joi, 22 octombrie 2015
A trecut ceva. Nu mă mai plâng de timp. N-am. Asta e. Scot și eu ce pot când pot. Azi totuși am zis că merită să sacrific o parte din zi ca să mă dedic blogului. Păcat că stau cam prost cu cheful, dar nu-mi permit luxul de-a avea și chef în momentul de față. So, uite un mic articol scris mai în scârbă. Sper să nu se simtă asta la nivel calitativ.
Zisă-i să scriu despre anime-urile care le-am văzut vara asta. Să scap odată de ele. Am scris deja despre Charlotte, azi luăm altul la puricat, Overlord. Da da. E anime-ul bazat pe un mmorpg de sezonul ăsta. Spun asta pentru că mai nou cam fiecare sezon are câte un astfel de anime, fiecare încercând să schimbe cumva o rețetă ce deja (cred eu) a fost epuizată de tot. N-ai ce să-i mai faci momentan. Da lumea face, se grăbește și ies astfel de povești care nu te mai duc nicăieri precum Overlord. Cred că-mi puteți citi plictiseala printre rânduri. (acum zâmbesc)
Că tot m-am legat de concept. Hai să analizăm! Aduce Overlord ceva nou în seria de anime-uri bazate pe principiile mmorpg-urilor? Nu prea. Ce face el ca să se diferențieze? Se bazează pe factorul ”mister”. Foarte mult mister. Atât de mult mister că după ce a trecut primul sezon noi n-am aflat mai nimic. Ne introduce într-o lume nouă cu multe personaje deodată. În loc să ducă jucătorul în spațiul virtual acesta pare să animeze spațiul virtual și să-l transpună într-un soi de univers ce se aseamănă cu al nostru, doar că în universul acesta există niște principii magice bazate pe jocurile clasice de mmorpg iar ca avans tehnologic nu trece de perioada medievală. Practic aduce jocul în realitate. E aceiași Mărie da cu altă pălărie. A încercat să fie interesant prin asta. (nu zic că n-a fost) Ca să fiu sincer, am apreciat seria, mi-a plăcut mai mult decât Charlotte, însă animarea virtualului nu e ceva nou sau spectaculos. Câte personaje din jocuri care să prindă viață n-am văzut. Altceva mă intrigă pe mine. Da da. Universul în care au fost ei transportați. Ce-i cu el? De ce acolo? Din câte am apucat să asimilez în 12 episoade de stagnare narativă propriu-zisă îmi pare un soi de prototip al universul din jocul pe care îl jucau ei. Adică cum? Adică îmi pare a fi o realitate după care sunt inspirate jocurile mmorpg fantasy. Ce s-ar întâmpla dacă le-am transpune în realitate? Nu fidel, ci doar principiile și mecanismele. Păi am ajunge cam într-o astfel de lume. Cred că asta vrea Overlord să arate, diferența dintr-un joc propriu-zis și o realitate fantasy veridică. Numa zic. Cam așa am interpretat eu chestia. Poate aberez ... sau poate nu.
Și-acum e partea aia din recenzie în care eu descriu puțin povestea. Păi bine. Cu ce avem de-aface? Cei care nu au urmărit până acum anime-ul sunt sigur că s-au prins de niște chestii din prima parte a recenziei. În primul rând este un anime bazat pe un joc mmorpg (Yggdrasil) ce integrează omul într-o realitate virtuală iar în al doilea, (premisa ce dă start acțiunii) universul jocului este transportat într-o realitate veridică. Așa. În centrul atenției este un tânăr jucător al cărui nume real nu-l știm nici până în ziua de azi. Acesta, împreună cu amicii cu care joacă au format un soi de ghildă (fortăreață) numită Nazarick. Momonga (numele de început al protagonistului) pare a fi liderul cetății și are puterea de-a face cam orice dorește el, fiind un jucător evoluat la maxim. Acesta poate chiar să creeze NPC și să-i programeze cum vrea el. Mă rog! Jocul Yggdrasil este pe cale să fie anulat (așa pare) iar toți prietenii lui au părăsit ghilda. Resemnându-se cu ultimele momente petrecute în joc acesta alege să stea online până pică server-ul. Și-acum ghiciți ce! Nu mai pică. (într-un fel) În loc să fie deconectat din joc acesta împreună cu întreg Nazarick-ul sunt animați și transportanți într-o lume misterioasă. NPC-urile dezvoltă o conștiință proprie iar conducătorul Nazarick-ului, Momonga, care în esență este doar un puști, trebuie să facă față situației pentru ași asigura supraviețuirea. Așa. Uite că vi l-am și prezentat. Move on!
Care sunt minusurile acestui anime? Mulți ar spune că tema. Nu, chiar deloc. Eu zic că se descurcă foarte onorabil pentru un virtual-reality-game-based-anime. Minusul cel mai mare vine din partea poveștii. Cum așa? Cei care l-au văzut o să-mi spună că e destul de interesantă. Da, este. Numai că o poveste interesantă nu este neapărat și bună. Efectiv acțiunea nu evoluează în absolut nicio direcție. Nu știm mai nimic despre personaje sau despre lumea în care se află, nici la început și nici la final. Că ni se mai lămuresc niște chestii, da, asta vine de la sine, dar sunt numai mărunțișuri care lasă povestea exact acolo unde a stat tot timpul. (de la început la sfârșit) Personajele n-au un scop clar. Nu prea știm ce vor și asta te cam ține pe loc. Alt defect narativ ar fi faptul că absolut fiecare personaj principal este al naibi de overpowered până în punctul în care nicio ființă din noul univers nu le poate pune deloc probleme. Mă întreb de ce s-a ales asta? Hmmm! Strică mult să ai un personaj pe care nu-l poate bate nici dracu, dară-mi-te șapte. Sunt atât de OP că a fost nevoie să se bată între ele pentru a primi niște acțiune de calitate. Aici detectez un risc. Mie mi-a plcăut anime-ul sincer. De ce? Da, are multe defecte și nu l-aș numi tocmai un anime bun, dar s-a pliat foarte bine pe gusturile mele. Povestea a fost destul de matură iar eu sunt un adept al personajelor OP. Îmi place să văd lupte în care balanța puterii înclină mult într-o direcție. Dar știu că nu mulți sunt ca și mine iar pentru acei oameni Overlord a însemnat doar 12 episoade animate degeaba. Măcar dacă nu duce poveste nicăieri să ne ofere lupte pe gustul nostru. La mine mi-au nimerit gustrurile, da alții poate nu. Cert e că povestea stagnează cam din toate punctele de vedere. Ah, era să uit! Ca să justific personajele aș asocia puterea lor uimitoare și cu o regăsire. Ele nu-mi par menite să piardă ci să se regăsescă pe ele. De asta nu contează atât de mult că sunt prea puternice. Însă dacă aștepți mai mult de la partea de acțiune a anime-ului nu prea are scuză.
Ho ho! Ați citit titlul recenziei, nu? ”Glorificarea Scheletului Umblător”, cam asta este Overlord. Personaj principal e doar unul, Momonga sau cum își spune mai nou Ains Own Goal. O schimbare de nume din nou aparent fără sens, dar inteligent făcută. Am apreciat și că anime-ul nu ne ia drept tâmpiți și nu se justifică în fața celui care se uită. Acțiunea se învârte mai mult în jurul lui decât al celorlalte personaje, făcând din el unicul personaj principal al seriei, restul sunt secundare. De ce-am spus glorificare? Pentru că NPC din Nazarick nu fac nimic altceva decât să-l pupe în cur timp de 12 episoade, făcând din el un soi de zeitate sub forma unui schelet umblător, ca să nu mai spun că fiecare femeie din cetatea creată de el și camarazii lui vrea să și-o tragă cu el. Mă întreb cum naiba se fute, că-i doar un schelet? Gata. Lăsa așa. Ce-i puțin deplasat la Ains Own Goal ăsta este felul în care este el construit ca personaj. E format din două tipologii: 1. Liderul cu mintea calmă pe care te poți baza mereu (la suprafață) 2. Adolescentul confuz și speriat care nu știe cum a ajuns într-o asemenea situație (în interior) Practic el este un puști normal în interior care joacă teatru și își asumă rolul unui conducător. Când îți creezi un personaj într-un joc nu-ți asumi un rol oare? Nu devi un actor? Ba da. Și cam asta cred că vrea să arate aceasta dualitate exagerată de persoane ce-l compun pe protagonist. Sunt două personaje total diferite. Unul este calm celălalt agitat, unul dă dovadă de maturitate iar altul de infantilitate, etc. La un moment dat stai și te gândești care este adevăratul protagonist, Ains sau copilul al cărui nume nu-l știm. E ciudat dar nu-i pot percepe ca fiind aceeași persoană.
Restul personajelor nu prea au nimic special. Sunt făcute doar ca să-l pună în valoare pe protagonist și sunt bazate destul de mult pe tipologii clare. Albedo, femeia matură și sexy care este perversă, puternică și e îndrăgostită de protagonist. Aș asemăna-o cu Akeno din High School DxD. (au și aceeași actriță de voce) Shalltear este fata loli cu un temperament uriaș și obsedată de sânii ei mici. Demiurge și Cocyutus au fost arătați prea puțin ca să pot spune un verdict clar însă par a fi servitorul loial care pune grija stăpânului mai presus de orice și tipul prostănac dar foarte puternic, iar Aura și Mare sunt frații gemeni total diferiți pe care îi subestimezi la prima vedere dar au o putere uimitoare.
Consider că anime-ul are neapărată nevoie de o continuare. Acțiunea nu poate fi lăsată așa, iar de data asta ar fi bine s-o mai și miște din loc și să aflăm mai multe. După modul în care s-a terminat ne este sugerat clar că va exista un sezon secund, însă nimic nu mai este sigur în ziua de azi. Finalul a oferit o luptă interesantă (singura) dar și asta pentru că au pus două personaje din Nazarick să se lupte între ele, și nu un element ce aparține de noul univers. Am zis că mi-a plăcut anime-ul, dar nu pentru că este bun ci pentru că se pliează bine pe gusturile mele. N-am apreciat stagnarea poveștii dar mi-au plăcut personajele OP. Cam atât. Vă las. Cuis!
Notă: Am zis că mi-a plăcut mai mult decât Charlotte deci îi voi da o notă ceva mai mare. 7.75 cred că-i ajunge.
Cine vrea să-l vadă în limba natală (româna) îl poate viziona online sau descărca de pe Shinobi Fansub!
