luni, 29 iunie 2015
Băi, deci jur, am crezut că după ce-o să scap de sesiune o să am timp liber berechet și că n-o să știu ce să fac cu el. Aha! Naivă gândire Nekirus, naivă. Pe dracu! Zici că acuma au dat toate problemele în mine și pe toți oamenii din jurul meu acuma îi apucă să mă frece la cap. Dar e oarecum normal, am terminat și anul ăsta de facultate, mai am unul și termin și facultatea, viața mea se află într-un moment de apogeu al energiei și al posibilităților de diatracție. Fuck it! Nu vă mai stresez cu chestii legate de mine. Cert e că am fost cam ocupat în ultimele zile. Nu știu cum va fi viața mea pe mai departe și nici măcar ce-o să fac mâine. Totuși o să mă străduiesc să scot cel puțin un articol pe zi. Cu orice căcat. Da măcar să fie. Bun. Hai la Angel Beats!
De când voiam eu să fac o recenzie la acest anime! Hă hă! De când l-am văzut, ca să fiu mai exact. Măi, faza e așa. Am câteva cunoștințe virtuale anime-obsedate. Și cunoștințele astea ale mele erau ceva de genul: ”Băi, băi, coaie, băi, măi, uită-te la Angel Beats! Băi, e mega-tare!”. Da. Și-așa o țineau toată ziua. Până am zis că mă uit. Ce-oi face? Trebuie să scap de nebuni. Și nu doar ei. Angel Beats se găsește cam în lista oricui de recomandări anime. Și-acum, eu nu înțeleg de ce. Sincer frate, nu înțeleg! Ce le poate plăcea atât de mult oamenilor la acest anime? L-aș numi mediocru în cel mai bun caz. Singurele părți bune la acest anime sunt personajele de un magnetism epatic desăvârșit și nimic mai mult. Povestea e foarte slabă. Fără sens. Fără logică. N-are o structură narativă. N-are un scop. N-are nimic. Îmi plac poveștile care se abat de la reguli. Dar doar alea care se abat cu un scop, vor să spună ceva prin asta și reușesc să prezinte o linie narativă mult mai interesantă într-un alt mod. Dar acest anime nu face nimic. Bun. Gata! Calmează-te mă!
Să vă zic de ce nu-mi place? Vă zic. Păi, în primul rând protagonistul. Îl avem pe Otonashi Yuzuru, un adolescent care moare și ajunge într-un fel de purgatoriu pentru adolescenții care încă nu și-au încheiat toate socotelile pe pământ. O idee destul de clișeică, însă cu o fărâmă de potențial. La început eram sigur că o să iasă ceva interesant din toată ciorba de prunci ciudați și morți care s-au strâns acolo. Mda... n-a fost așa. Ziceam de Otonashi. Acesta nu-și mai amintește nimic altceva decât numele său. Tot anime-ul are ca scop regăsirea amintirilor lui Otonashi și stabilirea unui echilibru în acel purgatoriu. De ce? Adică din start nu are o premisă interesantă. Niște puști care se opun unui înger. Acest lucru închide foarte mult cam orice urmă de dezvoltare narativă. E ca un cerc în care știi foarte clar că ai niște limite impuse de poveste însăși. Un mic grup de anarhiști ce nu știu ce vor, nu cunosc situația în care se află, habar nu au exact unde sunt sau împotriva cui se luptă, însă fac ceva. Că de, nu se putea să nu facă nimic. Altfel unde era povestea? Păi nu? Deci da. Cum ziceam. E o poveste într-un cerc închis, fără posibilitate de evoluție narativă și foarte trasă de păr și ilogică. La început are niscaiva sens, dar pe urmă, când vezi cum evoluează situațiile, că aia-i înger, por-mă nu-i înger, după-i om, și la final ne trăznește lozinca supremă. E chiar omul căruia Otonashi i-a dat inima. Serios? A fost un final execrabil. Ca să nu mai spun că n-a dus absolut în nicio direcție, mai bagă și tâmpenia aia de plot twist specific telenovelelor turcești. Dă-o-n colo!
Kanade îi spune chiar la final lui Otonashi: ”Am venit aici ca să-ți mulțumesc!”. Să mori tu? Că știai tu că există un spațiu gen purgatoriu pentru școlarii cu probleme nerezolvate și că ăla care ți-a dat inima e acolo. Aha! Și ce-a fost cu finalul ăla? Îl vedem pe Otonashi plimbându-se pe stradă. Cum dracu? Dacă și-a dat inima spre transplant, de ce pizda mă-sii mai umblă pe stradă? E ilogic. Și se vede de la o poștă că e ambiguu doar de dragu de a fi ambiguu. Ca să ducă povestea la un nivel și mai mare decât ciorba, deja e la nivel de tocăniță narativă scoasă pe curul unui lemur. De ce lemur? Îmi plac lemurii.
Încă un lucru pe care nu l-am înțeles. De ce a intrat Kanade în coflict cu Yuri și restul? Ha? Doar așa, au început ăia să o atace din senin? De ce n-a încercat să vorbească cu ei, să le explice. Zicea Otonashi că e prea stângace. Serios? Nu părea. E un element puțin tras de păr și ăsta. Băgat pe gât ca să justifice o povestea și-așa foarte slabă. Mă rog! Ah, da! Că tot ziceam de Yuri. Ce personaj cu potențial! Bine, era o tipologie clară de personaj, o tipologie asupra căreia nu s-a efectuat nici un proces de alterare sau schimbare. Dar na, de la un astfel de anime nici n-ai pretenția. Avea atât de mult potențial, pe care l-au exploatat în primele episoade, după care au lăsat-o baltă. A fost seacă faza când a plecat. Speram mai mult de la ea. Să vedem niște coflicte mai puternice, o relație mai puternică cu Otonashi. Dar nu, nah! De ce să facem asta?
Ce dracu a mai fost și cu momentul ăla penibilo-lacrimogen în care Otonashi plânge și strigă în gura mare că o iubește pe Kanade? De unde? Cum? De ce acum? Ce vrea? N-are nici un ... Lasă! Mai bine mă opresc. Ca să nu mai spun că finalul s-a vrut atât de dramatic încât te enerva la culme. Da, acum pleacă toți. Se adună tensiune. Plângeți fraierilor! Dacă nu plângi la finalul acestui anime n-ai inimă! N-ai INIMĂ în pula mea!
Bine. Gata. Mă opresc aici. Sper să nu-mi sară lumea în cap acum. E strict părerea mea. Mie nu mi-a plăcut. Dacă voua va plăcut, bravo! Fiecare are gusturile proprii în materie de anime. Nu trebuie să-mi acceptați părerile sau să fiți de acord cu ele. Asta este pur și simplu ceea ce cred eu. Ok? Bun. Cius!
Notă: Vă dați seama că n-o să-i dau o notă prea mare, nu? Îi dau un 6.00 pentru felul în care a reușit să creeze personaje foarte empatice.
Dacă doriți să-l urmăriți. Nu. Serios. Dacă vă plac anime-urile e ok să urmăriți și Angel Beats, îl puteți vedea pe League of Anime.
Da-mi voie sa fac putina lumina. Mno, ca orice anime cu doar 1 sezon si 12 episoade, povestea este automat = 0. E de asteptat sa te lase in pom, cat plot sa tot bagi in 25 de minute? Poate pe speed x2 sa reusesti, dar nu asta e ceea ce voiam sa zic. Sunt cam de acord cu tine, si eu am vazut Angel Beats, nimic impresionant. Dar ai pierdut esenta pe drum, mai ales a finalului. Vezi tu, anime-ul asta e special (cel putin pentru mine) pentru ca are acele momente de flashback pentru cel care se uita, adica, in final, Kanade trece pe strada pe langa ala pentru ca dupa ce au "plecat" din lumea aia, s-au reincarnat, astfel, e posibil sa ajunga impreuna (o sa avem un S2 cica, sa vedem ce ciorba o sa faca astia din supa servita in S1). Cat despre plansul aluia... si faza cu inima, Otonashi era blocat de mai mult timp in purgatoriu, dar era un "npc", el e creatorul acelui program Angel si a "chestiei"aleia negre ce transforma oamenii in "npc-uri". Dar vezi tu, aia nu mureau.. ci isi continuau viata de licean, in speranta sa scape de regretele din viata lor, Apoi, dispareau, adica se reincarnau. Otonashi e blocat aici pentru ca a murit regretand. Nu stia daca a semnat sau nu aia de donatie (asta cred eu) a organelor, asa ca a ramas acolo. Implicit, anime-ul aduce in discutie un "Mare Anonim" aka some shit god/goddess care l-a trimis pe ala acolo pentru ca mai tarziu sa o intalneasca pe Kanade. Din ce am inteles, Otonoashi s-a trezit din starea de npc pentru ca... ba dum tss, there was love somewhere, intre ala cu baschetu si tipa cu par roz (asa de mult le-am acordat importanta, ca i-am si uitat). Ah, parca imi aduc aminte... Yuri si Noda? Eh, ce voiam sa zic e ca s-au aprins scanteiute si Otonashi s-a "sculat" din starea de npc. Cam asta am dedus eu din Angel Beats, care cum ai zis si tu e VAG si DEZAMAGITOR, dar in acelasi timp l-am adorat. De ce? Fiecare persoana care l-a vazut, are cate o alta explicatie. Astfel, intr-un fel, iti folosesti mintea, imaginatia, ratiunea, etc. pentru a... descoperii un anime. Pare banal, sau ceva uzual, dar eu consider ca producatorii au avut bile mari sa faca asta. Sa te lase pe tine sa descoperi esenta anime-ului, asa cum o vezi tu. Iar temele abordate, generice si folosite in extrem, dragostea si moartea se afla sub semnul renasterii, so, in the end, there is more than it meets the eye ;). Pentru eventual greseli si nonsens, well, fuck it. Lene si graba, intelegi tu ce vreau sa zic.
RăspundețiȘtergereHa ha! De când te așteptam eu pe tine, domnule Alex Nykkz. Ești prima persoană de când am deschis blogul ăsta care este deschisă spre o polemică. Apreciez gândirea ta matură, chiar dacă am făcut praf un anime care ți-a plăcut ai acceptat părerea mea și ai venit cu argumente. Acum, e rândul meu. Ideea e că se poate face o poveste calumea și din 12 episoade. Asta depinde de tine și de felul în care adaptezi tu manga, de aia e anime. Deja aici intrăm în 2 medii diferite, fiecare cu mijloacele lor. Dacă nu puteau integra toată povestea din manga trebuia să o structureze mai bine. Din câte știu eu, reîncarnarea înseamnă să devi altă ființă, nu tot aceiași. Pe când la Angel Beats! se vede clar la final că Otonashi are același corp. Și dacă se făcea om, el trebuia să arate altcumva. Iar Kanade, ea nu e moartă, doar în comă parcă. Nu s-a putut trezi până nu-i mulțumea lui Otonashi. Eu cam așa am înțeles. Acum, ce-mi spui tu sunt mai mult niște teorii, ori prezumții de-ale tale într-o încercare de a justifica anime-ul. Dar nu cred că e cazul. Faza cu Otonashi care a creeat acel spațiu n-o cred. E tot teorie sau e informație din manga? E interesantă oricum. Povestea are complexitatea ei, și da, abordează teme sociale, religioase, chiar filozofice, însă orice ciorbă proastă are complexitatea ei, dar asta n-o face altceva decât ciorbă. Înțelegi? Problema divinității e tratată prea abstract și simplist. Am zis și în recenzie, ideea mi s-a părut bună, însă a fost exploatată greșit. Cât despre flashback-uri, da, au fost interesante (câteva) însă nu mi s-au părut mare lucru. Însă îți dau dreptate în legătură cu ceva, anime-ul merita să fie mai lung. Dacă îi dădeau încă 12-13 episoade în plus, ca să apuce să se axeze pe toți elevii de acolo era mult mai bun.
RăspundețiȘtergereFoarte bine subliniat :P. Si da, astea sunt teorii la care am ajuns dupa ce am vazut anime-ul care m-a facut efectiv sa scot un pix si o foaie si sa notez ce stiu si ce nu stiu, astfel, am tras linie si am ajuns la concluziile alea.Da, asa este, putea sa fie integrat MULT mai bine decat au facut, si nu, nu am citit manga sau light novelu', astept sezonul doi in care sunt curios ce ar putea sa faca.. mor aia iar si ajung in purgatoriu? Cel mai mult m-ar dezamagii daca ar fi alte personaje in purgatoriu si intr-un fel s-ar repeta povestea, dar, aici cel care a creat povestea, ar putea face ceva foarte tare, sa foloseasca tehnica oglinzilor paralele si sa redea in acel sezon atat viata celor ce au iesit din purgatoriu, cat si in purgatoriu, si cum s-ar influenta cele 2 lumi una pe alta. Oricum, ideile abordate sunt foarte paradoxale si se poate dansa enorm de mult pe subiect si pe orice deriveaza din el. Cat despre problema divinitatii... eu zic ca ea cam lipseste, adica au aruncat 2-3 exemple de religii la inceput si s-au vaicarit ca dumnezeu ii uraste si ca ii pedepseste. Eu consider ca acest aspect, care lipseste din alte anime-uri, face anime-ul mai... "uman", deoarece, sa fim sinceri, sunt abordate idei la care toti meditam uneori. "Ce se intampla dupa ce murim?". Mno, iti dau dreptate legat de proasta structutare si dezvoltare a personajelor, si cu cat ma gandesc mai mult, realizez ca mi-a placut anime-ul pentru temele abordate si ideil filozofice prezente in el. Acum, ce sa zic, hai sa vad ce zici de Steins; Gate cand o sa te decizi sa ii faci o recenzie. Daca la Angel Beats am fost cam 40% de acord cu tine, la Steins; Gate...heh... Iti zic doar atat, deja am inceput sa ascut furca si sa pun benzina pe torta. I'm watching you!
ȘtergereFiecare anime are mai mult sau mai puțin elemente care ne plac. Consider că acele elemente ne fac să zicem despre un anime că ne place sau nu, totuși dacă ne place nu e neapărat să fie bun. Ori dacă un anime e bun, nu e neapărat să ne placă. Mulți ar trebui să învețe lucrul ăsta și să nu judece un anime după preferințele lor. Apreciez la tine că deși realizezi că Angel Beats! e un anime slab, recunoști că îți place. Ha ha!
RăspundețiȘtergereLa Steins Gate nu știu când o să fac recenzia, dar promit că o s-o fac. Cândva...
Oki doki.
Ștergeremai mai mai .. e anime de cacat intelegi alex ? am citit vreo 25-25 randuri si mi-am dat seama ca e de cacat .. intelege ideea ca e anime de cacat , ok ?
Ștergere