Animekirus

L-ați cerut! L-ați vrut! L-ați implorat! M-ați mituit să-l fac ... Toate acestea pentru a face o recenzie unui anumit anime. Care este el oare? Da, ați ghicit. Code Geass. Anime-ul favorit la tuturor, inclusiv al meu. Boss-ul. Alesul. Zeul. Mafiotul. Dragonul. Piticul ... deja aberez, lista nu mai are nici un sens. Mă rog! Ideea e că, da, plănuiam de ieri să fac recenzia asta însă nu mi-a permis timpul. Așa că, iată, Code Geass.

Vreau să vorbesc ceva foarte sincer cu voi. Când mă uit la un anime mă bucur de el în mod egal, fie că e bun sau prost. Încerc să fac de multe ori abstracție de unele chestii care știu că nu-s bune și să plutesc pe un norișor mov și pufos împreună cu povestea și personajele. Fiind un critic atât de pasionat, asta e greu câteodată. Însă, există ceva, ce eu îl numesc Top 5. Top-ul celor 5 anime-uri care-mi plac cel mai mult. Până acuș am făcut recenzie doar unuia din top, Akatsuki no Yona. Atât! Acum, e timpul să dezvălui un alt nume din acel top, Code Geass. Da! Ia c-am spus-o! Până acum știți două anime-uri din top-ul meu personal, Code Geass și Akatsuki no Yona. Cele trei rămase o să fie descoperite pe parcurs. Ori poate, cine știe, top-ul o să se schimbe. Dacă e ceva, vă anunț oricum. Am avut o plăcere foarte mare când am scris despre Akatsuki no Yona, la fel o să am și când scriu despre Code Geass. Ideea e că s-ar putea să dau într-o extremă a adorației față de acest anime. Nu de alta, da e atât de pe gustul meu că nu mă pot abține. Așa că spre deosebire de alte recenzii, unde sunt mult mai critic, aici s-ar putea să pup mai mult anime-ul în fund. Mă rog! Gata cu lăbăreala. Hai la recenzie!

Code Geass este un clasic pe care toți l-ați văzut. Așa sper. Dacă nu, opriți-vă din tot ce faceți, luați-vă provizii de mâncare și apă, baricadați-vă-n cameră și începeți să vă uitați. Acum! Tu-vă muma voastră! (o.o) Apărut în anul 2006, reprezintă o încercare destul de riscantă pentru cei de la Sunrise Studio. Anime-ul amestecă o varietate foarte mare de genuri, acțiune, aventură, dramă, un stop de romance, comedie, mecha, SF, fantasy, și lista poate să continuie. Prima mea impresie când am văzut despre ce e vorba era ceva de genul: ”Pula mea, iar un mecha! M-am săturat să văd aceleași chestii din SD Gundam reciclate de 1000 de ori!”. Nu-mi plac anime-urile mecha! Niciodată nu mi-au plăcut. E o chestie de gust. Pur și simplu nu mă atrag 2 roboți bășinoși care zboară prin aer și se bate unul pe celălalt. Însă, Code Geass mi-a arătat cât sunt de fraier, și mi-a destrămat toate concepțiile prestabilite despre ce-o să văd. Nici nu știu de ce m-am apucat de el. Refuzam orice-i mecha. Dar tot auzeam că-i foarte bun și-am zis să încerc. Ideea e că da, Code Geass are și mecha, nu mult, da nici puțin. Însă tot mi-a plăcut la nebunie. Luptele erau epice. Knightmare-urile la fel. Și-am ajus să iubesc și partea mecha din Code Geass.

Un anime atât de complex că n-o să-mi ajungă o viață întreagă să vorbesc despre el. Ce să spun de-o recenzie? N-o să acopăr tot că după nu mai citește nimeni. Însă, anime-ul mi-a dat vibe-ul ăla de Death Note, numa că mai mecha, și mai multă armată, și-un protagonist mai bun. Mulți compară cele două anime-uri. Și da, îs al naibi de asemănătoare. Dacă vă place unul, n-are cum să nu vă placă celălalt. Dar eu o să evit să le compar aici. Nu vorbim de Death Note, că vorbim despre Code Geass. Așa. Are de toate, poveste ce te lasă cu sufletul la gură după fiecare episod. Fiecare, da absolut fiecare episod se termină într-un cliffhanger. Bine, cred că-s vreo două care scapă. Aia cu pisica și ... nu mai știu. Mai tre să fie unul. De obicei să ai prea mult cliffhanger strică. Adică e o tehnică cam ieftinuță, doar ca să-ți ți spectatorul curios pentru că povestea ta nu se poate susține singură. Asta e la 99% dintre anime-urile, serialele, etc. care termină mereu un episod în suspans. Dar aici nu e așa. De ce? Pentru că nu dosr sfârșitul e un cliffhanger. Tot anime-ul este. Dacă te uiți atent și la început ai suspans, și la mijloc, și între început și mijloc, și peste tot. N-o face de dragul de a pune un cliffhanger. Nu. O face pentru că așa merge Code Geass. E felul natural de a spune povestea. Așa că, n-avem de ce să ne supărăm. Din contră, asta artă munca grea depusă de scriitori. E foarte greu să faci o povestea atât de bună, de complexă, și de-o asemenea amploare. Sper că toți știți ce-i ăla cliffhanger, nu? E un moment de suspans, când tu stai și te dai cu capu de pereți ca să aflii ce-o să se întâmple mai departe. Ceva neaștepta ce-ți stârnește și mai mult curiozitatea. Ziceam că rar am mai văzut o poveste așa bună. Există puține anime-uri care se pot compara cu ea. O singură probelmă, în unele momente este prea grăbită, pentru că contextul e foarte complex, cantitatea de informație care trebuie livrată foarte mare, însă timpul destul de limitat. Code Geass putea să iasă dublu. Însă înțelegem de ce-au făcut asta. E greu cu poveștile astea. Asta se simte mai puternic în R2, sezonul secund, decât în primul. Oh! Era să uit. Cronica asta este doar despre primul sezon. Nu mă bag în al doilea. Este un anime atât de complex că merită două recenzii. Aici o să abordăm mai mult povestea, subtextul, contextul și personajele, iar la recenzia despre R2, o să vorbim despre diferențele dintre cele două sezoane, și puțin despre context. Bun.

Ideea principală din Code Geass este politica. Nu războiul cum ar zice mulți, ăla e doar un pretext amărât. Vedem din start asta. Din momentul în care Lelouche îl omoară pe Clovis. De atunci ne dăm seama că ceea ce încearcă el este să răstoarne balanța puterii politice în favoarea lui, pentru a putea crea lumea ideală pentru Nunnaly. Strategii politice, filosofie, vedem cum acționează un stat nu doar din față, armată și războaie, strategii, vedem și ce înseamnă să fii un lider din spate. Cum este distrubuit controlul puterii și ce urmărește fiecare. Abordează și alte probleme care se leagă de politică. Rasism și discriminare. Pula mea! Rasismul ajunge la asemenea proporții că britanienii redenumesc popoarele colonizate după numere. Cum este cazul japonezilor care au devenit elevens. (unsprecezi în română) Și vedem cum sunt tratați. Ca niște animale, gunoaie de care se pot descotorosi oricând. De aceea britanienii nu ezită să se folosească și să omoare elevens ca să-i scoată pe Cavalerii Nergi din ascunzătoare. Trist. Anime-ul îți arată clar cum funcționează un sistem politic. Asta se poate atrubui orcărei țări. Bine, la noi e democrație, fiecare e liber. Dar, indirect, fiecare țară are părțile ei ”britaniene”. Aș spune că Britannia e o combinație între Marea Britanie, regat cunoscut pentru numărul mare de colonii și pentru felul în care le tratau pe acestea. Erau poporul cel mai dornic de a cuceri teritorii noi, și Germania nazistă, cunoscută pentru conducătorul tiran și nebun, și pentru rasismul excesiv. E o complexitate atât de mare în acest anime că v-am zis, mi-e greu să vorbesc despre tot.

Mna. Hai să descoasem povestea. Îl avem pe Lelouche Lamparouche (lelouche = ciudat/lamparouche = lampă roșie) un prinț renegat al Britanniei. Acesta trăiește împreună cu sora lui Nunnaly în secret în Japonia. Numeni nu știe că-i viu, decât foarte puțini. Ideea e că Lelouche primește într-o zi o putere misterioasă, de la o și mai misterioasă femeie numită CC. Puterea pe care Lelouche o primește se numește Geass. Abilitatea de a da ordine orcui, iar persoana respectivă să le execute pe loc, fără să se îndoiască de ele. Hmmm! Și-așa începem. Dintr-un licean anonim, Lelouche începe să-și construiască încet planul, să-și adune armata, și încearcă să elibereze Japonia de sub domnia Britanniei. Ambiții cam mari pentru un licean, nu credeți? Nu și când ai mintea lui Lelouche. Probabil unul dintre cei mai bun strategi din istoria anime-urilor. Nu săriți! N-am zis cel mai bun, am zis printre cei mai buni. Îmi place mult ca personaj. Tocmai pentru că-i fals, nu-i tipologizat absolut deloc. Asta nu prea vezi într-un anime. De obicei se dau tipologii. Adică un fel de linie care determină personalitatea unui personaj, iar acesta se duce de-a lungul ei. Mai sunt unii care mai scot personajul din tipologie ca să nu-l facă prea plictisitor și încearcă ceva nou. Însă Lelouche nu e tipologizat deloc. E ca un om, gândește ca unul, acționează ca unul, nu șimți că-i un personaj anime. Nici noi, nu suntem răi sau buni. Credem în convingerile noastre, asta e just pentru noi. La fel este și Lelouche. Se declară apărătorul justiției, însă justiția pe care el o apără este a lui. Nu este un personaj bun, și nici rău, este un om. I-a deciziile în funcție de circumstanțele din jur și convingerile lui. Putem spune că-i rău? Da, are momente când spui că-i villian-ul. Am auzit persoane care pe parcursul seriei ajung să-l urască. Bine, oricât l-ai urî pe Lelouche, când vezi finalul de la R2 n-ai cum să nu-l iubești. Dar despre asta vorbim în următoarea recenzie. Face chestii nasoale, cum ar fi asasinara lui Euphemia. Cred că ăla a fost cel mai trist moment din primul sezon. Un protagonist tipic, într-un anime tipic, ar fi încercat să-și repare greșeala, să nu renunțe la ea, însă Lelouche nu este tipic. Și-a dat seama că nu mai are ce să facă și a folosit ieșirea nebună a surorii lui ca pe o oportunitate de ași duce mai departe planul. Fără să ezite a ucis-o. Și nu, nu e un monstru, probabil i-a părut rău, dar știa că asta îl va duce mai departe spre realizarea idealurilor lui. Vedem cum înainte, acesta voia să colaboreze cu ea, voia să facă Regatul Unit la Japoniei, s-au ce mama dracu voia Euphie să facă. Însă dintr-o greșeală prostească a ajuns să o controleze cu Geass-ul și s-o facă să ucidă toți japonezii care-i ies în cale. Este oare acesta un om bun său rău? Nici nici. E un om care în urma unor circumstanțe nefericite, a știut să nu se lase pradă disperării și a acționat în consecință de cauză pentru propriul lui beneficiu. Chiar dacă a făcut un lucru teribil din cauză căruia mulți au ajuns să-l urască. Pentru el astfel de chestii nu sunt noutăți. Lelouche nu ezită să manipuleze și să se folosească de oameni pentru ași atinge scopurile. Pentru el contează doar Nunnaly, restul sunt material de care se poate lipsi. Așa suntem și noi. Doar cu cei dragi suntem buni, cu restul ne prefacem că suntem buni. Totodată, sunt multe secvențe în care dă dovadă că e o persoană bună, și-i ajută pe alții.

O mai lungim? Bine, hai! O mai lungim. Să vorbim despre Geass. Mi se pare una dintre cele mai originale și interesante puteri de până acum. Îmi place cum se manifestă diferit de la utilizator la utilizator. CC îl numește deseori blestem. Și cam așa este. În cele din urmă Geass-ul preia controlul asupra ta și te face să înebunești. Geass-ul lui Lelouche este formidabil, cu o putere ce din start ți-e utilă doar dacă ești un bun tactician. Nu e suficient pentru ca Lelouche să-și îndeplinească planul, dar e un început ce-l ajută să facă primul pas în acea direcție. 

Altă chestie despre care vreau neapărat să vorbesc este relația lui cu Suzaku. Nu cred că există vreo persoană care să se fi uitat la Code Geass și să-i placă Suzaku. Este enervant cu principiile sale și cu justiția tâmpă despre care tot vorbește. Spre deosebire de Lelouche, care este foarte versatil, nu-i pasă ce trebuie să facă ca să-și ducă planul la sfârșit, Suzaku e foarte dogmatic. Face doar ce crede el că-i bine. Oricine nu gândește ca el este rău, un criminal. Mereu m-au enervat oamenii ăștia încuiați. Și chiar dacă vede sistemul britanian corupt, el tot luptă de partea lor, pentru că astea sunt principiile lui. De multe ori intervine și-i strică planurile lui Zero (alias-ul lui Lelouche) și-atunci e momentul în care te enervezi și începi să-l înjuri. El și cu Zero joacă un joc de-a șoarecele și pisica la început. În viața reală sunt cei mai buni prieteni, însă în umbră ei se luptă fără să-și dea seama. Unul este Zero, rebelul, apărătorul celor fără putere, iar celălalt pilotul lui Lancelot, unul dintre cele mai puternice Knightmare-uri. Așa. Cred că tocmai diferența asta de personalitate îi face atât de buni prieteni, însă și dușmai atât de formidabili. Suzaku este singurul om care a ajuns să-i pună probleme serioase lui Lelouche. Iar la sfârșitul sezonului, când cei doi stau fața în față și-și cunosc identitățile avem parte de o răbufnire a sentimentelor. Suzaku s-a simțit trădat, singur, acuzându-l pe Lelouche de toate relele întâmplate. Pe când acesta, nu voia nimic decât să-și salveze sora. Două personaje în antiteză, însă foarte natural și bine construite. Oamenii sunt de două feluri. Încuiați ca și Suzaku, care cred într-o chestie și aia o fac până mor, sau manipulativi ca și Lelouche, care fac orice pentru propria ”justiție.”

Mult am mai scris. Cred că sunteți sătui, nu? Bine, termin.  Îmi place și contextul în care sunt puși. Scoală, Armată, Mistic. Și faptul că ne oferă o acțiune ce nu se rezumă la acțiunile unei singure părți, ci oferă o poveste verdică cu balanța egal înclinată spre toate părțile. Ca încheire, un anime genial. Preferatul meu de până acum. E singurul anime la care am văzut un sezon întreg de 25 de episoade într-o singură zi. Niciodată nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, și asta spune multe. Are de toate: Acțiune bună, poveste foarte complexă și interesantă, care abundă de subtext și abordează probeme grave, actuale. Personaje originale și foarte bine făcute. Are de toate. Dacă nu l-ați văzut eu vă oblig. Serios! E un must see pentru oricine se declară fan anime!

Notă: Ziceam ceva de-un top 5. Nu? Păi da, fiecare anime din acel top 5 merită din punctul meu de vedere nota 10.00! Am zis-o. A al doilea anime la care-i dau 10. Vă zic sincer, mai sunt doar 3 la care aș da (până acum).

Dacă vreți să-l vedeți în română, spre bucuria tuturor, îl găsiți pe League of Anime!