duminică, 31 mai 2015
Bun. Hai să facem treaba clară. Există două tipuri de recenzii. Prima este recenzia de întâmpinare. Acest tip de recenzie implică descrierea pe scurt a subiectului unui anime, o mică impresie și o îndemnare spre a vedea/nu vedea o anumită serie. De obicei aceste tipuri de recenzii se fac ca persoana respectivă să îndrume publicul către o anumită serie și nu se dau deloc spoilere.
Celălat tip de recenzie, recenzia de tip analiză e un gen mai vast, mai lung, mai complexe, mai tot ce vreți voi, în care autorul analizează în detaliu seria pe care o alege și da, poate să dea și spoilere. Este un gen de recenzie care se adresează persoanelor care au văzut seria respectivă.
Eu voi aborda ambele tipuri de recenzie așa că nu vă speriați. Ăsta e templul mov, nu templul spoilerelor. Totuși la recenzia de acum am să fac o analiză mai înamănunt. Cine nu vrea să primească spoilere și are de gând să vadă această serie pe viitor îi recomand să nu citească ce urmează să scriu acum. Capiș? Să nu veniți urlând la mine că vă spoilăresc după asta. Ați fost avertizați.
Să începem. Another este cea mai recentă serie pe care am vizionat-o. Recunosc, am fost al naibi de rapid cu ea, nici nu cred că a durat mai mult de 6-7 ore pân s-o termin. Așa. Ce-i cu seria asta? Another este o adaptare din 2012 după o manga făcută de Ayatsuji Yukito. Nu încercați să-i rețineți numele. Tipu nu are decât o singură serie, asta. Dacă nu sunteți mari fani Another nu cred că are prea mare importanță pentru voi.
Anime-ul are 12 episoade + un episod 0 (OVA) care are ca scop introducerea spectatorului mai adânc în poveste. Recunosc că după acest OVA am stat serios pe gânduri cu privire la continuarea seriei. Era foarte plictisitor, plictisitor și straniu. Poate tocmai senzația asta de tremurat ce-ți urcă pe șira spinării m-a făcut să nu-i dau drop. Și bine am făcut. După părimele două episoade deja am ajuns să iubesc seria asta. Totul a explodat într-un amestec de suspans, horror, dramă, ciudățenie, blesteme și păpuși, toate făcute cu cap.
Personal, recunosc că mi-a fost frică în unele momente. Semn ce indică faptul că seria și-a făcut treaba. Nu de asta ne uităm la un anime horror? Ca să fim speriați? Avem o dorință sadică de a ne pune indirect față-n față cu moartea. În fond, ce rost mai are să trăiești dacă nu te poți bucura puțin de teamă. Horror-ul a fost creat mai ales prin construcția personajelor și prin decorurile pline de păpuși din casa lui Mei. Decoruri care nu au nici un rol major în poveste, sunt puse acolo pentru că sunt ciudate și te sperie. Păpușile, deși părea că joacă un rol mai mare s-au dovedit a fi un element convențional decât unul narativ. Autorul a știut ce vrea, însă era poate mai bine dacă se folosea mai mult de ele. E drept că au o legătură puternică cu moartea, nemesis-ul nevăzut al acestei serii.
Ce se întâmplă mai exact? În avem pe Sakakibara Koichi, puștiul nou care e transferat într-o clasă blestemată și din cauză cui majoritatea ajung să moară. ”Calamitatea”, sau blestemul de acum 26 de ani este foarte bine gândit. Original, nu bate prea tare la ochi, reușește să te sperie fără să se întâmple mare lucru. Și până la urmă, cât de mult din toate acestea reprezintă blestemul? Oare chiar există? Nu e mai mult o panică ce te face să-ți pierzi calmul și să te îndrepți singur spre moarte? Oare anime-ul chiar prezintă repercursiunea unui blestem? Sau tot ce încearcă să ne spună e că atunci când îți pierzi calmul și pe tine ca personă defapt tu îți induci propria moarte. Adică îi avem un exemplu bun pe Sakakibara și Mei, oameni ce mereu au judecat totul calm și rațional și care niciodată nu au fost într-un pericol real de moarte. Asta până înante de final, însă acolo situția avea temei. Universul niciodată n-a conspirat împotriva lor tocmai din cauza asta. Ar fi o variantă. Cert e că nu există un perciol direct, nu avem un mostru acolo care vine și te atacă. Nu e genul acela de blestem.
Aș putea să împart seria asta în două: primele 7 episoade și restul de 5. De ce fac asta? Păi să vă explic. Prima parte mă duce departe de convenția de anime, deja aici urmăream o poveste horror foarte bine gândită, care îmi dădea senzția pe care eu o căutam. Era originală și pătrunzătoare. Doream să aflu ce se petrece, cine mai moare, etc. De la episodul opt parcă o iau razna. Călătoria aceea la mare a fost un clișeu imens, anime-ul și-a pierdut din atmosferă și din intesinate, și s-a transformat într-un alt anime obișnuit, fără nimic special. Iar finalul? Ce să mai zic? Mă așteptam să fie profesoara? Ce m-a suprins e că eu habar nu aveam că profesoara lor e defapt mătușa lui. Cum pula mea? Pe asta cum au scos-o? Mi se pare atât de retardat că au dezvăluit acest lucru doar la final! Adică... nu are nici un sens. Asta a stricat și mai mult seria. Recunosc, aveam așteptări mai mari după primele episoade și am fost dezamăgit. De aceea tot ce pot spune despre Another e că e o altă seria care a trecut, a trecut prin fața mea și va fi uitată odată cu trecerea timpului.
Notă: Îmi e foarte greu să-i acord o notă. Pentru mine a fost ca și cum m-aș fi uitat la două anime-uri diferite. Primelor 7 episoade le acord un 8 și ultimelor 5 un 4. Dacă-i facem o medie seria per total primește de la mine nota 6.00
Dacă sunteți interesați să o vedeți/revedeți, puteți găsi acest anime pe League of anime în limba română. Cius!!
