Animekirus

Ho ho ho!

Inițial voiam tot ieri să scriu și recenzia la Elfen Lied, așa, ca un mic cadou ce atestă apropierea sărbătorilor de Crăciun. Defapt n-are treabă cu Crăciunul, voiam doar să scriu. Mă rog! N-am mai avut timp deoarece am stat mult mai mult decât mi-am propus pe recenzia la Mirai Nikki. N-am ales întâmplător să scriu despre cele două anime-uri în aceeași perioadă. Nu. Se aseamănă foarte mult. Puteți să spuneți că: ”Nekirus, ești orb! Mie nu-mi seamănă deloc!”, dar dacă faceți asta, vă anunț că voi sunteți cei orbi. Chiar dacă povestea în sine nu seamănă prea mult, deși găsim în ambele exploatate teme precum violența, crima, și avem personaje destul de sadice, ceea ce m-a făcut să le arunc în aceeași oală este feeling-ul pe care îl primești la sfârșit din partea amândurora. Ca și poveste nu mi se pare că excelează niciunul dintre cele două, sunt anime-uri mediocre în cel mai bun caz, dar ambele sunt ”ciudate”. Haideți să explic mai clar la ce mă refer. Dacă ați citit recenzia la Mirai Nikki sigur vă amintiți de faptul că am menționat că anime-ul este un soi de pornografie violentă ce hrănește o nevoie latentă, ascunsă adânc în subconștient, aceea de-a fi violent. Consider că și Elfen Lied face la fel, doar că într-un alt stil, unul mult mai gore. Ca și violență pornografică Elfen Lied oferă mai multă satisfacție decât Mirai Nikki, însă aici subiectele puternice sunt umbrite mult și în totală neconcordanță de niște personaje și acțiuni ce sunt extrem de contrastante. Dacă la Mirai Nikki s-a știut păstra o atmosferă ce să susțină violența, aici e altă treabă, de multe ori personajele mult prea prost construite și acțiunea de anime puieril, abolind toată atmosfera creată. Nu mă mai lungesc, voi explica mai în detaliu pe parcursul recenziei.

Pentru început hai să vorbim despre genul din care face parte Elfen Lied. Anime-ul combină foarte multe genuri (mult prea multe), punând laolaltă elemente destul de antitetice, fără să le omogenizeze deloc, asta ducând într-un final la o mămăligă în care pe lângă făina de mălai ai aruncat și zahăr. Adică sunt multe lucruri care nu-și au locul. Cred că putem fi cu toții de acord că abordearea dominantă în Elfen Lied este drama. Da? Oricum privești anime-ul ăsta, indiferent de unghi, știi sigur că elementul dramatic va fi mereu dominant. Chiar dacă colcăie de violență extremă și nuditate mult prea gratuită, drama survine peste aceste elemente dacă privim anime-ul dintr-o perspectivă generală. Violența duce spre horror - thriller, iar nuditatea spre hardcore ecchi (aproape hentai), însă chiar dacă și aceste două genuri sunt perfect valide în cadrul acestui anime, ele nu-și fac mereu simțită prezența. Câteodată anime-ul prezintă chiar o dramă bună, precum trecutul lui Kouta și Lucy, alteori îmi pare total nejustificată și pusă cu forța, de-a dreptul tâmpită.

Începutul anime-ul îți creează niște așteptări false, iar din această cauză aș dori să dedic un mic paragraf primelor zece minute din Elfen Lied. Ce se petrece în secvența respectivă? Spectatorul e introdus brusc într-un spațiu parcă desprins din filmele SF, unde, o tânără dezbrăcată ce poartă o mască de metal, ucide într-un mod foarte brutal mai mulți gardieni. Pare genul acela de experiement-mutant scăpat de sub control care caută să se răzbune pe oameni. Nu e departe de-a fi asta. Ideea e că șochează foarte mult privitorul de rând, noi nefiind obișnuiți cu violență atât de puternică într-un anime. E o secvență menită să-ți ofere o mușcătură din atmosfera generală a Elfen Lied, care te face să îți dezvolți o primă impresie dacă nu pozitivă, măcar intrigantă, și care te duce pe o pistă falsă. De ce zic asta? E simplu, anime-ul îți lasă impresia că va păstra un aer matur, (nu zic că nu-l păstrează) însă îl pierde în multe momente datorită integrării unor elemente și tipologii specifice anime-urilor mai light. Adică nu merge pe un drum drept, ci tot sare de pe un traseu pe altul, lucru pe care eu l-am găsit destul de enervant. 

Tema principală a anime-ului, zic eu, este degradarea umanității, dar și raporturile personale dintre ființe ce fac parte din specii diferite. Fiind lansat în anul 2004, încă ne aflam într-o perioadă în care abia am scăpat de febra Dragon Ball, unde priveam la televizor doar anime-uri în care oamenii erau portretizați ca fiind niște ființe bune, decente, însă neajutorare și care aveau nevoie să fie protejate de un erou. Elfen Lied este un anime care are curajul să vină cu o abordare diferită, devenind un soi de anti-anime al vremii respective. Acesta prezintă o parte din oameni ca fiind niște ființe rele, care răpesc și închid fete drăguțe, după care fac experimente pe ele și le torturează. Nu spun că înainte de Elfen Lied nu s-au făcut asemenea anime-uri. S-au făcut încă mult prea multe. Perioada anilor 80 a fost una din cele mai violente din istoria anime-urilor, însă nici unul dintre acele anime-uri n-a primit mediatizarea Elfen Lied. Acesta a venit ca un anime mainstream, dat pe posturile de televiziune, care rupea normele clasicului shounen de la vremea respectivă. Vine cu un mod de abordare total opus față de ce era obișnuit un împătimit al anime-urilor comerciale al vremii. Cred că în ziua de azi, Elfen Lied nu mai oferă nici un sfert din senzațiile pe care le-a trăit un om care s-a uitat la anime în 2004. De ce? Pentru că Elfen Lied a deschis un drum ce a oferit mult mai mult curaj autorilor să scoată în evidență violența și sexul, nu doar pentru a aborda o poveste dintr-o perspectivă mai matură, dar cel mai important, pentru a vinde mai bine. Exact, nimic nu vinde mai bine decât cele două, iar acest anime a știut să le scotă foarte bine în primplan. Personal, nu consider povestea propriu-zisă a anime-ului matură, e destul de convențională vremii, însă au fost adăugate aceste elemente în exces ca să șocheze și să prindă la public. Asta-i tot. În ziua de azi e plin de anime-uri cu o tonă de nuditate sau violență din categoria gore, iar nouă, anime-ul acesta nu ne mai poate produce nici pe departe  impactul de acum unșpe ani. Oricum are secvențe relativ puternice și pentru o persoană care se uită în prezent, imaginați-vă cum a fost pentru cineva care l-a urmărit când a apărut.

Dacă tot am deschis în paragraful anterior problema nivelului de maturitate pe care îl are Elfen Lied, haideți să analizăm mai în amănunt și să povestim despre pista falsă pe care o lansează. Abordând niște subiecte destul de puternice și prezentând într-un mod excesiv nuditate și violență, îți lasă impresia că este un anime destul de matur. Fals! Da, are elemente mature, iar +17-le ăla trebuie să fie acolo, însă între a avea elemente mature și a fi matur e o diferență mare. Am văzut anime-uri cu PG +12 care îmi par mai mature decât ăsta. Elfen Lied vrea să te păcălească, crezând că dacă vezi mult sânge, buci și țâțe zbenguindu-se, o să asumi că și esența poveștii este una matură. Nu e așa. Povestea este destul de tipicară vremii respective. Da, așa este, la începutul anilor 2000 se făceau multe anime-uri despre fete ciudate care scapă dintr-un centru de cercetări, sau sunt extratereste, sau doze de suc, sau pula mea, care ajung să interacționeze cu un protagonist de sex masculin. Da, chiar există multe astfel de anime-uri, iar Elfen Lied implică și clișee ale vremii respective. Personajele principale sunt parcă scoase din bolul de chips-uri ale shounen-ului sau ecchi-ului clasic, și aruncate într-un context mai mult de thriller psihologic, în care nu se potrivesc deloc. Sunt tipicare, prezintă niște caracteristici de-a dreptul banale, pe care le vedem la orice anime puieril al vremii, în special Kouta și Yuka. Anime-ul vine din primele zece minute cu un background formal foarte puternic și aruncă în el niște elemente pe care n-ar trebui să le regăsim acolo. Pur și simplu nu se conformează așteptărilor create. Voiam să văd mai mult din aceasta deconstrucție a caracterului violent și ”demonic” al umanității, voiam s-o țină în aceeași atmosferă cu care a și început anime-ul, dar, din păcate, momentul în care ne este introdus Kouta în poveste, (băiatul tipicar cu intenții foarte bune și cu un suflet uriaș, care are grijă de toate fetele inconștiente pe care le găsește pe plajă în loc să le ducă la autoritățile locale) reprezintă și momentul care dă start-ul declinului acestui anime. Cam asta e treaba. Și nici nu m-a deranjat atât de mult că anime-ul a făcut o ciorbă nefirească de elemente din mai multe genuri, că așa înveți, experimentând, ce m-a deranjat cel mai mult e că n-a încercat să le omogenizeze deloc și că doar le-a unit pe toate într-un mod destul de superficial.

Să vedem despre ce este vorba în acesta anime. Povestea se învârte în jurul termenului de diclonius. Aceștia sunt niște mutanți aleși de către ”Dumnezeu” care se prezice că vor distruge rasa umană. Printre caracteristicile de bază ale acestor ființe se numără două coarne (trimitere la conceptul de demon) în vârful capului, toate sunt femei ce au părul roz, (deși se preconizează că ar exista și bărbați, aceștia sunt extrem de puțini) iar cea mai importantă trăsătură ar fi aceea că diclonius au un al șaselea simț ce constă în puteri telekinetice manifestate prin intermediul unor brațe invizibile. Într-o zi, unul dintre acești ”demoni cu părul roz” scapă dintr-o instituție în care era ținută captivă. Numele ei este Lucy. Aceasta distruge totul în calea ei și omoară cu o brutalitate aparte toți gardienii care încearcă să o oprească. Am scris mai sus detalii legate de această ieșire violentă și plină de sânge a personajului feminin central, așa că trec repede mai departe. Gustăm puțin de atmosfera ”wannabe” a anime-ului și suntem rapid transportați într-un alt mediu. În încercarea ei de evadare, Lucy este împușcată în cap și își pierde memoria. Ea este găsită pe o plajă de către Kouta, masculul cu inimă de haur, și verișoara lui cu care ajunge să aibă o relație incestuoasă, Yuka. În loc să o ducă pe tânăra dezbrăcată din fața lor și s-o de-a pe mâna autorităților locale, Kouta decide că cel mai bun lucru este să o ”adopte” și să-i permită să locuiască alături de el. Acesta o numește Nyuu, după singurul sunet pe care fata știe să-l facă. Cu toate acestea, adolescenții inocenți nu știu că partea ucigașă a lui Nyuu nu este moartă încă.

Consider că unul dintre cele mai mari minusuri ale anime-ului este reprezentat de factorul coincidenței. Nu vă mirați, căci nu este o tehnică străină anime-urilor! Coincidența o avem încă de la grecii antici care foloseau Deus Ex Machina în foarte multe piese de teatru ale vremii. Minusul mare adus poveștii vine din acele evenimente ”pur întâmplătoare” ce au loc la început, dar și pe parcurs. Există coincidențe mult prea evidente și forțate. În primul rând, hai să vorbim despre Kouta. Care sunt șansele ca el să ajungă să locuiască singur într-o asemenea casă? O, hai să zicem că se poate! Mai sunt astfel de cazuri. Bun. Dacă mai adaugi și întâmplarea de pe plajă, faptul că adolescentul locuiește singur devine și mai convenabil. Momentul în care Kouta și Yuka o găsesc pe Lucy este și mai bătător la ochi. Este ciudat cum singurul om care înseamnă ceva pentru sadica diclonius este și acela care se află la momentul cel mai oportun pe plajă și o găsește. Ca să nu mai spun că o și primește să locuiască cu el, evitând foarte elegant orice formă de logică. Oh, stai că mai e! Kouta nu-și amintește de trecutul lor, iar Lucy are amnezie. Ce convenabil din nou! Coincidența e violată rău. În al doilea rând, vreau să vorbesc despre alternanța între personalitățile lui Lucy și Nyuu, care mereu se petrece într-un moment de ceas elvețian. De obicei apare o amenințare, un bad guy care vorbește cinci minute despre cât este el de nesuferit în loc să o ucidă pe Nyuu, dându-i suficient timp lui Lucy să iasă la lumină. Iar după ce totul se termină, culmea coincidenței, aceasta revine la stadiul de pokemon și continuă să trăiască fericită alături de Kouta în harem-ul lui de fete psihotice și mânjit de incest.

N-am spus încă nimic bun de acest anime. Să știți că nu-i chiar prost, doar că are foarte multe elemente pe care pot să i le reproșez. Adevărul este că port o formă de respect pentru Elfen Lied. Nu mint! Elfen Lied a influențat și a deschis drumuri noi pentru majoritatea anime-urilor contemporane, acest lucru ducând la o creștere a calității acestora. Toți ar trebui să-i fim recunoscători. Din cauza asta a câștigat și o asemenea popularitate. E un anime care și-a propus să șocheze pe toate palierele ... și asta a și făcut. Bravo lui! Acum, faptul că motivația din spate a fost mai mult una financiară, asta este mai puțin relevant. Ideea este (ca și la Mirai Nikki) că anime-ul transmite emoții puternice și îți arată niște lucruri de-un grotesc puternic, ce te scot din zona de confort. Foarte bine. Ăsta este un lucru pentru care îi dau credit. Am avut nevoie, în 2004, de un anime precum Elfen Lied ca să ajungem la ceea ce se face acum.

Gata cu laudele. Mai puricăm puțin! Anime-ul oferă și-o tonă de fan service. Nu că n-ar merge asta la genul pe care la abordat, dar spre deosebire de violență, pe care o accept așa cum e, fără să reproșez nimic, toată acea paradă de sâni și buci m-a deranjat de la un anumit punct. Ca să fiu sincer, a fost puțin disturbing în deosebi pentru că ne erau prezentate foarte multe nuduri cu fete minore. Nu-i prea ok. Mă înțelegeți? Cred că doar oamenii sadici, sau cu probleme la mansardă au acceptat tot acest erotism ciudat fără să-și pună anumite întrebări. Iar ceea ce a dus acest cult al ”hai să șocăm spectatorul” pe noi culmi este relația incestuoasă dintre Kouta și Yuka. Iar avem un element ce nu se întâlnea în cultura populară a vremii. Au mai fost astfel de anime-uri, repet, dar nu atât de promovate. Ce să zic? Era oarecum de așteptat să facă asta. Mereu a existat acea tensiune sexuală între cei doi, mai ales din parte fetei. (normal, doar e fucking harem) Ca să mai enervez lumea și să aduc din nou ideologia în discuție, nu vi se pare ciudat că în aceste anime-uri mereu fata vrea cu disperare să fie cu băiatul? Iar acestuia nici măcar nu prea îi pasă la încept. Într-un final o acceptă, dar pare mereu ca și cum ar face un compromis. ”Bine, ești obsedată de ... (mine), hai că te accept.” Din nou femeia ne este prezentată ca o ființă care dorește tot timpul atenția bărbatului, iar dacă acesta are chef, la un moment i-o va da. (în ambele sensuri) Mă rog! Să trecem mai departe.

Mai e puțin. Personajele. Mi s-au părut groaznice. (râd) Am mai spus asta, sunt tipologii, multe loli cu care să cucerească obsedații, n-au aproape nicio trăsătură interesantă. Kouta e tipicarul protagonist mascul al vremii lui, adoloscentul cu ”un suflet mare” și penis mic. Yuka. E ceva cu personajele care poartă acest anume. Seamănă mult cu Yuka din 11 Eyes, o obsedată care te enervează pe tot parcursul anime-ului. Nana este un personaj ok, dar s-a pus accent prea mult pe drama ei, anime-ul încercând să ne facă să ne pară rău de ea. Singurul personaj care mi s-a părut bun din tot anime-ul este Lucy, nu Nyuu, Lucy. Pe ea chiar am simțit-o ca fiind un personaj complex, cu o motivație relevantă și prea puțin tipologizată, în timp ce Nyuu nu este nimic mai mult decât un pokemon care vrea să te facă să spui: ”Awwww! Ce drăguț!”

Finalul a fost destul de sec. Nici măcar nu-l pot numi final. S-a vrut un final deschis, însă problema majoră a fost că le-a ieșit prea deschis. Nu te duce în nicio direcție concretă, parcă forându-te pe tine să interpretezi cum vrei, fără să conteze prea mult ce crezi. Anime-ul nu mi s-a părut prea bun, asta este, e părerea mea. Știu că sunt mulți acolo care-l idolatrizează, foarte bine, sunteți liberi s-o faceți în continuare. Pur și simplu cred că povestea strică tot anime-ul. Temele abordate și ideea de baza mi s-au părut chiar bune, păcat că au fost prezentate atât de puieril. Oricum, am mai zis, tot respectul pentru acest anime, pe care eu îndrăznesc să-l numesc un deschizător de drumuri. 

Notă: E greu aici. Nu știu. Chiar trebuie să-i dau o notă? Nu se poate fără? Nu? ... Ok. Îi dau un 6.00. Sorry fani Elfen Lied, sper că nu mă veți omorî și că puteți accepta faptul că asta este doar opinia mea! No offence!!!

Găsiți anime-ul în română pe League of Anime! Vă doresc o seară sângeroasă!