Animekirus

Ideea pe care merge povestea nu este una nouă. O avem de la frații Grimm încoace. Un protagonist cu sânge nobil, de obicei o prințesă sau un prinț, care este alungat de la tron și amenințat cu moartea. Protagonistul fuge. După lungi peripeții în care s-a maturizat și a devenit mai puternic, își formează o echipă din oameni cu abilități speciale și încearcă să-și revendice tronul. Deci practic, structura narativă abordată în acest anime se aseamănă foarte mult cu morfologia basmului. Ei da! Da. Însă nu e chiar așa. Ce mi s-a părut o deviere de la canon este faptul că Yona nu vrea să-și recupereze regatul. Până în ultimul episod nici ea nu știe ce face. Practic toată seria Yona nu vrea nimic. Nimic. Asta contravine cu toată teoria legate de structuri narative. Este inadmisibil să ai un protagonist lipsit de o dorință pentru orice naratolog. Însă tocmai această sfidare a teoriei mă face să iubesc și mai mult acest anime. Ca să vă lămuresc. Eu consider că nu există un mod ”teoretic și trasat exact” de a spune o poveste. Sunt conștiet că trebuie să ai o structură, însă bazele acelei structuri le poți compune cum v rei tu. Toți cei care vin și se raportează doar la canoalele narative clasice sunt niște frustrați pentru mine. Nu există un mod concret de a spune o poveste. Da? Clar? Ok. Nu cred în reguli.

Cum ziceam. Yona n-are un scop clar. Știe doar că vrea să-și găsească dragonii, atât. E și ăsta un scop dar este secundar, nicidecum principal. Iar alt lucru care mi-a plăcut e că nu caută răzbunare. Chiar dacă Su-Won i-a ucis tatăl ea nu vrea să-l răzbune. Spre deosebire de majoritatea protagoniștilor ale căror vieți se învârt în jurul răzbunării. Poate și pentru că încă-l mai iubește pe Su-Won. Cert este că se dă o luptă foarte aprigă în interiorul prințesei cu păr roșu. Chiar dacă ea vrea să-l urască pe Su-Won, o parte din ea n-o lasă. Încă mai simte ceva pentru el.

Pe lângă faptul că e un anime ce rupe canoanele narative clasice, Akatsuki no Yona reușește să exceleze pe toate palierele. Are o poveste bună și interesantă. Te ține captivat încă din primele episoade. Personajele sunt construite foarte bine și se poate observa o evoluție la fiecare. Nu există personaj în anime-ul acesta care să nu evolueze, să nu treacă printr-o schimbare. Ca să nu mai spun de comicul de situație foarte bun. Se vede că nu e un comic forțat ca la majoritatea anime-urilor. Aici nu se face comedie doar de dragul comediei, de asta îți dă senzația asta naturală. Personajele sunt foarte distincte și fiecare se remarcă. E greu când trebuie să jonglezi cu multe personaje în același timp. O ai pe Yona, Hak, Yun, cei 4 dragoni și pe Su-Won. Cam tuturor li se acord atenție egală. Ceea ce e bine. Nu se axează doar pe protagonist. Și e foarte greu să faci acest lucru, dar și mai greu e să-l faci bine. Așa cum face acest anime. Fiecare personaj primește partea lui și nu se face abstracție de nimeni.

Să vorbim puțin despre personaje. Yona este destul de enervantă la început. Cel puțin mie nu mi-a plăcut. Toată obsesia ei cu Su-Won te face să vrei s-o bagi în apusul mă-sii. Ce apreciez la ea este felul în care se schimbă în momentul în care tatăl ei este ucis. Realizează că viața nu-i doar o joacă și că trebuie să lupte pentru a supraviețui. Devine dintr-un personaj insuportabil o persoană pe care ajungi să o admiri. Se maturizează enorm, poate cel mai mult. Încă își păstrează aerul acela copilăros, dar asta-i dă farmec. Ca să nu mai spun că are niște secvențe mega-cute. De multe ori e foarte inocentă, iar alte ori este feroce. E un personaj care s-a maturizat mult și a încercat să treacă pestre greutăți. Mi se pare construită foarte credibil și apreciez asta. N-a încercat niciodată să se acuze sau să caute răzbunarea. În schimb a încercat să înțeleagă mai bine regatul și probemele sale ca să poată lua o decizie fermă. Regele Il, deși era un rege pașnic, nu era deloc un rege potrivit pentru un regat atât de mare. Yona a realizat asta și acum vrea să schimbe regatul.

Relația ei cu Hak este pe cât de interesantă, pe atât de comică. Îmi place Hak. Este unul dintre personajele mele anime prefarte. Puțin arogant, cu nasul pe sus, dar și ironic și amuzant. Face pe durul însă îi pasă cu adevărat de Yona. Mă regăsesc puțin în aceste trăsături. Ca să nu mai pomenesc că ador personajele over-powered. Eu pun accent pe calitatea narativă și a imaginii, nu a luptelor. Relația dintre cei doi e foarte hazlie. Hak se vede clar că este îndrăgostit de Yona, însă sentimentul nu e reciproc. E adevărat că Yona ține la Hak, însă nu cred că încă e îndrăgostită de el. Îl respectă și ține la el ca prieten și ca ajutor. Dintre toți el îi este cel mai aproapiat. Ce să zic? Dragă Hak, welcome to friendzone!! Ha ha! Anime-ul abordează o latură romantică. Latură ce pe mine mă dezgustă aproape de fiecare dată, însă nu și aici. Romantismul nu trece în nivelul ăla de patetic. Nu se lamentează nimeni, nu sunt confesiuni cretine. Totul e ținut la un nivel decent și realist. Chiar agreez acest tip de romantism. Însă dacă dă în lamentări și obsesii patetice deja mă enervează.

Su-Won rămâne cel mai mare mister pentru mine. Cine e el și ce vrea defapt? E rău? Sau bun? Acțiunile sale preliminare îl plasează clar în rolul de antagonist, însă după ce observăm felul în care conduce regatul ne dăm seama că ceea ce a făcut e perfect justificat. Faptul că l-a omorât pe Regele Il este un lucru benefic regatului. Se vede că Su-Won este un rege mult mai bun, un rege competent mascat în aparența unui aiurit, dar cel mai important, este un rege drept care vrea binele regatului indiferent de lucrurile care trebuie să le facă. Sentimentele sale pentru Yona nu sunt clare nici la el. Nu știu dacă o iubește, dar cert e că încă ține la ea ca la o soră. De asta a apărat-o și a ascuns-o atunci când au venit gărzile. Acțiunule sale din ultimele episoade îl justifică perfect. Există o ruptură între el și Yona. Deși încă există o tensiune între ei, ambii au același scop și încearcă să-l atingă prin propriile mijloace. E un anime care nu te duce într-o direcție. Nu ești rău sau bun aici. Da o să-mi spuneți că: ”Nekirus, da toate anime-urile din ultima vreme sunt așa. Uită-te la Tokyo Ghoul. Nici acolo nu e nimeni rău sau bun.” Și da, vă dau dreptate. Însă Tokyo Ghoul duce totul într-o extremă a empatizării. Noi trebuie să înțelegem personajele ca să ne dăm seama de felul lor de a fi și să le justificăm în fața noastră mai întâi. La Akastuki no Yona nu e așa. Aici justificare vine din context, nu prin empatizare. Noi nu trebuie să înțelegem ce vrea Su-Won, cine este el și ce simte ca să ne dăm seama că ceea ce a făcut el este just. La fel și în cazul Yonei. Nu ne dă un verdict și nu ne urlă în față: ”Uite, tu credeai că ăsta-i rău, dar nu e așa.” Nu. Totul e foarte aplatizat aici. Trebuie să urmărești povestea, nu personajele.

Pentru că nu se poate fără, hai să povestim și de dragoni puțin. De ce vrea Yona să-i strângă? Nici ea nu știe. Motivul îl aflăm la final. ”V-am căutat ca să mă hotărăsc după ce fac cu voi.” Cam asta e ceea se petrece. După cum era de așteptat fiecare dragon e diferit. Ki-ja e loial, extrem de naiv și impulsiv, Shin-ha este rușinos și tăcut, însă dacă este enervat devine o bestie, Jae-ha este un lunatic pervers care face doar ceea ce vrea, iar Zeno este o minte liberă și jucăusă, dar care poate deveni foarte serios atunci când este nevoie de el. Personajele sunt interesante, iar echipa pe care o formează e gândită să fie foarte compactă. Sunt curios cum vor lupta împreună. 

Chiar dacă pare o comedie-romatică la prima vedere, Akatsuki no Yona este un amine foarte complex care rupe multe tipare narative și îmbină multe genuri. N-are un gen anume dacă mă întrebați. Tocmai asta îl face atât de bun. Din păcate este un anime foarte ignorat și nu înțeleg de ce. Merită văzut! Îl recomand cu toată căldura. Un anime deosebit care cu siguranță se află în vârful anime-urilor mele preferate. Aștept cu sufletul la gură sezonul 2.

Notă: Premieră pentru blogul meu, Akatsuki no Yona este primul anime căruia îi acord nota 10.00!

Dacă nu l-ați văzut, mișcați-vă urgent fundurile către League of Anime și uitați-vă!