sâmbătă, 29 august 2015
Salut! De curând am ajuns la 1000 de like-uri pe pagina de facebook. Vreau să vă mulțumesc încă odată pentru susținere și că mă urmăriți. E păcat că nu pot să postez mai mult, dar asta-i viața, am și alte treburi pe cap. Azi ce-o să mai postez, după care, iar cred că o să fac pauză câteva zile din cauza unor treburi personale. Mă rog! Nu asta contează acum. Suntem peste 1000 de nekirusieni pe facebook, până la Crăciun sper să fim dublu. Gata cu cât de popular îs eu pe facebook și hai să vorbim despre cel de-al doilea sezon din Code Geass.
Ca să fiu sincer nu prea-și are rostul să fac recenzii diferite la cele două sezoane. De ce? Pentru că în mare parte vedem cam același anime. Și aici mă refer la acțiune, evoluție a personajelor, etc. Bine, singura diferență majoră ar fi că sezonul doi este mai alert ca și primul. În sensul că se petrec mult mai multe lucruri, acțiunea e mult mai grăbită, iar cantitatea de informație băgată pe gât e de două ori cât în primul sezon. Dar asta este, vorbim de Code Geass aici, orice ar face tot e bun. Ideea e că am atât de multe de spus despre acest anime că o singură recenzie nu mi-a fost de-ajuns, așa că, am zis să fac la ambele sezoane, chiar dacă sunt foarte asemănătoare ca și construcție. Adevărul este că mi-e somn, casc, îmi vine să dorm, da mă forțez puțin să duc recenzia asta până la capăt. Așa că, hopa sus, îmbarcarea, c-o să fie lungă, ca și penisul meu. *ba dum tss* (glumă proastă din cauza oboselii)
Așa. Sezonul 1 ne lasă în ceață. Oricum avea Code Geass tendința să termine totul într-un cliffhanger, așa că și-a propus să termine și primul sezon la fel. Nu pot să-mi imaginez frustrarea fanilor care urmăreau acest anime pe vremea când era ongoing, iar sezonul 1 s-a terminat în felul ăla. Practic, Code Geass, urla după un sezon secund cât mai rapid. Mică atenționare! Nu știu dacă am vorbit despre asta, dar în recenzii eu cam dau spoilere, așa că, dacă încă nu ați văzut Code Geass, sau orice alt anime la care fac recenzie, citiți pe riscul vostru. Eu doar atâta vă spun. N-am chef să fiu înjurat pentru că unii își iau spoilere, am fost deja de câțiva, și m-am săturat. Bun. Să continuez. S-a încheiat brusc, chiar în mijlocul momentului pe care toți l-am așteptat 25 de episoade. Lelouche și Suzaku stau față în față, fără măști, fără identități secrete, o confruntare directă, știind tot ce s-a petrecut până acum. Cu începutul sezonului nou vedem o nouă față a lui Suzaku, din prietenul devotat care era înainte, a mers atât de departe încât să-l predea gata împachetat și cu o fundiță roz în vârf, pe Lelouche lui tac-su, regele Britanniei, și inamicul number #1 al acestuia. Și pentru ce? Pentru ce, vă întreb? Doar ca să primească o poziția de Cavaler al Rondurilor, cel mai înalt grad de cavaler britanian. Mă rog! Ideea e că se schimbă. Ca și Lelouche, pe care idealurile sale îl schimbă, încet, ajunge să facă lcururi care niciodată nu credea la început c-o să le facă. Din start amândoi pornesc cu idei diferite. Lelouche vrea să creeze o rebeliune, să răstoarne tirana Britanie cu forța, în timp ce Suzaku vrea s-o schimbe din interior, iar pentru asta, începând cu sezonul doi, nici el nu se înlătură de la nimic ca s-ă obțină ce vrea.
Începutul sezonului te bagă direct într-o cutie a haosului, absurdului și-a unor chestii care nu se leagă de fel. Nu cred că sunt singurul care a verificat dacă se uită la primul episod din R2 în momentul în care acesta a început. Nimic nu se lega. Viletta era profă de sport, Lelouche s-a întors la școală fără să știe cine-i Zero, ca să nu mai spun că avea un frate. Pula mea, avea un frate! De unde au mai scos-o pe asta? Totul era vag. Noi, spectatorii, nu știam nimic din cele petrecute. A fost un time skip de un an între cele două sezoane. Iar anime-ul în loc să ne arate ce s-a petrecut în anul ce-a trecut, troll fiind, ne aruncă direct în gap-ul de un an fără nicio explicație. Normal, aici vine momentul în care fiecare începe să iasă în față cu bănuieli. Te întrebi ce s-a petrecut. Ce-a fumat Lelouche de nu știe cine este și crede că are un frate? Nu știm nimic de Nunnaly. Sau te întrebi ce-ai fumat tu, că-n primu sezon avea soră, poate erai tu prea high și vedeai alt sex pe ecran. Mă rog! Ideea e că mereu te întrebai ceva. Apoi, încet, pe parcursul primului episod, și puțin din al doilea, cele petrecute ne sunt scoase la lumină. Găsim o justificare pentru orice, bine, să zicem pentru 95% din chestii. Lelouche își revine, iar epopeea Cavalerilor Negrii continuă. Acesta își reia încet atitudinea și obiectivele inițiale, află ce s-a petrecut, cine i-a șters amintirile, etc. Mi-a plăcut cum a început. Te-a provocat puțin. Nu te-a cocoloșit și ți-a dat murăn-n gură tot. O poveste bună mereu are sens, chiar dacă acesta este ascuns de tine la momentul respectiv, acesta există. Povestea se susține singură, și doar pentru că te derutează puțin, te provoacă să gândești, nu înseamnă că nu e bună, din contră, în cazul Code Geass eu spun că i-a dat și mai mult farmec. Am făcut și eu ceva mai mult decât să stau ca leguma pe scaun și să tot absorb informații fără să mă chinui. Gândiți puțin, că n-o să vă doară capul! De aici reîncepe graba, dorința lui Lelouche pentru răzbunare, se rezolvă mistere, apar altele, alianțe ciudate, planuri născocite de geniul protagonist la care nici nu te gândești, cu alte cunvinte, Code Geass redevine Code Geass. Iar de data asta, Kallen este conștientă de identitatea lui Lelouche.
Că tot vorbeam de Kallen, hai să povestim puțin și de romance-ul din Code Geass, care destul de tipic anime-urile (și ăsta-i un minus) se învârte doar în jurul lui Lelouche. (exceptându-i pe Oghi și Viletta) Da mă! Iaca! Am criticat și eu puțin Code Geass-ul, dar nu e o critică, e o observație mai mult. În mod normal, la alt anime ar fi o critică, da aici nu e, și vă zic de ce. În mod normal vedem 3 fete care roiesc mai mult în jurul lui Lelouche (cu intenții amoroase): CC, Shirley și Kallen. Însă, nici una dintre aceste 3 fete nu este îndrăgostită de aceiași persoană. Și aici voi: ”Bă, Nekirus, ești tâmpit la cap?! Lasă mă frate vrăjeala, că am văzut și noi animeu, știm ce se petrece. Ce dracu?!” Serios?! L-ați văzut? Oare chiar l-ați văzut? Atunci îmi dați dreptate. Nici una dintre aceste fete nu este îndrăgostită de același om. Lelouche are din start 3 personalități diferite: prima este Lelouche Lamparouge, liceanul britanian normal, care nu are nicio treabă cu războiul ce tocmai are loc în Japonia. Acesta este vice-președintele consiliului elevilor, și personalitatea de care Shirley este îndrăgostită. Aici puteți veni cu argumente, că ea, la final, înainte să moară, l-a acceptat și ca Zero. Da, l-a acceptat, a spus că-l iubește, dar niciodată nu l-a cunoscut ca să poată zice că s-a îndrăgostit de el. Așa că, chiar dacă Shirley știa că vorbea cu Zero, ea tot de Lelouche Lamparouge era îndrăgostită. Bun. A doua personalitate este Zero, fondatorul rebeliunii japoneze, apărătorul celor slabi, și conducătorul Cavalerilor Negri. De personalitatea asta este îndrăgostită Kallen. Vedem din start că cei doi au o relație mai apropiată. Încă din primul sezon Lelouche a numit-o pe Kallen șefa divizei personale. Zero are multă încredere în ea. La început Kallen avea doar un respect și-o admirație enormă față de Zero, cel ce a reușit să ducă visul fratelui ei mai departe, ca mai apoi, încet, să de-a semne că-i îndrăgostită. Relație ce se concluzionează în momentul în care cei doi se sărută la palat. Așa. De două am scăpat, mai avem una. A treia personalitate a lui Lelouche este Lelouche vi Britannia, al 11-lea prinț moștenitor al Britaniei, renegat de către tatăl său și trimis în Japonia, și-a cărui mamă a fost asasinată. De această personalitate vedem că este atrasă CC, care la rândul ei are o conexiune puternică cu familia lui. Această personalitate este cea originală, prima, de la care pornesc și celălalte două, iar ea se manifestă la sfârșit, când el devine rege. Și nu, nu e un tiran obsedat de putere cum lasă să pară, ci un erou nobil care se sacrifică pentru a aduce pacea în lume. Un rege care vrea doar o lume mai bună pentru toți. Mda, și cam astea sunt cele trei mari personalități ale lui Lelouche. Înțelegeți de ce-am zis că cele trei fete sunt îndrăgostite de persoane diferite? Bun.
Multe personaje noi în sezonul 2. Apare Rolo, fratele fals, pe care Lelouche reușește să-l manipuleze și să-l facă să i se alăture. Rolo e un ciudat. Jur! De la început am știu că nu-i ceva în regulă cu el. Era obsedat de Lelouche pentru că a trăit cele mai frumoase momente din viață alături de el, însă, chiar și după ce a aflat că Lelouche doar s-a folosit de el, tot n-a vrut să accepte asta și l-a salvat. Se mințea singur spunându-și că Lelouche este un mincinos. Deci, cât de psycho să fii? Știu că unii au început să-l placă după ce l-a ajutat pe Lelouche. Eu nu. Ha ha! Fuck you Rolo! Ai omort-o pe Shirley! Pentru asta ... uhm ... nimic. Sincer, nici Shirley nu prea-mi plăcea. Shirley a fost Euphemia sezonului 2. Fata, apropiată lui Lelouche, care cumva moare din cauza lui, tocmai după ce-l acceptă. Însă, moartea lui Euphie mi s-a părut mai de efect. Însă da, mi-a părut rău și de Shirley. Bine. Și... plot twist-ul ăla cu Orange-kun la care nimeni nu se aștepta a fost așa, dintr-o dată. Nu știu ce să spun despre el. Doar ... De ce? E prea dintr-o dată. Anime-ul ne face să credem că vrea să-i facă felul lui Lelouche până în ultimul moment. Ciudat! Unul dintre momentele din Code Geass care le consider ieftine. Parcă e făcut așa, hai să-ți arătăm că te putem șoca. Am înțeles asta din episoadele anterioare, care chiar aveau sens, ăsta se vede că a fost pus acolo numai de dragul de a ne șoca. Mă rog! Să facem abstracție. Multe lupte, Federația Chineză este interesantă, tactici. Îmi place că sezonul 2 s-a axat mai mult pe Schneizel, iar primul pe Cornelia, însă Schneizel mi s-a părut mai interesant, mai ales pentru că a fost singurul care era un tactician la fel de bun ca și Lelouche. În fond, a mers atât de departe încă ne-a condus spre un alt punct interesant din serie, demascarea lui Zero. Vă ziceam că Lelouche s-a folosit de manipulare și tactici viclene fără ezitare ca să își ducă planurile la bun sfârșit. Iar nesimțitu de Schneizel, într-o încercare total decontextualizată, dar adevărată, de a-i întoarce pe Cavalerii Negri împotriva lui Zero, dă pe față toate aceste metode neortodoxe folosite de Lelouche. Sincer, m-a dezamăgit reacția lor. Era de la sine înțeles că au existat astfel de lucruri în spatele lui Zero. Uite câte a realizat într-un timp atât de scurt, era normal să fii făcut și lucuri nu tocmai ”onorabile”. De unde furia aia? Trădarea! Nu frate, a făcut ce-a fost nevoit să facă ca tu și mă-ta să aveți un viitor mai bun. Onoarea, un concept care este mult dezbătut în anime-uri. De obicei e simplu, cei cu onoare reușesc într-un final. Aia e calea corectă, dar într-o lumea adevărată, într-o societate cât de cât realist construită cum e cea din Code Geass, onoare este câteodată un impediment. Nu zic că e greșit ca alte anime-uri să se bazeze pe un cult al acestuia. În fond, e ficțiune, fiecare are dreptul de a crea un sistem de valori ce funcționează independent pentru propriul univers. Nu e greșit. Ceea ce vreau să spun e că lumea din Code Geass nu e un astfel de loc, ci seamănă mai mult cu lumea reală. Așa. Însă trebuia să se întoarcă ăștia și împotriva lui Zero, că astfel mna... epuizăm încet toate posibilitățile de plot twist existente. Ha!
Alt moment important despre care vreau să vorbesc este partea cu Sabia lui Akasha, momentul în care Lelouche are confruntarea finală cu tatăl său. Un moment destul de dezamăgitor, zic eu. De ce? Pentru că până la punctul respectiv tot Code Geass-ul se rezuma la asta. Răzbunarea lui Lelouche, misterul din spatele morții mamei sale, etc. Și toate acestea au fost înghesuite și rezolvate în 2 episoade. În alea două episoade curge informația în fața ta. Eu sincer opream episodul, stăteam 2 minute, procesam ce s-a petrecut, le puneam cap la cap și continuam. După 5 minute, repetam procesul, și tot așa. Ideea mi-a plăcut. A abordat metafiziză și filosifie la greu. Practic Charles vi Britannia, regele, voia să pornească Ragnarok-ul, denumirea în mitologia nordică a apocalipsei. Da, cam asta a vrut. Sabia lui Akasha, era o mare masă de energie, o conștiință colectivă. Cum să vă explic eu ce-i aia? Cel mai aproape de termenii uzuali ar fi Dumnezeu. Da, bila aia mare de energie era Dumnezeu, într-un fel. Code Geass prezintă conceptul de Dumnezeu mult mai profund decât un moș cu barbă care ne iubește pe toți, însă nu spun mai multe că aici deja intrăm în diferențe de opinii și credințe. Se asociază ideea de conștiință colectivă cu cea de Dumnezeu, adică e metafizică pură. Totul în lumea asta este energie, da? Asta spune metafizica. Conștiința noastră, este energie la rândul ei, iar bila aia e o mare masă de conștiințe. Nu doar una, cum suntem noi, o infinitate. O infinitate de conștiințe, înseamnă din start cunoaștere nelimitată, percepție diferită asupra realității, etc. Ei bine, Charles încearca să absoarbă toate conștiințele umane în una singură. Să nu mai fim 6 miliarde de conștiințe diferite, ci doar una, asta era ideea lui pentru pace și fericire. Și normal, când ai de-aface cu o asemenea forță, ți se schimbă puțin perspectiva asupra lucrurilor. Mai să nu zic că înebunești. Oricum, atât Suzaku, cât și Lelouche realizează ”ce vrea omul cu adevărat” cât timp sunt în lumea lui C. Și de aici pornește planul lor final. Își pun problemele personale deoparte și încep să colaboreze. Zero Requiem i-a naștere. Încă o chestie, Marianne, mama lui Lelouche, era defapt o scorpie, fățarnică, căreia nu-i prea păsa de Lelouche și Nunnaly, ci mai mult de propriile ei ambiții. Păcat! Încă de la început ea era portretizată ca fiind ”victima”, femeia bună, iubitoare, care pentru că viața-i nedreaptă, a murit. Bun.
Mult am scris, da mno, v-am zis că-i anime-ul meu preferat. Hai că am ajuns să vorbesc despre ceea ce toți așteptați, finalul. Fucking finalul! Cel mai emoționant final din istoria anime-urilor. Da, îndrăznesc să spun asta. Nici un alt anime n-are un asemenea final. Bine. Poate mai sunt, cine știe, da nu le-am văzut eu. Dintre anime-urile care le-am văzut eu, acesta a avut cel mai mare impact. După ce a devenit rege, cam toată lumea era sigură că Lelouche și Suzaku au înebunit. Le-o fi ars Lumea lui C câteva circuite. Dar n-a fost chiar așa. Noi, spectatorii, am fost duși de nas până în ultima clipă împreună cu personajele. Lelouche devenise brusc un tiran, care făcea exact lucrul împotriva căruia lupta, îi asuprea pe cei slabi. Voia putere. Și ca să fie totul și mai fucked up, Suzaku îl ajuta. Era ceva de genul, WTFTRLFOMGPLMASLPLS! Ca mai apoi, după ce a și cucerit-o, aflăm că defapt ei tot timpul plănuiau să-l omoare pe Lelouche. Ce-au înțeles ei în Lumea lui C? Că ura oamenilor trebuie îndreptată undeva, spre cineva mai exact. Și așa au hotărât s-o îndrepte spre Lelouche. În momentul în care acel punct, în care toată ura era direcționată moare, la fel se întâmplă și cu ea. Exact! Lelouche s-a sacrificat tocmai pentru ca oamenii să nu se mai urască între ei, ci să lucreze împreună pentru a construi o nouă societate, pe care ”diavolul” Lelouche a distrus-o. Iar replica de final a lui Lelouche rezumă foarte bine tot ceea ce-au însemnat acțiunile lui de-a lungul seriei: ”Am distrus lumea ... și am creat-o din nou!” După care moare în brațele lui Nunnaly, care, cumva, fără nicio explicație, îi vede amintirile și realizează ce-a făcut. Și începe să plângă. Și când o auzi cum plânge începi și tu să plângi. Și intră mă-ta-n cameră și te întreabă de ce plângi. Și tu plângi și mai tare ... și ... și, înțelegeți idea. E emoționant, plm! Ah, ca să nu mai zic că ironia e că Suzaku, purtând masca lui Zero îl ucide pe Lelouche. Aici ne putem lega iar de cele 3 personalități diferite. Vedeți? Zero îl ucide pe Lelouche vi Britannia. Cum să mai spui că n-am dreptate? Bun.
Ultima idee. Teoria care circulă printre toți fanii Code Geass. Este sau nu Lelouche cu adevărat mort? Este adevărat că există câteva semne în anime care indică c-ar fi supraviețuit, și niște teorii destul de logice și bine argumentate care arată la fel. Adevărat să vă spun, și eu tind să cred mai mult că trăiește. Dar nu asta e important. Teoria spune că acesta a luat codul de la Charles în momentul în care a murit, și prin urmare acesta a devenit nemuritor. De acolo și Nunnaly a puteut vedea amintirile sale în momentul în care l-a atins. Știm că la fel pățea și Lelouche când o atingea pe CC. Iar secvența finală cu trăsura, n-avea nici un rost dacă nu ascundea o semnificație mai adâncă. Mă rog! Nu spun mai multe. Sunteți liberi să credeți ce doriți. Ideea e că, oricum, fie că e mort sau trăiește, povestea lui Lelouche s-a încheiat în momentul în care Suzaku i-a trecut sabia prin stomac. The End! Asta a fost.
Notă: După o recenzie de-un kilometru jumate, credeți că-i pot da mai puțin de 10.00? Nu pot. Na!
Cine să-l vadă vrea, pe League of Anime îl va avea!
