Oferă noi obictive și perspective atât personajelor, cât și poveștii. Mulți i-au criticat lipsa de acțiune. Mie mi-a plăcut. Îmi plac astfel de finaluri. Pur și simplu nu poți încheia un anime în 5-6 minute cum se vrea. Trebuie timp, iar Owari no Seraph ne-a acordat destul. Sunt mulțumit de cum s-au încheiat lucrurile. Să vedem ce se va întâmpla în sezonul 2 care și-a anunțat apariția în luna Octombrie al acestui an. Iar ca să vedeți că nici măcar sfârșitul nu scapă de clișee, avem întâlnirea dintre Ferid și ”omul misterios” (99% să fie Guren) și aflăm de o colaborare secretă între vampiri și oameni. Sincer, dacă secvența respectivă și-a propus să mă surprindă nu a făcut-o. Eram ceva de genul: ”Meh! Alt clișeu!”.
Bun. Și-așa am terminat. N-a fost o serie rea, chiar deloc. În ciuda faptului că a folosit o tonă de clișee a știut să se joace cu povestea și cu construcția personajelor. E o serie pe care eu o recomand dacă vă plac anime-urile cu vampiri.
Notă: Nota mea pentru Owari no Seraph este .... *drums roll* ... este 8.00!
Cine vrea să-l vadă în română găsește tot sezonul tradus pe Shânobi!
Nu sunt de acord cu tine in privinta acestui anime.Gandeste-te ca unora chiar le plac anime-urile cu vampirii si care sunt asemanatoare intre ele.Faza cu cliseurile chiar m-a enervat,dar ce m-a facut sa-mi ies din minti a fost chestia cu luatul in brate.Ca sa stii si tu este shouen in caz ca nu ai aflat.Unii mai sunt si fani yaoi si le place asa ca nu trebuie sa te iei de asta.Si daca nu ti-a placut de la atatea cliseuri si multe altele de ce te-ai mai uitat?Multi zic ca tu stii ce spui dar nu este adevarat.Acum chiar imi pare rau ca ti-am citit articolul!
RăspundețiȘtergereTrist. Ai dreptate, nu știu ce spun. Eu pur și simplu îmi exprim propria opinie. Mi-a făcut plăcere să mă uit la Owari no Seraph, nu am spus vreodată că-l urăsc. Tu o iei prea personal. Nu m-am legat de tine cu nimic. Stai chill! Nu trebuie să te simți. Am făcut blogul ca să îmi exprim părera, nu ca să fie lumea de acord cu mine. Dacă nu-ți place ce scriu, e treaba ta, eu am spus din start că blogul acesta are rădăcinile în subiectivitatea mea. În loc să accepți o părere și să înțelegi că există fel și fel de oameni care nu gândesc ca tine, și nu au aceleași gusturi cu tine, tu te simți ofensat. Trist! N-am cec să-ți mai spun. Pur și simplu, dacă nu-ți place ce citești, și n-ai maturitatea necesară ca să relizezi că-i o părere a unui anonim de pe internet, și că n-ai de ce să te simți ofensat, poți să lași blogul meu blată.
RăspundețiȘtergereMeh...nu-s chiar deacord cu faza cu 'cliseele' dar mneah fiecare cu parerea lui. Dar sunt deacord la faza cu 'baka',chiar erau enervante fazele.Si...mie personal mi-a placut faza de pe acoperis adk nu a fost chiar siropoasa cu zic altii...in fine...Nota care as da-o yo acestui anime este +10cu steluta!!
RăspundețiȘtergere