Animekirus

Mai țineți minte mica mea recenzie la BTOOOM! de acum câteva zile? Da. Recenzia aia pe care am făcut-o după ce am urmărit primul episod. Hmmm! ... Nu zic că n-am avut dreptate în ceea ce-am zis acolo, la o primă impresie, BTOOOM! nu-ți lasă chiar un gust prea bun, însă ... însă după ce apuci să vezi toată seria ți se schimbă radical părerea. Cam așa a fost și-n cazul meu. La început chiar mă întrebam dacă merită șă mă uit și-n continuare sau să-i dau drop. Hmmm! Și bine am făcut că n-am renunțat la anime. Da da. Pot spune că a meritat din plin. Au fost câțiva dintre voi care mi-au spus că anime-ul devine mai bun și că merită văzut. Asta m-a făcut să continui să-l urmăresc. Și mă bucur că v-am ascultat părerea pentru că am avut ocazia să mai văd un anime foarte bun. Așa. Hai să intrăm mai adânc în subiect.

La o primă impresie aș spune că anime-ul ăsta e o combinație de Mirai Nikki și Insula Dramei Totale. Da. Mai știți desenul ăla animat de pe Cartoon Network? Ăla în care un grup de oameni sunt aruncați pe o insulă pustie. Aha. Păi cam așa e și ăsta. Doar că nu-i un reality-show ... Sau stai! E. Defpat este un reality-show. Însă doar pentru un public restrâns. Încă nu m-am prins prea bine care e motivul din spatele acestui joc organizat. Oare ce urmăresc organizatorii? Din câte am înțeles pot deduce următoarele teorii. Vor să proiecteze un fel de joc într-o realitate virtuală iar acum adună date. Gen sunete, motion track-uri, analize psihologice, etc. Ori e doar așa de amuzament, însă nu cred. Vor să testeze ceva, sau să obțină ceva. Doar că încă nu se știe exact ce.

Ați înțeles asemănarea cu Insula Dramei Totale. Acum, de ce spun că seamănă și cu Mirai Nikki. Tot anime-ul ăsta e un Mirai Nikki într-un alt context și cu alte personaje. Un grup de oameni puși să se ucidă între ei pentru un premiu. Doar că în Mirai Nikki dacă-i ucizi pe toți devi Dumnezeu, iar aici scapi cu viață de pe insulă. Hmmm! ... Dacă aș juca un joc al morții aș prefera mai degrabă o recompensă ca-n Mirai Nikki. Ideea e că ambele anime-uri se încadrează în realismul-psihologic. Mai mult sau mai puțin. Mai mult ăsta. Că la Mirai Nikki deja personajele o dau într-o extremă a nebuniei, aici totul e păstrat cât mai minimalist. Nu avem căderi nervoase exgerat de mari, și nici personajele nu manifestă o nebunie acută și nejustificată. Să fim clari. E normal să manifeste o oarecare formă de nebunie, dar în BTOOOM! e mult mai veridică și mai aproape de realitate.

Personajele, niște oameni obișnuiți sunt puși față-n față ce decia de a omorî ori de a fi omorâți. Oare noi ce-am face într-o asemenea situație? Hmmm ... Vă spun eu. Cam ce-au făcut și personajele de pe insulă. Mda ... Singurul care nu acționează normal în acea situația este chiar Ryouta. Da. E singurul personaj construit nerealist acolo. Înțeleg că e un lucru necesar poveștii, da, chiar înțeleg, însă scade puțin  valoarea anime-ului. Îmi plăcea de el mult mai mult la început. Adică se vedea că are dubii, mintea-i procesează încă situația în care se află și pendulează între a fi un om cumsecade ori supraviețuirea. Ca să nu mai spun că secvența aceea în care pentru o fracțuine de secundă voia s-o violeze pe Himiko a fost genială. Da. Ăla era un protagonist veridic și bun. Mda. S-a abținut, a câștigat bătălia cu propria-i minte, dar totuși a privit sub fusta ei. Într-o asemenea situația la fel făceam și eu probabil. Mna ... Ce să zic? Sunt un pervers. Bine. Să nu aveți încredere în mine. 

Problema e că după 4-5 episoade tot farmecul lui Sakamoto a dispărut. N-a mai fost același. Deja și-a asumat rolul de protagonist tipologic și a devenit un fel de entitate morală supremă de pe insulă. El era singurul incoruptibil din punctul ăsta de vedere. Hai mă! Cât de tare psihic poa să fie un puști de 22 de ani? Cum vrea el să-i salveze pe toți și mereu își păstrează calmul cam contravine cu fișa de personaj creeată înainte. Ryouta ne-a fost prezentat la început ca fiind un copil impulsiv, violent, care vorbea urât și se comporta la fel. Nu zic că nu poate evolua, dar dacă pretinzi o evoluție trebuie să arăți mai mult. Din perspectiva mea Ryouta a evoluat mult prea repede într-un timp foarte scurt. Nu e natural așa ceva. Da, mă rog! Per total e un protagonist ok. Și oarecum s-a vrut ruperea lui de celălalte personaje tocmai din cauza asta. E deja o abordare narativă clasică, nu o alegere. Pftiu! Bun, fără să vreau uite c-am povestit cam tot ce era despre protagonist. Ce era important.

Să revem la impactul psihologic pe care ți-l creează o asemenea situație. E greu. Zicea la un moment dat unul dintre personaje, nu mai țin minte cum îl cheamă: ”Oamenii care joacă jocul și ucid sunt cei sănătoși la cap!”. Și da, țind să-i dau dreptate. Într-o asemenea situație există două variante posibile pe care le văd eu. Prima ar fi o alianță între toți, dar absolut toți jucătorii de pe insulă și dezbaterea unui plan de evadare. Dacă nimeni nu este dispus să ucidă pe nimeni cam toată teroarea psihologică dispare, însă nici aici n-ai o garanție clară. După cum am văzut și-n anime, există foarte mule feluri de oameni. Mda. Și-a doua variantă, să joci jocul. E cel mai logic mod de a supraviețui și de a ajunge acasă. Asta e. Eu dacă aș fi cu voi pe o asemenea insulă n-aș ezita să vă ucid. Ha ha! (Glumesc ... sau nu). Iar anime-ul merge chiar mai departe, abordează o tonă de vicii și de plăceri vinovate umane. Nu una, și nici două n-au fost secvențele în care s-a încercat un viol. Oamenii cu cât sunt mai slăbiți psihic, cu atât devin mai predispuși instinctelor animale. Așa e si-n realitate. Iar în BTOOOM! se vede acest lucru. Veridicitatea impactului psihologic este de necontestat. Iar cam toate alianțele care se fac ajung să se destrame din cauza trădării unuia sau mai multor indivizi. Într-o asemenea situație nu te poți aștepta ca o asemenea alianță să dureze la infinit. Mă rog, asta dacă nu ești Sakamoto Ryouta, dacă ești el ești mai presus ca toți, ai un psihic indistructibil și n-o să trădezi pe nimeni. Asta îmi pare așa, o naivitate copilărească. Cam asta e Ryouta pentru mine, un copil.

Așa. Să povestesc puțintel de relația dintre Himiko și Ryouta. Prin puterea destinului, doi nett au fost aduși împreună. Două suflete pereche care se caută demult ... Nah, v-ați prins voi. Ce-i un nett? Nett sunt persoanele care nu au o viață reală, ci mai degrabă una virtuală. Niște oameni desprinși aproape total de realitate în virtutea spațiului virtual sau online. Acum, accept coincidența care i-a adus împreună, dar tot trecutul lor și relația din joc mi se pare aiurea. Nu știu de ce, dar îmi dă senzația asta. M-a bucurat faptul că n-au exagerat cu romantismul și n-au dat într-un patetism de tip Sword Art Online. Mda ... Am empatizat cu amândoi. Se vedea că se plac și că relația lor crește. Dar n-am văzut lamentări patetice. Nu, totul a fost frumos și a evoluat gradat. Mi-a plăcut asta. Sunt niște caractere care se potrivesc.

Aștept cu nerăbdare un sezon 2. Din câte am înțeles nu mai e mult până apare. Aha. Un lucru pe care vreau neapărat să-l văd în sezonul viitor este un accent mai mare pus pe relația Ryouta - Oda. Oda îmi pare un personaj foarte interesant construit. Vreau să știu mai multe despre el. Nu mă înțelegeți greșit. Tot ce-am spus în cronica de întâmpinare rămâne în picoare. Însă pe parcurs anime-ul și-a demonstrat valoarea. Aștept cu nerăbdare să văd mai multă acțiune BTOOOM! și sunt curios de cum o să scape de pe insulă.

Notă: Hmmm! Îmi este foarte greu să-i dau o notă, totuși primește un 8.33 de la mine.

Anime-ul îl găsiți la masochiștii de pe League of Anime.