Animekirus

Bună seara!

Din păcate am prins o răceala zdravănă săptămâna asta așa că n-am nimic mai bun de făcut decât să stau în casă și să scriu articole. Cred că am și febră deci e chiar timpul potrivit pentru scris. Dacă o să scriu tâmpenii foarte mari măcar am o justificare. Interesant titlu, nu? Probabil vă întrebați: ”Ce pula mea mai vrea și omu ăsta acum?”, mda ... Răspunsul este, niște antibiotice și să educ mințile tinerilor pasionați care habar nu au că sunt victimele unor atacuri ideologice fără cusur. Cu acest articol nu vreau să ofer soluții, asta ar fi cam imposibil, dar vreau să conștientizați anumite mecanisme ideologice cu care voi sunteți hrăniți atunci când vă uitați la anime-uri. Clar? ... Nu? Nici nu credeam. Permiteți-mi să-mi explic termenii. Ce-i aia ideologie? Ca s-o spun cât mai simplist, ideologia este un mod de-a gândi o problemă, o perspectivă ce impune un anumit set de reguli și valori când vine vorba de un lucru. Cel mai des întâlnim ideologiile în politică, dar ele sunt prezente cam în fiecare aspect al vieții noastre. Ideologia este o perspectivă prin care tu receptezi un lucru și te raportezi la acesta. Dacă ești adeptul ideologiei antisemite o să iei la șuturi primul evreu ce-ți iese în cale. De ce? Pentru că tu aderi la o ideologie care spune că evreii trebuie bătuți bine. Am dat exemplul ăsta pentru că (cred eu) vă formează o imagine mai largă asupra acestui concept având în vedere Holocaust-ul și milioanele de evrei morți. La fel, să luam alt exemplu (vreau să mă asigur că pricepeți), dacă ești femeie și aderi la o ideologie feministă o să vrei să ai aceleași drepturi ca orice bărbat și nimeni sau nimic nu te va opri din a merge la vânat de mamuți lânoși prin pădurile Siberiei. Prin acest articol vreau să arăt cum ne sunt transmise anumite ideologii prin intermediul anime-urilor iar noi nici nu realizăm asta. Ce valori ne vând ele și care sunt iluziile pe care le expun în fața noastră. Din păcate pentru toți, azi trăim într-o societate care oferă o falsă iluzie a libertății, tot ceea ce gândim, credem, suntem, nu e nimic mai mult decât o proiecție ideologică propagată prin mass media. Acum lăsați-mă să vă arăt încărcătura ideologică prezentă în animațiile japoneze. Start! 

Hă hă! Hai să începem chiar cu Japonia. Minunată țară, nu? Așa-i că uimitoare? ... Da, îmi dau seama că sunteți de acord cu mine, dar ... de unde știți? Ați fost vreodată acolo să vedeți? Nu, dar v-ați uitat la anime-uri și aveți cât de cât o imagine asupra țării. Hă hă (din nou) naivii mei cititori, nici nu știți cât de departe sunteți de adevăr. Am văzut multe pasiuni îndreptate spre țara nipponă ce s-au născut prin intermediul anime-urilor, dar credeți oare că Japonia e chiar așa frumoasă? Vă spun eu, nu e, nici pe departe. Anime-urile de multe ori îți oferă imaginea unei societăți pseudo-utopice în speranța de-a o face mai atractivă pentru cei de prin alte zone a lumii și nu numai, chiar și pentru japonezi. Multe anime-uri prezintă Japonia ca fiind o țară încărcată de tradiții, avansată tehnologic, ce are cetățeni buni și bine educați, etc. (mai există și excepții) Ideea e că oferă doar perspectivele bune, pe care le și implementează în capșoarele noastre. Nu zic că ceea ce ne este arătat nu e și adevărat. Japonia chiar are niște tradiții fascinante, dar astea sunt doar aspectele pozitive, cele negative fiind emise intenționat. Iar acum lumea o să sară la mine și va spune: ”Nu-i adevărat Nekirus, ești prost! Sunt multe anime-uri în care Japonia e prezentată ca fiind o țară urâtă și deloc primitoare” Și-aici sunt de acord, dar vedeți voi, aici intrăm deja în altă ideologie. Spuneți-mi voi de câte ori în toate aceste ”Japonii urâte” responsabilii pentru starea țării sunt japonezii? Cam în nici una. Vedeți? Altă ideologie prezentă e glorificarea poporului japonez. E cam același lucru pe care-l fac filmele hollywood-iene cu America. Jur că dacă-l mai văd o singură dată pe George Clooney salvând lumea îmi torn acid în ochi. Așa-i și aici. Japonia e ”pângărită” de străini. Dar nu vă fie frică pentru că într-un final ea mereu va triumfa, fie că vorbim de război, competiție sportivă sau orice alt soi de evenimente. Japonia mereu rezistă și într-un final (dacă se poate) ajunge să salveze chiar întreaga planetă. Ha ha! Da. Vedeți voi cum suntem inundați cu o viziune pro-Japonia? Iar mulți nici nu realizează. Avem din start o perspectivă bună asupra ei pentru că în anime-uri ne este arătată ca fiind societatea perfectă. E departe de adevăr (mă repet). Știați că în Japonia rata prostituției e alarmant de mare? Huh! Ori că criminalitatea e și ea foarte ridicată? Ai mai mari șase să mori pe străzile Tokyo-ului decât în București cu tot cu avansul lor tehnologic. E adevărat!

Altă ideologie propagată de anime-uri stă bine ascunsă în imaginea protagonistului/protagonsitei. De ce mereu protagonistul unui anime este bărbatul alb, chipeș, cu ochi albaștrii și părul blond? De unde atâta perfecțiune în fiecare nenorocit de protagonist sau protagonistă? Cum vine asta? Doar dacă te naști frumos poți fi protagonist, iar dacă mai ai și-o atitudine de badass ori ești un prost simpatic atunci și mai bine. Un exemplu care îmi vine în minte sunt Naruto și Luffy. Pe lângă că promovează niște valori fanteziste mai și promovează prostia. Noi zicem că-s simpatici, dar nu realizăm că acceptăm un caracter care în societatea noastră ar fi catalogat drept prost. Și nu-i grav că-i acceptăm. Pardon! Că și eu îi accept și-i simpatizez într-o oarecare măsură, dar ajungem să credem la un moment dat că e ok să te porți ca ei. Mna ... adevărul e că nu-i prea ok. Merge în anime, da în viața reală nu trebuie apreciați oamenii care fac pe proștii. Altă treaba interesantă. De ce majoritatea personajelor din anime-uri sunt caucazieni? Huh! Nu asiaticii fac anime-uri? Ba da. Atunci de ce avem numai personaje albe, ca să nu mai spun că sunt personaje albe ce trăiesc în Japonia. Unde-s asiaticii atunci? În Europa? După părerea mea asta este o fromă de rasism conceptualo-estetic. Imaginați-vi-l pe Yagami Light ca fiind negru. Cum e? Urât, nu? Sau nu știu, pe Kirito ca fiind un pitic de culoare galbenă. Nu arată așa de bine ca și caucazianul înalt, deștept și frumos, așa-i? Păi nu. E o alegere estetică, însă una care propagă o formă de inegalitate între membrii unei specii. Mereu cei frumoși, albi și deștepți se aleg cu cele mai bune chestii. Dacă ești negru și urât bucură-te dacă ajungi să fii un personaj episodic. Bineînțeles că există și aici excepții, am văzut și anime-uri despre negrii, dar și astea tot dintr-un soi de politicaly corectness se trag și nicidecum dintr-un manifest al supremației rasei de culoare în anime-uri. Asta nu se va întâmpla niciodată. Un alt aspect ideologic al protagonistului tipicar este modul eroic sau anti-eroic în care acționează. Fie ca este rău sau bun, etichete care sunt foarte subțiri aici, acesta dă dovadă mereu de niște valori bune, eroice, care într-un final îi sunt răsplătite. Fie că ne confruntăm cu un personaj puternic și curajos, fie că e slab și laș, într-un final aceste mereu va da dovată de curaj și spirit de luptă. Protagonistul va lupta, va apăra, va înfrunta cel mai fioros monstru dacă este nevoit, indiferent de puterea pe care o are. De asta vedem mereu oameni lipsiți de putere care se avântă orbește într-o luptă ce-i depășește cu mult numai pentru că întrunesc aceste ”valori eroice”. Eu să văd un monstru care vine spre mine m-aș căca pe mine de frică și aș muri. N-aș încerca să-l înfrunt, ce să mai spui că unii îl și înving. Cu cât ești mai erou cu atât îți va merge mai bine. Nu zău! Sper din tot sufletul să nu întâlnesc persoane care fiind încărcate cu atâta ”material eroic” să acționeze astfel într-o situație reală, unde nu e cazul și unde virtuțiile tale pozitive te vor arunca la doi metri sub pământ.

Oh, acum intrăm într-un subiect destul de delicat, femeia și sexualitatea în anime-uri.  De câte ori nu vedem noi femei cu sânii de două ori cât capul? Huh? De câte ori? Ce forme voluptoase au ele. Și cadrele alea cu sâni zbenguindu-se sunt cele mai tari! Ca să nu pomenesc de ținuta minimalistă pe care femeile le poartă de multe ori. Și ce mândre sunt le de formele lor profunde. Ah! Și de ce n-ar fi, au orice bărbat la picioare. Anime-urile prezintă un soi de religie a sânilor. Toți bărbații le vor și toate femeile vor să le aibă cât mai mari, chiar și de 4 metri pătrați dacă se poate. Mereu personajele loli cu sânii mici sunt frustrate că nu au sânii mari. Pentru ele asta este un obiect al dorinței refulat asupra cărora poartă o falsă desconsiderație. Le disprețuiesc, dar le vor. Înțelegeți? Sunt exagerat de încărcate de sexualitate gratuită, iar părțile carnele sunt mereu scoase în mod voit în evidență. Mereu sunt cadre pe sâni, picioare, fund, etc. Iar aceste femei ”formale” sunt tot timpul agresate fizic sau vizual de către animalele pline de testosteron conoscuți drept bărbați. Câți pungași de mâna a doua n-au încercat să violeze o femeie într-un anime? Sau câți perverși de liceu nu le prind de sâni? E plin de agresiuni la adresa lor. Femeia ajunge de multe ori să nu mai aibă o identitate proprie și să fie nimic mai mult decât un obiect sexual. Nu mai contează ce gândește, ce valori are, ce dorințe manifestă, dacă are sânii mari e bună. Din păcate această ideologie se simte cel mai puternic și-n societatea noastră, iar faptul că mass media continuă s-o propage nu face decât să ducă lucrurile încet spre o extremă periculoasă.  Există de obicei două tipuri de femei agresate, cea care se victimizează - reprezentantă a fanteziei ideale - și cea care ripostează - atitudine pe care bărbații n-o caută la un simbol sexual. Se duc dintr-o extremă în altă, ori sunt foarte pudici, ori extrem de perverși. Asta vedem cel mai bine la hentai-uri și ecchi-uri, unde toate aceasta sexualitate reprimată degenerează într-o orgie pornografică adolescentină. De multe ori ni se propagă aceasta idelogogie a femeii obiect sexual, ideologie care din start este greșită. Nu poți măsura valoarea unei femei în mărimea sânilor, dar multe anime-uri asta fac.  Nu mai comentez nimic. Nu-s ceva activist dacă asta credeați, doar că îmi dispalce această pângărire ieftină a corpului uman. Mai nou e la fel și cu bărbații și cu trendu-ul yaoi. E frumos să vezi doi slăbănogi cum își dau limbi!

Cred că cea mai răspândită ideologie în toată cultura anime și manga este cea a violenței. În cam 95% din seriile anime avem violență fizică. Fie că vorbim de doi oameni normali care se lovesc, sau de Goku care se bate cu nu știu ce villian. Violența a ajuns un fel de trademark al anime-urilor și parcă nu mai are nici un farmec dacă nu se luptă și omoară doi inși. Vi se pare normal? Și aici încerc să fac abstracție de personajele negative (care se presupune c-ar fi violente) și să merg spre protagoniști. În multe dintre cazuri aceștia se vor a fi un soi de justițiari care ucid persoana ce le stau în cale. De ce e ok ca un protagonist să omoare un antagonist? Huh! Chiar dacă acel antagonist era un criminal și a ucis la rândul lui, cine-i dă dreptul acelui protagonist mizerabil să omoare? Legea? Morala? El însuși? Nimeni n-ar trebui să-i de-a acest drept. Aici mai sunt și portretizați ca fiind eroi. Cel mai bun exemplu e Goku, sau Saitama, sau orice portretizare a unui erou. Nimeni nu-i acuză pe ei. De ce? Pentru că sunt simpatici? Poate și kamikaze bomber-ul ăla din metrou era simpatic. Nu. Goku poate omorî pe oricine pentru că el apără pământul. Really? Nu. Tot crimă e. Majoritatea au un caracter violent și-l propagă mai departe. Anime-urile prezintă societăți în care pumnul bate rațiunea și discuțiile libere. Mereu m-am întrebat de ce nu stau oamenii ăia să-și discute problemele. De ce se omoară între ei? Pentru că altfel n-ar mai fi atât de interesant, da, dar totuși, caracterul lor violent se propagă la milioane de copiii care ajung să creadă că poți fi indreptățit să fii violent în anumite circumstanțe. E ok să ucizi dacă persoana e rea, dacă înseală, dacă distruge. Nu-i ok. E exagerat de multă violență propagată în anime-uri mai din toate părțile.

Ca o mică încheiere vreau să spun că nu am dorit prin acest articol să acuz un anime sau anime-urile în general. Nu e o critică la adresa lor, nici pe departe. Vreau doar să scot la lumină o serie de ideologii pe care acestea le propagă și pe care noi le asimilăm în mod inconștient, fără să ne dăm seama că sunt acolo și că ne pot afecta modul în care gândim. Ideologia e propagată peste tot, nu doar în anime-uri. Am vrut ca voi să conștientizați ce atitudini defectuoasă sunt propagate, ca să aveți puterea să le percepeți ca fiind o convenție de gen și nimic mai mult de atât. V-am lăsat, asdfghj!