Animekirus

Deci ... uhm ... m-am apucat aseară chiar după ce am terminat BTOOOM! de anime-ul ăsta cu nume foarte lung și aproape impronunțabil de sus. Pentru că nu vreau să-mi pierd tinerețiile scriind numele întreg al anime-ului am să mă refer la el ca fiind doar Chuuibyou, ok? Bun.

Deci, care-i treaba cu anime-ul ăsta? Am decis să-l văd pentru tema pe care o abordează. Aham. E o temă cu care rezonez eu, și nu doar eu, oamenii cu o imaginație bogată așa ca mine ar trebui să se uite la acest anime. Mda. Să vă povestec puțin despre ce e vorba.

Yuuta Togashi, un adolescent normal de liceu a suferit în timpul școlii generale de ”sindromul clasei a 8-a”. Ce-i și minunăția asta? Vă zic acum. Acest sindrom se manifesră în general la tinerii cu vârste între 10-14 ani și îi face să creadă că au super-puteri. Copiii sunt atât de prinși în jocuri, sau realități virtuale încât ajung să nu mai facă diferența între ce e real și ce este în imaginația lor. Sunt sigur că și voi la un moment dat, când erați cât o prună, v-ați crezut cine nu sunteți. Spuneți-mi, de câte ori v-ați transformat în Super Saiyani? Huh! De câte? Ori de câte ori ați activat sharingan-ul? Eu de multe ori ... sincer. Și acum mai am momente în care mai sufăr de sindromul ăsta. Ha ha!

Să continuăm. Yuuta reușește să treacă cu bine peste sindromul său și realizează că nu trăiește într-un univers fantastic. Acesta s-a crezut timp de ani de zile Dark Master Flame, un vrăjitor întunecat ce poate controla flăcările negre. Faza e că cei care suferă de acest sindrom sunt foarte rușinați de acțiunile lor din trecut și refuză să accepte orice amintire a ceea ce s-a petrecut. Pentru a începe o viața nouă, departe de tot ceea ce a însemnat Dark Master Flame, Yuuta alege un liceu foarte îndepărtat, unde nici unul dintre colegii lui din generală nu s-au dus. Acolo, Yuuta o întâlnește pe Rikka Takanashi, o fată de vârsta lui care suferă de același sindrom de care suferea el acum câțiva ani. Rikka poartă un petic pe ochi, deși ochiul ei n-are nimic și pretinde că are un ochi blestemat. Rezonând foarte mult cu ea, Yuuta se hotoăște oarecum să o ajute pe Rikka în călătoria ei imaginară către Universul Eteric, el fiind puntea ei dintre realitate și imaginar.

Anime-ul per total nu are nimic special. E foarte tipicar. Situațiile sunt clasice, personajele sunt tipologii ce nu au nimci special. Anime-ul ăsta n-are nimci special înafară de tema aleasă și de personajele foarte cute. N-am așteptări mari de la el, nu e un anime genial, însă din cauza temei alese am hotorât să mă uit la el. Îmi place foarte mult direcția în care bate și ceea ce vrea să spună. În fond, noi în ce lume trăim? Este realitatea noastră un punct comun al unei conștiințe colective, s-au fiecare dintre noi are dreptul să dezvolte o realitate proprie. De ce ceea ce am eu în cap nu este la fel de real ca și ceea ce percepem noi ca realitate. Unde se termină realul și unde începe imaginarul? Chuunibyou abordează o temă foarte complexă. Primul episod mi s-a părut ok și chiar m-a făcut să vreau să văd mai mult. Repet, e un anime de la care nu trebuie să aveți așteptări prea mari, însă e un anime drăguț care dacă rezonați cu tema aleasă o să vă placă cu siguranță.

Pentru cine vrea să-l vadă împreună cu mine, îl poate găsi pe League of Anime.