miercuri, 10 iunie 2015
Este ora 6. De dimineață învâț ca prostu. Gata! Nu mai vreau! Îmi dedic dupămasa relaxării. Dacă mai văd o singură carte jur că turbez. Hai să vorbim despre Black Bullet! Cred c-au trecut deja două zile de când am terminat anime-ul ăsta dar n-am avut încă timp ca să scriu despre el. Hell knows când o să am vreme să mă apuc de altul. Dar fiți fără griji, chiar dacă nu mă voi uita la nimic nou o perioadă, mai sunt multe anime-uri pe care le-am văzut și încă n-am scris despre ele. Să ne punem pe treabă!
Ce pot eu să mai spun despre Black Bullet? Dacă la început credeam că sunt multe loli-uri, stai să vezi surpriză pe parcurs: sunt mult mai multe loli-uri decât m-am așteptat. Mă, și toate-s la fel de perverse. Și la toate le place de Rentaro. Mă rog, aproape toate! E copilul ăla bestemat al mascatului care vrea doar să taie. Restul sunt mega-obsedate. Și cute, dar obsedate. Aporpo de mascat, e un personaj interesant. O să vorbim mai multe despre el în recenzia asta.
Bon. Hai să fim serioși. E un anime ce ridică niște probleme destul de grave. Nu, nu pedofilia. Pe asta n-o ridică, pe asta o abordează. Aici mă refer la rasism. Un oarecare fel de rasism. Totuși, copiii blestemați nu sunt în întregime oameni. Oare asta poate fi considerat rasism? Who knows? Cert e că avea de-aface cu o intoleranță socială. Refuzul de a accepta pe cei diferiți în societatea noastră. Și de ce facem asta? În realitate sunt multe motive. Naționalism, ideologie, ură, teamă, etc. Așa e și-n anime-ul ăsta. Refuzul ăsta de acceptare a copiilor blestemați de către societate este unul foarte puternic. E ca un nazism dezorganizat. De ce zic asta? Fetițele alea erau bătute și omorâte fără milă. Atâta tot că nu erau atât de mulți oameni în zona Tokyo-ului ca să facă o mișcare organizată. Dar rasismul este foarte prezent. Și e prezent așa, urât, nu altcumva. De multe ori anime-ul mi-a lăsat un gust acru. Nu că ar fi prost. Doar că extremismul ăsta social în care dădea de multe ori mă făcea să simt că parcă se juca cineva cu mațele tale. Totuși, sunt copiii. Nu evrei, nu țigani, doar copiii. Bine, au fost omorâți și copii evrei, dar nu exclusiv copii. La faza cu bomba care a fost detonată și le-a omorât pe micuțele din clasa lui Rentaro îmi venea mie să mă duc și să omor primul om care-mi ieșea în cale. De asta spun că anime-ul îți oferă o mixtură de sentimente. Te face să urăști ceea ce vezi, dar și să iubești în același timp. Prezintă ambele fețe. Cum zicea și Rentaro: Oamenii au două fețe, una luminoasă și alta întunecată! Anime-ul te face să accepți că există atât oameni răi, cât și oameni buni. Sau chiar mai profund. Nu există nici oameni răi și nici oameni buni. Fiecare acționăm instinctiv în interes propriu și ca să supraviețuim, dar asta nu înseamnă că suntem lipsiți de sentimente.
Gata cu problemele ideologice. Să trecem la poveste. Povestea e interesantă. Ideea oarecum originală. Acțiunea se mișcă foarte rapid. Practic avem 3 mari părți în 13 episoade. Prima parte, lupta cu omul mascat (episoadele 1-4). A doua parte, sosirea Tinei Sprout (episoadele 5-8). A treia parte, monolitul corodat și Aldebaran (episoadele 9-13). A fost bine structurat și am apreciat asta. Tocmai această structură foarte bine așezată a dat atâta cursivitate anime-ului.
Personajele sunt cute, mai ales loli-urile. Mi-a plăcut în mod special de Enju, Tina și ... fuck it! Mi-au plăcut toate. Dar nu, nu sunt lolicon. Rentaro este un tânăr ciudat. N-am reușit să-mi dau seama de prea multe despre el. Nu am putut empatiza deloc. Ce vrea el defapt? Să ajute oamenii? Să fie de partea copiilor blestemați? Să facă dreptate? Aceiași dilemă ca și la Enju este prezentă și la el. N-are o direcție clară către care să meargă.
Hai să vorbim puțin și de relația lui cu Kisara. Se vede de la o poștă că se plac. Totul a fost normal până la ultimul episod. Aici Kisara m-a enervat rău. M-a făcut să o urăsc. Ceea ce este bine. Asta aștept de la un anime, să se joace cu simțurile mele. Ce? Credeți că dacă un personaj mi-a devenit antipatic acum am o părere mai proastă despre anime? Chiar din contră. Ce rost are ca totul să fie roz și toți să se înțeleagă bine. Să lăsăm bad guis-ii să fie bad guis, iar ăia buni să fie buni. Nu frate, anime-ul îți arată altceva. Nimeni nu-i bun sau rău. Cu excepția lui Rentaro, el e mereu bun. Poate de aia nu mi se pare mie un protagonist atât de reușit.
Am ținut neapărat să amintesc și de omul cu mască. Nu mai țin minte exact cum îl cheamă dar este un villian/aliat foart bun. Am apreciat ciudațenia lui. M-a dus cu gândul la Earl din D. Gray-Man. Oricum, tare personajul.
Anime-ul ca overall nu a fost unul genial. E un exemplu de anime mediu. E bine structurat, abordează teme puternice, dar din cauză că personajele nu sunt construite așa de bine iar acțiunea merge pe o linie oarecum previzibilă nu reușește să scoată seria în față. Oricum, nu-i rău. Eu îl recomand. Dacă aveți o dupămasă la dispoziție în care vă plictisiți și nu aveți ce face, Black Bullet este anime-ul vostru.
Notă: Nota mea pentru acest anime este undeva la 7.00. După cum am spus, e mediocru, dar interesant de urmărit.
Vreți să-l vedeți? Vreți, nu? Știu că vreți. Shinobi Fansub îl au tradus pentru voi.
